Cel mai ciudat vis

vis2Odată cu apropierea senectuţii, am început să obosesc mai repede şi să dorm mai mult. Astăzi, de exemplu, am fost matinal, m-am trezit la ora 8:10. Iar la ora 9:30 am adormit din nou şi m-am trezit la 14:30.

Mai am o explicaţie pentru somnurile astea lungi, pe lângă cea a ramolirii. Chiar dacă dorm, creierul meu este hiperactiv şi nu se odihneşte corespunzător. Am observat asta în multitudinea visurilor produse. E activitate mai ceva ca la Bollywood în mintea mea, nu trece zi fără măcar un vis pe care să mi-l amintesc în detaliu.

Cel mai recent a fost astăzi, în jurul orei 14:00. Eram în vacanţă în State cu un prieten (să îi spunem Charlie). Şi vizitam un pod construit pe un munte foarte înalt. Dacă alunecai de pe pod, ajungeai direct la câmpie, într-o cădere liberă de 400 de metri.

Ştiu că îmi era foarte frică; nici treaz nu am simţit vreodată aşa spaimă ca în visul ăsta. Mă lipisem cu burta de pod şi mă târam ca râma, tremurând.
Continue reading

General Izmană, la raport!

generalul_gabriel_opreaLegenda vorbeşte despre copilandrul ars de soarele Bărăganului, care ridica praful pe uliţele din Fundulea. Alerga după un ied râios, scăpat printre ulucile vecinilor mai înstăriţi.
În Bărăgan, viaţa grea îţi căleşte pielea şi mintea. Veri caniculare şi secetoase, ierni lungi cu gheţuri viscolite peste pustiuri.

Pe la mijlocul anilor ’70, copilandrul învăţa să citească şi să ridice privirea dincolo de ţărâna satului. A găsit salvarea în rândul militarilor; popota, izmana şi bocancii i-au fost mamă, tată, fraţi.

Ceea ce a urmat ar putea fi scenariul unui roman SF, tras de păr. Dar s-a petrecut în România ultimilor trei decenii, deci am face bine să credem. Rezultatul este palpabil, grăitor, fabulos: General cu patru stele, doctor în drept şi prim-ministrul României!
Continue reading

Sportul nostru naţional – Dota

Sala Polivalentă din Bucureşti a găzduit la finalul lunii aprilie a cincea ediţie de DreamHack. Este un festival la care se strâng fete şi băieiţi, în special băieţi, din toată lumea, pentru a se juca.
Jocuri pe calculator, în reţea. Care este marea brânză la treaba asta?

25.000 (douăzeci şi cinci de mii) de spectatori! Şi intrarea nu a fost liberă. Un bilet a costat între 40 şi 300 de lei. S-au strâns la Polivalentă 25 de mii de plătitori, iar online încă 300 de mii. Pentru a urmări meciurile de Counter-Strike şi Dota.
Ca să vă faceţi o idee despre amploarea fenomenului:

comentatori dota

Aceasta este una dintre ligile analiştilor şi comentatorilor de Dota.
Continue reading

Cele mai penibile vieţuitoare din online

rats-picturesVieţuitoare este mult spus. Ei de fapt sunt nişte conturi fantomă, distribuite în număr de câteva zeci per cap sec de postac.
Începând cu acest an, cel mai mare partid românesc a început să descopere online-ul. Pentru ei a fost un şoc. Au pierdut alegerile din cauza acestui filon, până toamna trecută considerat jucărie anti-plictiseală.

Au acceptat existenţa online-ului sub pumnii caftelii. Acum îl percep vag, ca pe o durere intercostală difuză. Nu ştiu dacă e de la muşchi, de la oase, ori de la sula nemuritorului coleg de partid.

