De ce nu cumpără românii cărţi?

carteLuna trecută am avut ocazia să văd câteva statistici despre sumele rulate şi profitul realizat de editurile din România. Fără un termen de comparaţie, mi s-ar fi părut nişte cifre înşiruite fără noimă. N-aş fi ştiut dacă sunt de bine ori de rău, tot ce aveam erau legendele despre românii care nu cumpără cărţi.

Ulterior, am fost informat despre sumele rulate şi profitul editurilor din Germania. Într-adevăr, nemţii sunt de vreo 4 ori mai numeroşi. Au şi venituri de vreo 7-8 ori mai mari. Dar nu putem explica doar prin asta diferenţele urieşeşti; puntea multiplilor de o sută agăţată între România şi Germania.

Şi atunci, de ce nu cumpără românii cărţi? Să fie vina editurilor? Posibil, dar într-un procent infim. Editurile româneşti apărute după ’90 nu au ştiut să atragă, să crească, să vândă. Indicatorii economici care au ghidat personalul editorial în economia socialistă nu au mai fost valabili. Dar cu problema asta s-au confruntat toate societăţile comerciale postdecembriste. Toate domeniile de activitate au fost spălate de avalanşa înnoirii capitaliste. De ce piaţa de carte nu s-a adaptat din mers, la fel ca restul?
Continue reading

Să o cunoaştem pe Andreea Mitu

andreea mituAndreea Mitu, 23 de ani, 1,75 metri, jucătoare de tenis.
Treceri în revistă:
“Andreea Mitu are mintea Simonei de anul trecut” (Cristian Tudor Popescu)
“Nu ştiu cine este Andreea Mitu” (Ilie Năstase)
“Felicitări, gogoşico!” (comentator gsp.ro)

La Roland Garros 2015, Mitu a reuşit performanţa să îi fure prima pagină Simonei Halep. Meritat. A jucat în optimile de finală, spre deosebire de compatrioata ce încă ocupă locul 3 WTA. Prin această performanţă am aflat şi noi, împreună cu Ilie Năstase, că pe Andreea Mitu o mai cheamă şi Cristina. Şi este cu 5 zile mai bătrână decât Halep.

Cristina-Andreea Mitu nu pare o persoană timidă. Imediat după performanţa de la Roland Garros, a răsfăţat cu interviuri presa, brusc foarte interesată, şi publicul, încă prietenos. Ne-a spus că suprafaţa preferată este zgura şi turneul preferat Wimbledon-ul. Ciudată combinaţie. Atunci când se va turna zgură peste iarba londoneză, cu siguranţă Mitu va fi printre favoritele turneului.
Continue reading

Beretristul

dani bere“Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume.

Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă. A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale.

Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată.

Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
(…)
Continue reading

Totul până la mâncare!

lady-and-the-tramp

Cât de drăguţe sunt activităţile de cuplu? Cele mai! Peste tot numai perechi de porumbei drăgăstoşi, chicoteli, gingăşii şoptite pe sub zulufii tâmplei, şi ventuze neobosite: mua, mua, mua, muaaa! Salivă, iubire, salivă.

În această trainică fortăreaţă a îndrăgostelii generalizate, ridicată odată cu anotimpul călduros şi creşterea consumului de bere, există o breşă. Da, perfecţiunea este fiica utopiei; orice fortăreaţă are măcar un bolovan subred, gata să plesnească la prima trâmbiță.

Bolovanul identificat de mine se află la temelie, acolo unde zidarul ancestru ne-a aşezat nevoile primare: sex şi mâncare. Teribil momentul când avem de ales între cele două!
Şi am observat chinul alegerii pe feţele tuturor bărbaţilor puşi în următoarea ipostază:

O seară romantică, în compania femelei iubăreţe şi iubite. După o zi de muncă, în care ai supravieţuit doar cu un hotdog, cafea şi seminţe, binecuvântatul chelner îţi aduce farfuria cu cefe de porc, cârnaţ, cartof pai şi mujdei. În dreapta farfuriei se afla ea, jumătatea, comoara vieţii. Care este divă şi la regim, drept urmare şi-a comandat un capucino şi o sălăţică de lăptucă.
Continue reading

Un campionat trist şi ciudat

becali

Steaua este campioana României pentru a treia oară consecutiv. A trecut linia de final pe brânci, gâfâind, cu o remiză chinuită la Iaşi. Fără suporteri, fără strălucire, fără suflet; mirajul banilor a părut singura călăuză în anevoiosul drum spre Champions League.

