Suporteri liberi de contract la pomul lăudat

Peste câteva ore, FCSB va juca în (probabil) ultima sa reprezentație Champions League din acest an. Doar o minune ar putea-o califica în grupele competiţiei, printre echipele serioase ale Europei.

Faţă de meciul tur, terminat zero egal în deplasarea de la Lisabona, FCSB şi-a pierdut punctul de sprijin: Mihai Pintilii. Poziţia va fi acoperită de Filip, jucător accidentat în ultimul an, care şi-a dovedit utilitatea o singură dată, în anul 2013: FCSB – Ajax Amsterdam 2-0.

Rămân marile probleme din centrul apărării, unde în lipsă de variante va fi implantat Momčilović, un fundaş de bandă mediocru, gonit de pe parcelă odată cu venirea lui Júnior Morais (tot fundaş de bandă stângă).
Continue reading

Dragostea de capră (II)

De câţiva ani, Prâslea a învăţat să aprecieze rostul verilor, singurul anotimp care îl elibera din chinga băncuţei şcolăreşti. Îi provoca repulsie obiceiul de a sta 4 ore în aceeaşi cameră cu alţi copii ai satului, să le privească îmbrăcămintea şi mutrele, să le asculte zbieretele golăneşti şi smoircăielile de ţânci pirpirii.

Şi, cel mai mult, ura să o privească pe Casandra, priponită atâta amar de zi lângă poarta şcolii. „Nu mai paşte. De ce? A terminat toată iarba bună din juru-i? Trebuie să scap de aici, să o duc la izlaz, la iarba grasă!”

Se apropia finalul lunii iulie, în cel mai secetos an cunoscut de elevul Prâslea. Mergea la păscut şi de trei ori într-o zi, până când burta Casandrei avea curba potrivită. Doar bunică-sa ştia în ce poziţie să-şi sprijine ciomagul, cum să-şi încline capul îmbrobodit şi din ce unghi să analizeze curburile caprei. „Du-te, Prâslea, mamă, mai du-te o dată! Du-te, că-i nemâncată săraca! Nemâncată niam.”
Continue reading

Dragostea de capră (I)

Încă nu făcuse anii de şcoală, iar grădiniţa nu îşi găsea rostul printre prispele bătrâneşti. Cât e ziulica verii de lungă, măsura la pas muşuroaiele izlazului şi număra păpădiile decapitate cu nuiaua. Se mai împotmolea în câte-un ciulin din soi viguros, cu moţul roz şi zbârlit ca o coroană.

Asta trebuia să fie împărăteasa păpădiilor, un adversar pe măsura voinicului. Iar când tot arsenalul de vărguţe se culca trosnit în iarbă, urmau bombeurile zvârlite la rădăcina ciulinilor, până încălţările căscau leşinate. Asfinţitul îl prindea muşcând victorios din coroana rozalie, cu pumnii înfipţi în violaceul nemărginirii răpuse.

„Prâsleaaa, hai la masăăă!” – doar bunică-sa era în stare să-şi facă mâinile pâlnie şi să-i curme voinicului aventura, cu glas obârșit de peste două văi. Iar atunci, o fluiera scurt pe Casandra, îi scutura ghimpii din barba stufoasă şi o îmbia drăgăstos spre şerpuirea izlazului.
Continue reading

Ciupercarul

Doamna care mi-a tradus Introspecţiile unui cocoş în limba germană m-a întrebat de unde îmi vin ideile, care este “procesul de creaţie”?

Nu ştiam unde sunt, dar mă simţeam în siguranţă. Pădurea devenise călduroasă şi tot mai luminată. Ningea în culori de pietre preţioase, de parcă norii presărau smaralde şi rubine pisate. Am inspectat locul şi am descoperit vinovaţii – nişte melci lunguieţi, fără cochilie, adunaţi în jurul unui lac cântător.
Continue reading

Vaccinul şi statul de mămăligă


(captură Financial Times)

Tot Financial Times ne anunţă că: “Aproximativ 85% dintre decesele cauzate de rujeolă în Europa sunt înregistrate în România. Rata vaccinării a scăzut de la 97% la 86%, în ultimii 10 ani.”

Iar acesta este doar începutul. Aflăm de la Hotnews că în Suceava “12% dintre părinti au semnat că refuză vaccinarea împotriva rujeolei, iar 30% au refuzat mascat imunizarea copiilor.”