Şi mai au o problemă. Online-ul, format în mare parte din tineri, nu îi suportă. Indiferent ce-ar mai scormoni, ce-ar mai ieftini, online-ul îi urăşte. Aşa, din principiu.
Ce rămâne de făcut? Avem un mediu ostil, diferit de tot ce am învăţat la şcoala politrucilor gornişti. Şi avem nevoie de el! Fără, nu se poate.
Continue reading

Drama ţăranului român

În Comarna, cireşii aşteaptă încărcaţi. “Să cam rup crăcile de câte cireşe sunt”, vorba localnicului din reportaj. Le-ar vinde şi cu 50 de bani, afirmă cu jumate de gură, dar “nu vine nimeni să le ia”.
Drept urmare, ţărăncuţa trupeşă azvârle lada de cireşe pe câmp.

Mă gândesc că măcar la porci ar fi putut ajunge, nu împrăştiate pe câmp, după ce te-ai chinuit să le aduni. Dar reportajul devine dramatic; aşa au învăţat jurnaliştii că se face, la cursul de “Mahalagism şi pus poale-n cap”
Continue reading

UPDATE: Geniul criminal a fost prins!

catalin_serban_20116100

A fost prins în această dimineaţă! Detalii
După ce a evitat acţiunile Poliţiei Române mai mult de o lună, geniul criminal a fost arestat. Tocmai plănuia încă o acţiune demnă de genialitatea-i incomensurabilă: Să decoleze de pe Aeroportul Internaţional din Madrid. Asta după ce a fost dat în urmărire generală.

Într-un final, poliţiştii de import, adică ăia spanioli, şi-au făcut datoria. Strigătul meu din articolul postat ieri a fost auzit.
Madridul este acum un oraş mai sigur.

PS: Între timp, victima s-a refăcut şi dă interviuri la Acces Direct. O caută pe tânăra care l-a ţinut de mână când era rănit. #dragosteaînvinge

 

Asemănările dintre România şi Zimbabwe

În Zimbabwe duduie economia:

zimbab

“Din cauza hiperinflației, Zimbabwe folosește mai multe monede ca: dolarul american, randul sud-african, pula botswaneză, lira sterlină și Euro” (Wikipedia)

Deşi sunt încă nevoiţi să apeleze la moneda vecinilor sud-africani şi botswanezi, economiştii din Zimbabwe sunt pe drumul cel bun. Inflaţia este de doar 8,5%. Un progres uimitor faţă de anul 2008, atunci când inflaţia era estimată la 11.250.000%


Continue reading

Vrem poliţişti de import!

politiaAu început să se înmulţească scenele violente din centrul capitalei. Tineretul este energic, debusolat, nervos. Adăugăm şi doza de prostie normală care se găseşte în anumiţi tineri (ghinioniştii), plus incompetenţa poliţiei, şi avem mediul perfect pentru infracţiuni.

Nu vreau să mă refer la scena cu micii nazişti abuzaţi weekend-ul trecut de comunitari. Poliţia Comunitară nu este alcătuită din poliţişti. Respectivii nu au calificare, nu au trecut treptele de şcolarizare necesare unui poliţist.

Au fost transformaţi peste noapte din paznici de parc în comunitari. Nu cunosc legile, iar unii dintre ei sunt lipsiţi de discernământ, aşa cum au demonstrat în repetate rânduri.

Ce facem însă cu poliţia “adevărată”? Cei cu studii, instruiţii, vârfurile sistemului. Aici nu mai putem invoca scuza “Nu ştiu, frate. Păzeam raţele de pe lac şi mi-au dat unii insignă, bască şi pistol cu bile.”
Continue reading

La apusul lui Traian

vaca lui baescuÎn căsuţa din pădure avea casă un pitic.
Cocârjat de timp, de valuri
Şi de visul nemuririi, pe când se credea voinic.

Acum vântu-i suflă-n ţeasta dezvelită de amar
Gust etern ce-i umple gura siameză c-un pahar.

La apus plânge sirena, despletită, fleaşcă toată:
“Vreau să stau şi eu aici!
Ce bărbat ai fost odată…
Şi-nc-o dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată!”

Dar piticul n-o aude pe sirena înspumată
Îşi alintă piticimea cu un cal, un urs ş-o vacă.
Continue reading