Ai ceva de zis?
– Corcoduşii din faţa blocului sunt dotaţi cu alarmă.
– Poştaşul aduce pensia în valută forte (ţigări şi votcă).
– Poliţiştii de la Rutieră primesc bonus lunar dacă nu li se fură maşina.
– De Revelion, când treci peste un canal, auzi cântându-se „La mulţi ani!”
– Lebedele de plastic din parc sunt pline de muşcături.
– Înainte de „Românii au talent” se cântă imnul naţional şi la final se dau artificii.
Continue reading
“In dorinta de a acumula venituri substantiale pentru asociati/administratori, de preferinta cat mai slab fiscalizate, angajatorii cauta cai alternative pentru a-si plati personalul, aceasta transformandu-se intr-un fenomen care afecteaza toate palierele societatii” (frag. metodologie ANAF)
Am observat cu toţii, ANAF este într-un asiduu proces de metamorfozare. De câteva luni, şefii agenţiei viermuiesc cu spor, acuză, taie, spânzură, orice pentru a se transforma din leneşele larve în albinuţe harnice şi strângătoare.
Bineînţeles că orice lucru bine făcut, începe cu mai multe sesiuni de bătut bălţile cu bâta. Nimeni, niciodată să nu inspecteze cluburile de noapte şi cazinourile bucureştene. Închidem mai bine 2-3 buticari neimportanţi şi nefrecventabili. A, şi xeroxurile din curtea facultăţilor. Evazionişti nenorociţi care n-au dat bon pentru un leu treizeci! Gata, aţi zburat capul şarpelui.
Continue reading
El este Zmenta, al treilea copil minune al Ardealului (după Toni Poptămaş şi Roxana Prinţesa Ardealului)
Sper că v-a plăcut. Nu ştiu ce urmează după primele 5 minute, probabil ceva cel puţin la fel de frumos. Filmuleţul porneşte energic, încurajator, duduind de vioiciune. După care am început să simt un stol de turturele ciugulindu-mi ochii. În urechi, Neghiniţă săpa cu hârleţul spre creierul intrat în coroziune.
Vorbim despre o producţie cu jumătate de milion de vizualizări şi un raport like/dislike de 24 la 1. Iar producătorul, talentul Ardealului, are sute de mii de fani şi câteva milioane de vizualizări. Inclusiv o manea cu peste 2 mil.
Continue reading
Nu reuşesc să înţeleg persoanele sub 50 de ani care încep deja să îşi facă planuri pentru bătrâneţe. Să nu mai zic de cazurile extreme, tineri de 25-30 de ani care deja îşi calculează pensia. Mi se pare aroganţa supremă să crezi că îţi poţi imagina viaţa ta peste câteva decenii.
Transformările care se succed într-o viaţă de om nu sunt “opera” noastră. Sunt generate de un algoritm complex ce depăşeşte cu mult capacitatea noastră cognitivă. Orice calcul am face, orice plan meschin am construi, trecerea timpului ne va demonstra că am fost doar nişte vremelnici drogaţi cu ingenuitate.
Habar nu am unde o să fiu peste 5 ani. La fel cum nici în urmă cu 5 ani, habar nu am avut unde voi fi astăzi. Iar în urmă cu 10 ani, eram cu totul altă persoană. Mă uit în trecut, la Corban-adolescent, juvetele bacalaureatului vâlcean, şi văd un străin. Nu mă recunosc, nu mă accept ca fiind unul şi acelaşi.
Continue reading
După un sfert de secol de tranziţie, România a ajuns în sfârşit pe mâini bune. Adică pe mâinile altora. Pentru mine au fost de fiecare dată bine conturate schiţele primite de statul român din afară. Un stat de drept, democratic, independent, dar totuşi mai puţin independent decât altele. Vorba porcului lui Orwell “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”
Este bine. Cineva, o entitate superioară nouă, românilor, s-a săturat de toate mâzgăliturile ultimilor 25 de ani. Acum trebuie doar să aşternem acuarela peste schiţa desenată de cinevaul preeminent. Sunt americani, sunt nemţi, francezi, englezi, NATO, UE şi tot acaretul camuflat în servicii şi agenţii. Sunt tot mai vizibili, mai vocali şi mai direcţi. Dar este bine.