Tot ce se întâmplă este din vina autorităţilor, a mămăligilor care ocupă injust funcţii decizionale în statul român.
Continue reading

Teoria haosului în fotbal

Paris Saint-Germain, echipa de fotbal cumpărată în anul 2011 de Qatar Sports Investments, tocmai i-a achitat lui Neymar clauza de reziliere: 222 de milioane de euro. Uitându-ne la numărul 222, prima impresie ne apropie mai mult de hazard, nu de vreo deducţie meticuloasă. Cei de la Barcelona par să fi aruncat o clauză de reziliere, convinşi că nimeni nu va intenţiona să o plătească.

111 ar fi fost prea riscant, 333 deja părea rizibil pentru tânărul Neymar, proaspăt aterizat din Brazilia. Aşa că au lovit tasta 2. De trei ori. Ca atunci când tot felul de site-uri obscure îţi cer parole sau username. Trânteşi rapid un “qwert”, un “Ionica1234” şi îţi vezi de navigare, uitând în primele secunde ce ai tastat.

Barcelona şi-a desenat urgent un plan de salvare, după ce PSG i-a cocoşat cu sacii de bani. Chiar aşa, oare în câţi saci intră 222 de milioane de euro? Mai simplu este să ne imaginăm un mini Neymar din aur, cu aceeaşi masă ca a corpului însufleţit. PSG tocmai i-a plătit masa în aur, de optzeci de ori.

Optzeci de statuete plus alte zeci plătite salariu celui ce i-a spulberat mediocrului Pogba titlul de cel mai scump jucător. Planul de salvare al Barcelonei: Sunt foarte aproape să plătească 100 de milioane pentru tânărul Ousmane Dembélé de la Borussia Dortmund.
Dembélé a fost cumpărat de Borussia, anul trecut, cu 15 milioane. Profit de 666% într-un singur an. Unde este logica? Unde este respectul pentru orice altă activitate economică?
Continue reading

Mărul lui Adam

„Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” (Dumnezeu grăind la persoana I plural)

Şi era Adam, singur între bogăţiile cerului şi pământului, alergând după fluturi coloraţi, crizanteme parfumate şi păstrăvi curcubeu. Greu de imaginat pentru noi alaiul minunăţiilor dumnezeieşti create întru cinstirea şi răsfăţul lui Adam. Primul şi ultimul om care a reuşit să stăpânească tot pământul. Stăpânul absolut: fără grija bolii, trudei ori a morţii. Fără femei!

Până când, după o amăgitoare amiază la scărmănatul oilor, Adam simţi o nelinişte, o apăsare. Şi nu mai fu pe deplin mulţumit de pasărea cerească, de ploaie, de vânt, de toată bogăţia, singur pe pământ. Să fi fost spre înseratul zilei a şasea, când Adam şi-a construit în colţul Edenului o colibă de păpuşoi. Nu i-au mai trebuit mâncare, băutură, crizanteme… renunţase până şi la turma de oi. „Ce-o face Adam al Nostru, pitit în coliba de păpuşoi?” (Dumnezeu întrebându-se la persoana I plural)
Continue reading

La vânătoare

Ieri am fost la Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicul pentru BIAS 2017 (Bucharest International Air Show)
Aşa cum fotografii ignoră grozăviile meteorologice şi stau la pândă ore, poate zile, sperând să vâneze o pasăre rară. A fost acelaşi lucru, doar că nu sunt fotograf şi nici astea nu sunt păsări:


Continue reading

Eşti ceea ce citeşti

Aşa arată un colaj al celor mai “vânate” ştiri de astăzi, 18 iulie:

Găsim aceste titluri pe majoritatea site-urile de ştiri, pentru că presa online funcţionează pe împrumuturi. Indiferent că eşti Antena3 sau CanCan, vei posta pe prima pagină ştirea despre tinerii analfabeţi care primesc 40 de mii de euro sau ştirea despre riscurile apei minerale (chiar dacă autorii sunt Antena1 şi Jurnalul). De ce ai face aşa ceva? Pentru că, evident, din toată oferta jurnalistică, aceste ştiri au cele mai multe accesări.

Mi se pare edificatoare indigenţa colajului, tot arealul informaţional este la nivel subpământean, acolo unde coropișnițele hibernează în bălegar. Nu mai există dubii legate de periciunea sub care ne văd pe noi, poporul cititor, directorii editoriali şi finanţatorii.
Politica editorială ţinteşte o gloată omogenă de analfabeţi creduli, sperioşi, bârfitori şi obsedați sexual.

Oare au directorii editoriali dreptate?
Continue reading