De ce duceţi dorul iernii?

***

Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.

Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.

Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”
Continue reading

Crăciun 2015

Am găsit pădurea din Olanu dormind adânc, buimăcită ca după un dezmăţ prelungit. Fără ţurţurii limpezi agăţaţi de braţele stejarilor. Fără izlazul nins, bombardat de lăbuţe iepureşti şi căcăreze de capră.
25 decembrie – Un sfârşit de toamnă tămâiată, 15 grade legănate de vântul călâu. Miroase a iarbă tocată şi bot reavăn de căprioară.

craciun2017
Continue reading

Moş Crăciun şi măicuţele

mos craciunA fost odată ca pe-acum, pe un plai minune, coperit cu prune. Unde face Prutul spume şi s-adună cerbii turme să asculte cucii-n stâne. Căci ciobanii sunt plecaţi după câinii renegaţi.

Găsise sălaş o casă de maici.

Unşpe maici smerite, fecioare ferite de gând necurat şi ochi de bărbat. Cinci oacheşe, cinci bălane – toate copile cu voci cristaline şi piepturi babane. A unşpea-i jupână – stareţa bătrână cu mintea călită, strabism, otită şi…inimă bună.

În ajun de ger câinesc, când răcnesc de spaimă orcii şi creştinii taie porcii, strigă stareţa cea coaptă, rezonând în fofoloancă:
Continue reading

Noi nu avem site-uri de știri!

Am scris în urmă cu o săptămână:
„Anul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!”

Intru azi pe net, să citesc “știrile”. Un om informat este un om trist. Și parcă prea multă fericire tâmpă în perioada asta. Ajung aici:

Untitled
Continue reading

Bine că nu am luat aurul

tadiciRomânia a fost aproape să câștige Campionatul Mondial de Handbal. Adevărata finală s-a jucat între noi și Norvegia; după 60 de minute scorul a fost egal, am pierdut dramatic în prelungiri. Toată admirația pentru excelenta portăriță olandeză, dar prezența echipei sale în finală a fost inopinată și inoportună. Ca și prezența Poloniei în finala mică.

Este mai bine că s-a întâmplat așa, am câștigat doar medalia de bronz. Vă puteți imagina Fenomenul cataclismic Tadici pe care l-am evitat în ultimele momente ale semifinalei cu Norvegia? Să fi apărut Ryde sau, doamne ferește, Cristina Neagu cu medalia de aur la gât… Priveam Cernobîlul ca pe o adiere primăvăratică.

Ferească-ne de ziua în care va exploda butoiul de plutoniu, venin și osânză! Planeta va purta pe veci craterul format la Zalău, sau unde mai traumatizează „strategul” Tadici încă o generație de tinere handbaliste. Să nu mai pomenim secolul de beznă care va urma din cauza norului de ranchiună și ghiorlănie ridicat deasupra Europei.
Continue reading

X factor şi cioara vopsită

În seara asta este prima gală live X factor. Să ne-nveselim zic. Dacă nici ăsta nu mai e motiv de răsfăţ şi dezmăţ naţional, înseamnă că am uitat să fim fericiţi. Să fie muştar, pulpe de la Lidl şi Timişoreana Party! Pentru toată lumea.

Şi dacă vreţi să fiţi români adevăraţi, uitaţi-vă la băietul ăsta. Aplaudaţi-l şi votaţi-l. Dă-l în şorici de România – Norvegia! Ăla-i sport pentru fetiţe.
Ia, fiţi atenţi cum o zice băietu’

Excepţional, tată! Mai că-ţi vine să te ia cu tremurat şi lacrimi. Nu-i de mirare că s-a calificat în “galele live”. Eu cred că va câştiga detaşat concursul. Atâta patriotism, unionism – dragoste pură de neam şi patrie în băietul ăsta. Aşa, ca o explozie.
Şi am mai văzut ceva excepţional:
Continue reading

De ce îmi plac oile

Mergeam de vreo două ore în orb, pâcla înecase soarele şi munţii. În materia cenuşie nici vântul nu-şi făcea curaj să intre. Se auzeau trosnind doar cristalele suspendate de gheaţă, atunci când se ridicau aburii fierbinţi din hanorace.
Vârful Lespezi, aproximativ 2500 de metri, temperaturi negative – rătăceam într-un nor de gheaţă nețărmurit.
Eu sunt în hanoracul roşu.
lespezi1
Continue reading

Dulău flocos – Chupacabra fioros

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Art 23:
(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic:
(…)
k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie; în acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei

Doamna Anghel are o scuză – Este din Caracal.
Să te duci în mijlocul unor ciobani furioşi ca să le fluturi legi, hârtii şi abrogări…într-adevăr, mult curaj şi, mai ales, prezenţă de spirit. Nu ei sunt ăia proşti, doamnă. Sunt doar nervoşi. Şi au tot dreptul.

Cum poţi obliga un cioban, împreună cu turma lui de 100-150 de oi, să doarmă în sălbăticie, păzit de maximum trei câini?!

Concret, cum s-ar putea vreodată aplica legea asta? Presupunând că ăia trei câini sunt cele mai vânjoase bestii pe care le-au cunoscut munţii şi îţi fac ursoaica franjuri, cum schimbi generaţiile?
Continue reading

Sfinte Duh al Crăciunului,

craciunAnul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!

Aş mai dori, dacă se poate, fără Hrușcă, fără Puric, fără rotofeiul efeminat şi bradul mă-sii. Mai alege tu, Sfinte Duh al Crăciunului, dacă vrei să închizi hipermarket-urile sau posturile tv.

Numai scuteşte-mă de tortura zilelor când pe toate ecranele şi toţi pereţii văd flămânzii îmbulziţi – împingând vagoane de zahăr şi ulei, îndesându-şi ciolane şi iahnii prin buzunare, despicând cu dinţii burţi de purcel, ca să-i cioflăie ficaţii şi maţele.
Continue reading

Focul şi roata ucid!

isu

Să spulberăm suspansul. În aer liber va fi nevoie de autorizaţie specială pentru evenimente aglomerate. De aici.

Dacă tot facem o treabă (idioată din punctul meu de vedere), hai să o ducem până la capăt. Să interzicem şi mizerabilele lampioane. Mizerabile la propriu. După ce se sting, rămăşiţele de hârtie şi sârmă cad în lacuri, păduri, cuiburi de trandafiri şi coţofene, peste tot. Peste tot numai mizerii. Pentru că s-a măritat Trâmba Lăptăreasa cu Lulu Tractoristul.

Iar faptul că nici un mare incendiu nu a fost până acum provocat în România de lampioane nu exclude posibilitatea. Până la momentul Colectiv, cea mai sigură distracţie era să dai cu artificii în club.
Continue reading