Justificări perfide pentru oameni mici

refugiati

Discutam săptămâna trecută AICI despre spitalul din Kunduz (Afganistan) bombardat de americani – 22 de civili ucişi. Săptămâna aceasta, ruşii au decis să fie omologi în orice, în consecinţă au început bombardarea spitalelor din Sirya.
Three Syrian hospitals bombed since Russian airstrikes began, doctors say

Nu cred să fi existat intenţie. Strivirea civililor în spitale este reclamă negativă atât pentru SUA cât şi pentru Rusia. Dar se mai întâmplă – a bătut vântul, m-am uitat greşit pe hartă, am strănutat când am apăsat butonul, a fost bombardeaua expirată…întotdeauna există un motiv.

Şi acum, să revenim la titlu: Justificări perfide pentru oameni mici. Nu a fost cu dedicaţie pentru Putin, Obama sau generalii pe care-i păstoresc. Au şi ei justificări perfide, dar sunt pentru oameni mari. Am ales titlul pentru noi.
Continue reading

Facebook este stat în state

facebook2Citeam amuzat ştirea conform căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis irevocabil că Facebook este spaţiu public, nu privat.

Într-adevăr, o decizie foarte importantă care rezolvă din start toate furturile, jignirile, ameninţările, materialele violente/rasiste/pornografice scăpate uneori în spaţiul public numit Facebook. O piaţă adică. Iar la piaţă, e vina administraţiei că sunt pieţarii arţăgoşi, hoţi ori porno? Treaba lor, spaţiu public.

Ce se întâmplă însă atunci când, în naivitatea noastră, punem semnul egal între spaţiul public virtual şi cel real? Într-un spaţiu public real, se aplică legile statului respectiv. Printre care şi dreptul la liberă exprimare, la replică…tot tacâmul mirajului democratic. Doar că atunci când ai astfel de pretenţii în lumea Zuckerberg, Facebookul se transformă brusc în spaţiu privat.
Continue reading

PSD în impas – nimic de furat

Am înţeles că a fost Dragnea uns nou jupân în PSD, cu unanimitate de voturi – l-au votat un milion de pesedişti plus moaştele sfintei Parascheva. Sau ceva de genul… Important că a câştigat. Şi-a ţinut discursul de premiu Nobel pentru cârdăşie (un fel de Nobel pentru pace, dar cu mai multă iubire)

Şi-a iubit partidul, echipa, presa, poporul, mai avea puţin şi o băloşea în pupături şi pe Codruţa. De înţeles; omului îi creşte inima la băutură şi la veselie. De la Băsescu la Dragnea, am avut baftă numai de lideri inimoşi.

Dacă acum s-a bucurat aşa, vă daţi seama în ce extaz s-ar fi bălăcit în urmă cu vreo 20 de ani? Pe vremea când se putea fura ca pe faţa nevăzută a Lunii. Şi cu 10 ani în urmă era bine. Hai şi 5, să fie! Dar acum, la spartul târgului, când a mai rămas un nimic de pitit sub fustă? Până şi pe nimicul ăla stă DNA-ul cu ochii bulbucaţi.
Continue reading

Dilemă de weekend

sah1În copilărie am fost o prezenţă foarte sprintenată – tot timpul voios, dinamic, pasionat de şeptic, şah, animaţii cu Son Goku şi alte sporturi. Asta cu şahul m-a ţinut până în primii ani de liceu, perioadă în care s-a dovedit o îndeletnicire salutară.

Nu aş fi supravieţuit plictiselilor de smârc clocit, de gasteropode alergate, de cuc numărându-şi fulgii, repetate la nesfârşit în timpul orelor de limba română (şi literatură sau ceva). Aşa, pitit bine în ultima bancă şi jucând şah cu creionul pe hârtie, am avut o şansă. Săr’mâna, doamna Amalia! Veşnice mulţumiri pentru doiul din clasa a unşpea. M-a făcut bărbat.
Continue reading

Nu mai sunt femeile de altădată

strip clubÎncep să am tot mai des senzaţia că mă înghite noul val, generaţia tânără. Sunt diferenţe enorme de comportament şi mentalitate între 21 şi 28 de ani (da, nețărmurita paletă de culori a douăzecilor). Nici nu vreau să mă gândesc cu ce spaimă privesc spre noi bătrânii, ăia trecuţi de 30.