Cu această ocazie s-a terminat şi cel mai ciudat campionat din ultimii 25 de ani. Cele mai bune echipe, Steaua şi Tg. Mureş, nu au reuşit în ultima etapă să învingă Iaşul şi Galaţiul, două echipe care au intrat pe teren fără obiectiv.
Mai mult, gălăţenii au învins în deplasare Steaua şi Tg. Mureş, deşi sunt pe ultimul loc în campionat şi retrogradaţi matematic de etape bune.

Rămânem cu imaginea unui campionat şchiop, definit prin mediocritate şi insolvenţă. Foarte multe echipe cu organizare diletantă şi exprimare în teren pe măsură. Şi cea mai slabă dintre ele demonstrând un joc superior în meciurile directe cu primele două clasate.
Continue reading

Optimismul incurabil al ştiriştilor

politiaÎn urmă cu 11 zile, am povestit AICI despre grozăvia petrecută în zona pestilenţială a Bucureştiului, Centrul Vechi. O gaşcă de tineri cu mintea înceţoşată de alcool, droguri sau doar prostie nativă, a bătut, înjunghiat şi abandonat un trecător.

Deşi agresorii au fost filmaţi din mai multe unghiuri şi au existat zeci de martori (Centrul Vechi fiind o zonă pe cât de mizerabilă pe atât de aglomerată), la două zile după atac, Poliţia Română oferea recompense pentru identificarea tineretului criminal. Nici după două zile nu aveau habar cine sunt agresorii filmaţi din toate unghiurile posibile.
Continue reading

Din puţul gândirii

Rezumat Bookfest Romexpo:

editura antet

Cine nu scrie, creion nu primeşte
Cine nu bea alcool nu se îmbată
Cine nu bea apă e Băsescu
Cine nu are copywriter să îşi cumpere!

Alte particularităţi Bookfest 2015:

– La fiecare 10 metri dădeai peste un veteran al literaturii, volubil, cu mâinile sudate de microfon. Fie recita poezii care scorojeau vopseaua de pe postere, fie îţi fisiona sinapsele cu platitudini pronunţate pe tonuri grave. Şi absolut toţi erau piloni, titani, monştri sacri. Probabil în lumea lor mică şi îmbâcsită. Pentru majoritatea vizitatorilor erau doar portaluri spre epoca de aur.
Continue reading

Berea dulce şi femeia fatală

berePentru mine Bookfestul a fost o surpriză plăcută. M-au impresionat vizitatorii, în special ai noştri, curioşi neobosiţi care au mişunat prin pavilioanele destinate expoziţiei de carte. Şi nu-i lucru neglijabil atunci când concurezi cu expoziţia de căţei, pisoci şi alte pufoşenii. Să nu mai zic de Bianca Drăguşanu, echipată în mireasă şi expusă în pavilionul principal.

Copleşită de atât citit şi alergat, o doamnă trecută de a doua tinereţe îşi face cuib în pavilionul nostru, privind scânteietor spre un colţ. Era genul de femeie învăţată cu galanterii. Deşi fermitatea formelor pierduse lupta cu gravitaţia, păstra o eleganţă aparte. Încă suplă, cu o dinamică de pumă şireată, zâmbet luminos şi aură de “vino-ncoa”.

În colţul care a reuşit să-i însenineze faţa se află dozatorul nostru de bere Terapia. Văzându-mă echipat mai sport şi ţopăind vesel printre scaune, puma zâmbăreaţă mă abordează:
Continue reading

Vâlceanul, animal sociabil

20150520_135822Pune trei vâlceni într-un mediu haotic: spaţiu cu limite ce tind spre infinit, plin cu elemente străine, agitate. Bookfestul de la Romexpo, de exemplu.
Involuntar, cei trei vâlceni se vor atrage până la alipire. Să fie fizică, chimie, magie? Legile rasei superioare izvorâte din magia râmnicului rămân tăinuite în corola de minuni.

Dintre toate pavilioanele, standurile şi editurile prezente la Romexpo, am nimerit fix lângă vâlcenii mei autori de carte: Vlad Stoiculescu şi Andrada Cioteanu.

Standuri lipite, nu alta. Ceva sau cineva superior cognitiv ştie că nouă ne place în turmă.