Ai ceva de zis?
Următoarele grafice reprezintă GDP per capita (Gross Domestic Product per capita), adică produsul intern brut pe cap de locuitor. Cifrele sunt în USD, sursele sunt FMI – Wikipedia şi Banca Mondială – data.worldbank.org
Începem cu intervalul 1980-1989:
Refugiaţii sirieni au ajuns în Europa. De fapt, ei tot vin de câteva luni. Dar acum numărul a depăşit pragul confortului psihic, cauzând indignare, furie şi proteste răzleţe printre europeni. ONU anticipează un total de 4.27 mil. de refugiaţi sirieni până la finalul anului în curs.
Cehia este primul stat membru UE care a cerut oficial închiderea graniţelor pentru refugiaţi şi intervenţia NATO. Ungurii şi-au respectat originea şi au aplicat tactici asiatice “Hai să construim un gard mare în jur!”
Micul Zid Unguresc nu a fost suficient, într-un final reduta a cedat şi refugiaţii au primit acceptul de tranzit.
Pe fondul haosului creat, organizaţiile extremiste cresc în popularitate; ingredientul primordial al civilizaţiei europene contemporane, echilibrul, este pe terminate.
În acest moment, există două mari tabere extremiste:
Continue reading
Străzile bucureştiului erau destul de pustii pentru o seară călâie de februarie târziu. Câteva popice de cretă îşi azvârleau fularul peste umăr şi sugeau cu poftă din chiştoace.
Mi-am croit rapid drum printre blocurile mucegăite, până la marginea cartierului. Bulevardele se cufundau aici într-un pustiu albicios de buruieni degerate şi ceaţă.
Înainte să te pierzi în nimicul periferiei, treceai pe lângă doi străjeri: Câinele cafeniu, cu urechi jupuite şi un ochi albăstrit de orbire – veghea cocoţat pe un morman de zăpadă vâscoasă, amestecată cu humă – Şi cârciuma unde trebuia să mă întâlnesc cu prietenul Marcu.
[…] Continue reading
M-am întors noaptea trecută de la bulgari. Un drum lejer de 7 ore, dintre care 4 (patru) le-am pierdut între Ruse şi Giurgiu. Coloana de maşini avea vreo 10 km atunci când am reuşit să evadăm.
În mod evident, fruntaşii UE, România şi Bulgaria, sunt complet depăşiţi de întreţinerea unui pod peste Dunăre. Dacă nu se poate, asta este… Data viitoare trecem înot.
M-au surpins totuşi diferenţele dintre noi şi vecinii cu ceafa lată şi roşie. Jumătatea lor de pod este decentă. Se poate circula, fără să izbeşti burta maşinii la fiecare doi metri. Jumătatea noastră este o ruşine chiar şi pentru standarde centrafricane. Taxa de pod în România este 13 lei. Pentru acelaşi pod, bulgarii cer cu 50% mai puţin (2 euro sau 4 leva).
Continue reading
Domnişoara Punct i-a furat “ghioaga” Uriaşului de Piatră
Familia noastră a fost foarte bucuroasă
Am auzit săptămâna trecută că noi, românii, experimentăm cea mai călduroasă vară din ultimii 50 de ani. Apartamentul meu din metropola Berceni are o calitate aparte – Atunci când afară sunt 28 de grade, la mine sunt 35. Iar spre 4 dimineaţa, scad undeva la 32. După două luni de tortură, am ajuns ieri la mare. Marea Neagră, marea pentru toţi.
Tot ieri, aflu că în Bucureşti a fost cea mai friguroasă zi de august din 1961 încoace. Cum e zicerea aia doldora de înţelepciune? Prost să fii, noroc să ai? Huoooo! Îmi vreau norocul înapoi!
În două zile, am prins fix 20 de minute de soare. Dintre care 10 au avut şi ploaie. Ştiu sigur, pentru că am stat cu ochii numai pe ceas. La ce altceva să mă uit?
Continue reading
(…)
Atunci când visul îmi scoate melcii pe nas şi gărgăunii din urechi, se lasă o ceaţă străvezie şi un miros de broască tăvălită prin mâl. Parcă m-aş cufunda într-o mlaştină; fundul îmi alunecă de pe scăunel, nivelul băncii creşte, iar eu încerc să mă pitesc. Să mă fac mic, să mă comprim cu totul în pantofii botoşi. Doar să nu mă observe ea, profesoara de latină.
“Domnul Corbaaan, unde sunteeeţi? La tablăăă, mhhh…”
Este singura fiinţă cuvântătoare, care după fiecare idee slobozită simte nevoia unui geamăt înăbuşit. Exprimă simultan plictiseală şi lascivitate. Încă ar avea poftă, dar parcă o bate cam tare blazarea în gât. Gemea sofisticat, cu preţiozitate şi lehamite. Ca o suferindă de zoofilie, familiarizată cu toate zvâcnirile şoricelului ascuns în chiloţi.
“Haide, Corban, haideee. Ce să mă mai fac cu tine? Mhhh…”
Continue reading
Ce fac instiTutele de sondare a opiniei publice, atunci când nu sunt alegeri şi politicienii nu pontează la fundul lor pentru manipulări, propagandă şi alte delicateţuri din fişa postului?
Atunci când nu sunt alegeri politicești, institutele măsoară nivelul de dumnezeire din sufletul poporului…
Potrivit unui sondaj IRES, cei mai mulţi români (96%) cred în Dumnezeu, 86% consideră că Biserica oferă răspunsuri pentru nevoile spirituale ale oamenilor, 69% se roagă zilnic şi peste jumătate merg să se spovedească. Detalii AICI.
Ce nu reuşesc să înţeleg din datele riguros calculate de IRES:
Continue reading
Despre Simona Halep nu mai sunt multe de spus. O consider cel mai bun produs sportiv, de origine românească, din ultimii 10 ani. Este sportivul român care ne-a păstrat în centrul atenţiei, între reflectoare, după ce Lucian Bute a făcut mai mulţi paşi în spate.
Am mai avut şi alţi sportivi de renume în ultimii 10 ani, bineînţeles. Unii dintre ei chiar campioni mondiali. Dar trebuie să ţinem cont şi de disciplina la care au excelat. De popularitatea sportului respectiv, de atenţia pe care i-o acordă publicul, de publicitate, audienţă, bani. Pentru că, din toate astea rezultă concurenţa în acel sport.
Tenisul este un sport popular, există o concurenţă acerbă. Din aceste considerente îmi permit să apreciez mai mult un loc trei mondial la tenis, decât o medalie de aur la spadă, gimnastică sau tras cu arcul.
“Fenomenul Halep” nu este o exalațiune de cuvinte despre Simona. În cazul ei, totul clar, cleştar. “Fenomenul Halep” este despre noi, românii.
Continue reading