Mă recunosc depăşit de galopul avangardist al tineretului, sunt o discketă îndesată cu forţa în CD-ROM.
Cel mai la îndemână exemplu – Cum se agăţau femeile pe vremea mea?

Nu, nu le scoteam la horă. Dar mergeam “în oraş”, într-un loc unde aveau băuturi şi (opţional) mâncare; un loc iluminat şi liniştit. Iluminat, din motive logice de verificare a mărfii înainte de achiziţie închiriere. Şi liniştit ca să… Cum se numea chestia aia? A, să te poţi auzi unul pe celălalt, om cu femeie. Conversaţie, mă, ăsta era termenul!
Dar conversaţie din aia de rânduială strămoşească. În viu grai. Fără asl-plm-stf-IheartU
Continue reading

Tolontan s-a născut mai sărac

jegsp

Probabil cea mai şubredă lozincă pe care s-a clădit democraţia americană este asta:
“All men are created equal” – Thomas Jefferson, 1776.

Cum să fie toţi oamenii creaţi egali? Cătălin Tolontan, cel mai bun contraexemplu. Aţi auzit cu toţii de sintagma “simţul ruşinii”. Este un simţ prezent la fiecare dintre noi, în cantităţi variabile (după cum ne-a fost norocul). Fiecare am primit la naştere un bagaj cu felurite calităţi şi simţuri. D-l Tolontan s-a născut mai sărac decât restul. Cineva (putem bănui cine) a uitat să-i pună toate simţurile în desagă. Asta este… atotputernic, omniprezent, dar cam uituc.
Continue reading

Stejarii de esenţă moale

stejarÎn câteva minute va începe partida de rugby România – Italia. Este ultimul meci disputat de “stejari” în cadrul Campionatului Mondial. Italienii sunt mari favoriţi, la fel cum sunt toate echipele care joacă împotriva României la Campionatul Mondial. Victoria împotriva Canadei a fost o surpriză.

Nu sunt un fan al rugby-ului. Îl consider un sport lipsit de spectaculozitate, din cauza infinităţii de reguli care duc la o fragmentare continuă.

Nu trece un minut, că se ia pauză încă vreo două. Se organizează apoi un snop mare de bărbaţi – drept pedeapsă şi se împing câteva secunde până intervine din nou arbitrul. Iar pauză?? Da, nu ai împins perfect perpendicular cu umărul drept – Fault! Ia acum şi bubuie mingea asta ovală spre o poartă aflată la 50 de metri.
Continue reading

Cei şapte de ce

romania
1. De ce jucăm cu decalibratul Keseru şi îl punem să bată loviturile libere?
2. De ce dominăm net aerian o echipă şi nu reuşim să marcăm din nşpe mii de faze fixe?
3. De ce jucăm cu garda jos şi atacăm ca bezmeticii, noi fiind în toată istoria o echipă de „reacţiune”?
4. De ce poartă Burleanu epoleţi pe sub sacou?
5. De ce insistăm să ne frecăm pe sfârcuri cu icoanele lui Father Chicken?
6. De ce încă nu l-am pupat cu nesaţ în fund pe arbitrul partidei?
7. De ce vrem să mergem la Euro?

Ce este un terorist?

USA“Barack Obama a appelé depuis le Bureau ovale mercredi 7 octobre la présidente internationale de Médecins sans Frontières (MSF), Joanne Liu, pour « s’excuser et présenter ses condoléances » après le bombardement par l’armée américaine samedi d’un hôpital de l’ONG à Kunduz, en Afghanistan, qui a fait 22 morts.” (de AICI)

A durat ceva până să îşi scrie discursul. Dar, într-un final, şefu’ de la Land of the free home of the brave şi-a cerut scuze. Foarte bine, problema rezolvată, mergem înainte. Asta este, omul este supus greşelii. Numai cine nu bombardează nu striveşte 22 de civili într-un spital.
Continue reading