Nu politicienii sunt marea problemă

gunoiVeneam seara trecută spre casă. Berceni, ora 23, un vârf de plop mângâie noaptea ca o pensulă uscată smulgând fibrele dintr-un pastel. Păşeam liniştit în melancolie şi reflexie – toamna lui Vivaldi acompaniată de Chopin în Marche funèbre. Vorbim totuşi de partea bună a Berceniului. Piaţa Sudului, la doar 10 minute de Universitate.

Aleea liberă, doar un mârtan jilav înfofolidu-se în frunze moarte şi gândurile mele spânzurate-n plop. Atunci a început urgia.

Urlete de răzbel, ciorile s-au unit într-un gheizer de duhuri, spărgându-se în luciul lunatic. Însăşi strada a început să ţipe, s-a zgribulit caldarâmul şi au sângerat norii. “Aaaah, aaah, uuuuh!” curgea cu plânset metalic corul fecioarelor (alea două) schingiuite.
Şi atunci s-a ridicat o hulă mare în depărtarea aleii.
Continue reading

O propunere pentru Bucureşti

parcare

S-au revoltat foarte mulţi bucureşteni pentru că pompierii au ajuns prea târziu. Nasol. În cazul unui viitor incendiu, vor ajunge la fel. Cluburile din Bucureşti nu sunt construite la bulevard. Majoritatea sunt pitite pe tot felul de alei şi străduţe înguste. Şi, cel mai important, sunt blocate de maşini parcate ilegal!

Toate trotuarele şi străduţele s-au transformat în parcări improvizate. Ne facem că plouă de fiecare dată în legătură cu problema asta. În schimb, suntem revoltaţi – Leneşii ăia de pompieri!
Ce-ar fi să nu mai încălcăm legea cu nesimţire? Nu ai loc de parcare, laşi maşina acasă, nu o cocoţi unde ţi se pare că ar avea loc, descurcăreţule.
Revoltatule!

Nu ai loc de parcare nici măcar acasă? Asta este, nu îţi mai cumperi maşină. Hopa, sus, pe bicicletă!

Sărbătorile unchiului Dan

unchiul dan
De sărbători, unchiul Dan a venit în Bucureşti. Ademenit precum un fluture de luminiţe şi oameni luminaţi. Eu l-am îndrăgit mereu pe unchiul Dan, mare figură de om! A venit pe tren cu pastramă şi cârnaţi de acasă. Da, a zis că nu mănâncă „plastic din ăla cumpărat”. Deloc neglijabilă i-a fost mirarea când a văzut puhoiul de lume învălmăşit în alimentare, îndesând victorios plasticul în pungi. „Dar la Bucureşti lumea nu are tot timpul ce mânca?”, a întrebat cu vădită ironie. „Eh, aşa e de Sărbători!” Mare figură de om. A venit la Bucureşti să râdă de noi.

Şi asta după ce ne povestise cum la el, lumea şi-a strâns ulei şi zahăr încă din toamnă, special pentru Crăciun. Poate nu ne-ar fi povestit, dar l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat cu porcul de 150 de kile; din care i-a dat o pulpă şi vecinei, să n-o râdă lumea că are masa goală. Unchiul Dan a fost mereu milostiv şi cu credinţă curată.
Continue reading

Ghimpele din coasta tuturor

iohannis

Cum îşi imaginează preşedintele Johannis şi echipa de consilieri prezidențiali că aşa ceva este realizabil? Protestatarii aflaţi acum în stradă să comunice printr-o metodă miraculoasă (telepatic probabil) şi să prezinte lista până la ora 24:00.

Dar până mâine la ora 17, de exemplul, de ce n-ar fi timp? Sau până luni la ora 2:15

Trebuie rezolvată rapid problema străzii? Devine evident faptul că TOATĂ clasa politică vede în aceste proteste o ameninţare. Inclusiv preşedintele Johannis. Cei care ies în stradă pentru a treia zi consecutiv sunt, în acest moment, ghimpele din coasta tuturor politicienilor.

Nu există altă explicaţie pentru anunţul făcut de Klaus Johannis, în urmă cu o oră. Nimeni nu este într-atât de alienat încât să creadă că masa eterogenă va produce o listă de nume. Acum! Cel târziu până la ora 24.
Continue reading

Ce am învăţat în cele 3 zile de doliu?

presaÎn cazul nostru, o tragedie umană nu ne apropie, nu ne întăreşte ca naţie. Ci este urmată de o mârșăvie socială. Pentru că, în aceste momente crâncene, avem ocazia să ne manifestăm prostia şi ticăloşia. Fie nu înţelegem ce se întâmplă, fie înţelegem şi dorim să profităm – în clasicul stil: „Mie ce îmi iese la treaba asta?”

Am ştiut că vom eşua lamentabil la nivelul societăţii civile încă de sâmbătă. Atunci a ieşit la înaintare infamul de serviciu al neamului, Becali George. Infractorul, condamnatul, puşcăriaşul, semi-analfabetul care a publicat cărţi în puşcărie, chiar el. Să îşi dea el cu părerea despre vii, morţi, dumnezei şi draci. Şi toată presa i-a purtat cuvântul mai departe.

Avântul ortodoxo-povăţuitor nu s-a oprit doar la mintea găunoasă a infractorului Becali. A fost musai să profite de ocazie şi BOR, trăgându-şi niţică spuză pe turtă.
Continue reading

România anului 2015

romania 2015Mi-am adus aminte de ACEST articol postat în luna iunie. Mai exact, de următoarele paragrafe:

“Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”

Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.

De ce mi-au venit în minte cele două paragrafe, taman acum, într-un noiembrie călâi-băltos, volatil? Am strănutat de dimineaţă mai voiniceşte, am risipit ceţurile şi am văzut lumea cum se dizolvă şi curge spre neant, în exalații efemere.
Mi-am reamintit cele două paragrafe pentru că am avut dreptate. Suntem bucata de unt care se visează granit, într-o tigaie încinsă.
Continue reading