La bere cu Peter Griffin şi Albert Einstein

transformersNoaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:


Continue reading

Noul meu prieten

piticAstăzi m-am trezit odată cu ăle mai insomniace găini. Într-o zarvă de freză stomatologică scrijelindu-mi craniul. Orizontul încă se scremea să împingă soarele anemic prin sfincter. Ningea uşor, printre fascicule reci, crepusculare.

“Hai frate, cât de cretin să fii? Cum să bagi bormaşina la ora asta?” Deja freza stomatologică resimţită pe craniu reuşise perforarea. Executa săpături de adâncime prin creier, perpelindu-mă în durere până-n bătăturile călcâielor.

Nu mai resist, îmi trag o pereche de izmene peste perechea de izmene, mă înfig în şlapi, repet în minte vreo trei înjurături mai scârbavnice şi dau să ies la vânătoare de vecini tâmpiţi.

Ajung în dreptul debaralei. Zgomotul parcă se aude aici mai puternic. S-a modificat mult ca frecvenţă, vibrează altfel. Din schingiuitul metallic de joagăr gripat, s-a transformat într-un glas de artilerie. Explozii scurte şi înfundate percutând în perete.
Continue reading

Bot îmblănit

gadea3Ieri s-au întors din vacanţă corifeii Regelui Varan. Un fel de rege reptilian clasic, doar că nu are locaş în centrul Pământului. Se simte mai bine pe aripile vânturilor.

Vedeţi în poza ataşată, capturată live cu mânuţa mea, cum s-a gândit masculul cuplului Gâdea-Badea că ar arăta mai erudit.

Asta după ce partenera de viaţă Mirciulică şi-a bătut aricipogoniciul de toţi cei cu “botul îmblănit” (expresia îi aparţine). Dar nu o dată. De vreo patru-cinci ori l-am auzit eu, un neiniţiat al antenismelor. Care, vorba aia, nici televizor nu am.
Continue reading

Regele Elefant

elefant(fragment)

“Prin crengile tăioase neînfricat m-am dus
Sub talpa mea cea goală se sfarmă mărăcinii
Pe pieptul de granit s-au îndoit salcâmii
Şi un tricou O’Neill, complet distrus.

Am ajuns la marginea satului cu bustul gol, purtând pe umeri cele două târne. Eram voios, fericit, animat de adrenalina dulce a învingătorului. În spatele meu se târau anevoios ceilalţi băieţi, cu târnele pe cap. Sătenii au ieşit la drum, să ne întâmpine. Toate privirile pline de admiraţie s-au aţintit asupra mea.
Continue reading

Cele trei semne

pelicanUn optimist ar spune că răul absolut nu există. Deci nici evenimente deplin negative. Ultimul exemplu, tragedia din Franţa. A avut şi efecte pozitive? În afară de unificarea spirituală a tuturor Charlilor din lume. Solidarităţile astea şi înfrăţirile în simţământ ţin de obicei cam cât o noapte de beţie; atunci când iubeşti şi urăşti pe toată lumea.

Dar în afară de #jesuischarlie am mai câştigat ceva?

Cred că da. Am descoperit trei semne prin care ne dăm seama dacă este ceva în neregulă cu noi. Cele trei clişee care au sufocat spaţiul public în ultimele zile. Preluate şi înghiţite de colonii întregi de pelicani. Indiferent de care parte a ecranului se aflau pelicanii. Hai să le vedem:
Continue reading

Il est Charlie

charlieAm fost ieri la un biliard cu doi foşti colegi de academie. Pe unul dintre ei s-ar putea să îl ştiţi. Este Charlie, autorul rebusurilor din săptămânalul Vocea din Castel. Nu e numele lui moldovenesc de botez, dar aşa s-a iscălit atunci când şi-a făcut contul de facebook.

Jucam biliard deja de vreo două ore. Scorul, foarte strâns: 3-3-3. Învingătorul devenea campionul serii, un fel de “grandfather of all knowledge” în cercul elevaţilor sorbitori de bere. Se pregăteşte moldoveanul să lovească; aşezat pe poziţie, privirea de ţintaş iscusit, Prâslea Unchained.

Ultima speranţă: Hai să încerc o glumiţă, poate îl fac să-i zboare mintea la altele, fix când slobodă tacul. “Hehe, dintre toţi, ţie ţi se potriveşte cel mai bine Je suis Charlie”
Ăsta al meu, nimic. Mi-am zis că o fi fost gluma proastă, poate e omu’ afectat de tragedie şi nu-i arde de prosteli.
Continue reading

Cum răspundem extremismului?

hebdo

În primul rând, vreau să stabilesc clar diferenţa dintre două nuanţe aparent învecinate, dar cu sensuri divergente. “a-ţi asuma riscul” este diferit de “a-ţi merita soarta”. Cel mai bine se observă diferenţa în cazul tragediei de ieri. Da, jurnaliştii francezi şi-au asumat riscul, afişând pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă, “Coranul este de rahat”.
Dar în niciun caz nu putem spune că si-au meritat soarta.

Nu sunt vreun fan al islamismului, ba dimpotrivă. Cu doar patru zile înaintea atentatului, am postat ACEST articol în care am afirmat că “islamul provoacă babuinizare acută.”
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

– Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.

Prostia angajaţilor lui Voiculescu este adorabilă

Citiţi ştirea originală despre tânărul englez AICI şi AICI.

Întâmplarea este pe cât de stupidă pe atât de banală. Un tânăr s-a îmbătat de Revelion şi i-a spart nasul unei prietene. Cu pumnul, ce-i drept. Fiţi atenţi la următoarele fraze:

“Yob who attacked a woman on New Year’s Eve identified as 19-year-old scaffolder. The scaffolder, from Newcastle, is said to be ‘distraught’ with the situation.
Michael Baptist left his shaken victim with blood pouring from her nose after viciously swinging at her close to Newcastle’s Bigg Market just after midnight.”

Destul de clar, dacă ştii măcar o bobiţă de engleză. Ce au înţeles jurnaliştii de la Antena3:

antena3 prostie
Continue reading

Afaceristul român de mucava

gypsy_05M-am întâlnit ieri cu Alexandru într-un băruleţ, peste stradă de mine. Merg în locul respectiv de vreo patru ani, timp în care s-au schimbat patronii de patru ori. Fiecare afacerist plin de avânt şi inspiraţie bercenară a închiriat spaţiul, l-a modelat după închipuirile şi asemuirile sale, dând cu afacerea de pământ într-un an.

În era 2014-2015, barul se numeşte Casa Iordan, arată ca un cavou în care s-au montat nişte canapele lungi din imitaţie de piele, ornat cu ăl mai meltenesc prost gust. Beteală lungă şi sclipitoare înfăşurată peste toate kitschurile agăţate de taven şi pereţi, un laptop lipit de bar, sub ţinta de darts.

Si, o dată la 5 minute, veneau pe rând la laptop patronul, copiii patronului şi pipiţele copiilor patronului să pună fiecare câte-o melodie de suflet. Clienţii poa’ să sug-o ceapă. Important e să jubileze inimioara patronului şi a familiei lui de iordanieni.
Continue reading