Veneam după un drum lung şi agasant. M-am trântit pe burtă în roua rece, să-mi îmbib hainele îngălate în lacrimile muntelui. Transpiraţia fiartă îmi corodase deja pielea; acum simţeam mâncărimi în carne şi gâdilături viermănoase în măduva oaselor. Spală-mă, rouă! Spală şi stinge tot jegul încolţit în mine!
Mi-aş fi azvârlit şi bocancii, să îmi dreg arsurile din călcâie. Dar nu mai era timp. Oamenii muntelui deja se adunau în jurul meu, cu ochii bulbucaţi şi gurile căscate; mai ceva ca la un circ vandalizat de clovni nebuni.
Comunicau fără a se privi; fălcile colţuroase de acromegali aruncau trosnituri scurte în lateral, muntenii păstrându-şi traiectoria de înaintare. Fiecare îşi respecta raza cercului, ghidat de ecolocaţie. Iar în centru mă aflam eu, pe jumate dezbrăcat şi tăvălit în iarba udă.
Continue reading