România, ţara minunată, dar veşnic inadecvat locuită, a demonstrat de-a lungul istoriei doar stângăcie şi corupţie în tentativa de autoguvernare. Singurele zone care s-au dezvoltat sănătos social şi cultural, pentru o scurtă perioadă, se găsesc în Transilvania. Iar perioada coincide cu stăpânirea habsburgică. Austrieci, da? Nu urmaşi ai lui Ştefan, nici nepoţi de vampiri sau şerpi de dudău.
Continue reading
“România poate câştiga şi fără mine” a spus Simona Halep în urmă cu două săptămâni, atunci când a refuzat convocarea în echipa de Fed Cup. Mare dreptate a avut, iar explicaţia refuzului face sens.
Într-adevăr, o evoluţie bună la Roland Garros este mult mai mediatizată şi mai apreciată într-o balanţă a prestigiului decât victoria într-un meci de baraj al Fed Cup. Iar la Roland Garros, şi la orice alt turneu din circuit, nu joacă doar Simona Halep. Joacă Simona Halep-România.
Pentru o evoluţie bună în turneul parizian, programat între 19 mai şi 7 iunie, este nevoie de mai multe competiţii oficiale care să facă trecerea treptată şi adaptarea completă la suprafaţa de zgură. Prima competiţie de acest fel este turneul de la Stuttgart, care a început astăzi. Explicaţia îi aparţine tot Simonei, nu sunt consideraţiile mele de părerolog.
Iar opinia celor care s-au dat cu fundul de pământ că “putea să joace şi-n Canada şi la Stuttgart, avea două zile pauză” nu contează. Dar absolut deloc.
Continue reading
Despre IFN-uri şi bănci nu sunt multe de spus. Cel puţin în România, împrumutul bancar mi se pare cea mai proastă idee. A se evita atât timp cât nu este o problemă gravă şi iminentă. Iar prin “gravă” nu mă refer la mutatul din două camere decomandate în trei.
Din scurta experienţă de viaţă, am observat că băncile româneşti sunt dispuse să te ajute atunci când NU ai nevoie de ele. În caz de nevoie, trebuie să te prezinţi cu pielea gata jupuită şi agăţată în ţepuşă. Indiferent dacă te împrumuţi la IFN-uri ori bănci, tu vei fi singurul responsabil şi potenţial vinovat.
NIMENI nu îţi va apăra pielea din ţepuşă dacă ai gândit prost. Ţine cont că, în timp, euro va creşte, la fel cum a crescut şi francul elveţian, cum a crescut şi dolarul cu vreo 50 de bani în jumate de an. Contractele oferite de bănci vor fi tot timpul la limita abuzului, iar legile vor fi tot timpul de partea lor. Pe tine, cetăţean simplu şi amărât, te va proteja nenea ăsta:
Continue reading
Există două explicaţii pentru informaţia de mai sus. Putin are puteri supranaturale, dilată şi comprimă timpul după cum pofteşte. Sau în presa autohtonă au scăpat prea mulţi candrii de la institutele speciale. Articolul este opera celor de la Adevărul, ziar de mare calitate, glorie şi talent, deci NU poate fi adevărată a doua variantă.
Continue reading
Serialul meu preferat a început să o lălăie la modul cel mai enervant. Am rămas dezamăgit după vizionarea primelor patru episoade apărute anul acesta. Şi-au pierdut scânteia, ingeniozitatea. Acum doar îşi cară anevoie povestea, ca un melc împovărat cu o cochilie prea mare pentru corniţele sale.
Vorbim totuşi despre cel mai vizionat serial al ultimilor ani. În curtea HBO a răsărit o mină de aur şi şacalii hollywoodieni au jurat pe sfântul Tanach că vor exploata zăcământul până la ultima pepită microscopică.
Povestea s-a spart în prea multe planuri narative, majoritatea independente. Deja încep să uit ce rost mai are fiecare personaj, cum şi de ce a ajuns acolo. Devine obositor să urmăreşti în paralel 8-9 acţiuni complexe, în fiecare fiind angrenate măcar vreo trei personaje secundare şi alte zeci de personaje episodice.
Continue reading
Au luat presa şi blogosfera foc în urma filmuleţului cu pricina:
Uăleleu, muicăăă, nenorocitu’ de pensionar, cum dă în săraca femeie neajutorată! Huooo, nesimţita care fumează în troleu! Dar vai, ce oameni indiferenţi, care nu intervin să aplaneze conflictul.
Din punctul meu de vedere, totul s-a desfăşurat în limita normalităţii. Vorbim aici de normalitatea românilor troglodiţi, primitivii mioritici care alcătuiesc pulimea turma inertă.
Continue reading