Prostia, boală grea

becali-bolnav10 august 2015 – “Astra Giurgiu va fi noua campioană a României la fotbal.” (LINK)
6 martie 2016 – “Astra Giurgiu va fi un fel de Leicester City – Căţelandrul sănătos într-o cursă de gheparzi șchiopi.” (LINK)

3 mai 2016 – Astra Giurgiu şi Leicester City sunt noile campioane. Şi au câştigat lejer, cu două etape înainte de final.

De remarcat, pe lângă valorosul meu har prevestitor, câteva bizarerii oferite de circul fotbalistic:

Claudio Ranieri este geniul care a preluat Leicester, o echipă sfrijită, chinuită de gândul retrogradării, şi a făcut-o campioană. Într-un singur sezon. Înainte de Leicester, a fost selecţionerul Greciei şi a cunoscut ruşinea absolută: Înfrângeri acasă şi în deplasare cu amatorii din Feroe.

Ultimele trei campionate în România au fost câştigate cu patronii la puşcărie.
Singura asemănare între noi şi englezi – Demonstraţia că banii nu te scapă de prostie. Oricât de mulţi ar fi, prostia va învinge.
Continue reading

Cumpărături pascale franţuzeşti

Intrai prin magazine să cumpăr ceva de Paşte. Un gel de duş şi nişte vinuri seci, că nu vine des zi de sărbătoare să se răsfeţe oltenii în delicatese.

Cum calci în mall-ul meu din Berceni, imediat pe dreapta, e o coşmelie de cinci metri pătraţi, cu sticluţe colorate prin care beculesc toate nălucile, ca de Crăciun. Yves Rocher – da, ăsta e. Aici îmi dete sarcină stăpâna.
branza imputita
Continue reading

Onibaba şi pofta de mâncare

onibabaJaponia medievală: Capitala Kyoto a ars din temelii, totul fumegă mistuit de războiul celor doi împăraţi. Poporul înfometat, muribund se agaţă de fiecare smoc verde, de fiecare ciot.
Se valorifică orice zdreanţă sfâșiată, cizmă tocită, căciulă îngăurită.

Soldaţii întorşi de pe front sunt ucişi de civili, dezbrăcaţi şi aruncaţi în gropi comune. Civilii au nevoie de hainele soldaţilor. Le vând pentru câţiva pumni de mei.

Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.
Continue reading

Aţi învins, fraţilor!

petre romanMai ţineţi minte “revoluţia” de toamna trecută? Zeci de mii ieşiţi în stradă strigându-şi patima şi dorul:
Jos clasa politică! Toate partidele, aceeaşi mizerie! Vrem o ţară ca-n afară! – Asta s-a strigat. Ştiu bine, pentru că am fost acolo, în Piaţa Universităţii.

A plecat Ponta, a căzut guvernul, a venit Iohannis şi a propus o bizarerie lunecoasă: “Până la miezul nopţii, să vină Strada la mine!” Am discutat absurditatea la timpul ei AICI.
Şi s-a întâlnit feciorelnicul preşedinte cu unii. Nişte unii cvasianonimi, fără nici o legătură cu nimic, scoşi din pălărie într-un avânt dadaist.
Voi, prepuțurile vieţii, sunteţi viitorul politicii româneşti!
No, bine…
Continue reading

Jegoasele trenuri româneşti

Am călătorit de vreo zece ori la cuşetă în ultimii trei ani. Nici măcar o dată, printr-o extravaganță a sorţii, să fi văzut o lenjerie de pat curată. Băi, O DATĂ, atât! Barem una din zece.
Gălbeneli, spârcăieli, salivă întărită, bulion (sper); toată paleta de pete cu efect vomitiv.

20160422_220838

Astăzi mă consider norocos. Faţa de pernă are mizeria preferată de mine – talpă de bocanc.
20160422_220916
Continue reading

Curăţenia de primăvară târzie?

press3“Noi supravieţuim deoarece suntem utili altor state mai dezvoltate. Suntem coordonaţi pas cu pas.
Avem resurse naturale şi umane. Suntem coconul în care materia moartă şi gelatinoasă s-a transformat în hrană pentru organisme străine. Dar noi, românii, nu putem funcţiona ca popor neatârnat, atât timp cât nu avem presă.” – Asta scriam luna trecută AICI

Se pare că mătura de import, ceva inovaţie americo-nemţească, a ajuns şi în mizerabilul colţ al presei.
Să fi venit în sfârşit sfânta zi de duminică? Ziua în care strângem gunoiul muşuroaie, muşuroaie şi întrebăm prin vecini de un făraş zdravăn?
Continue reading

Bătrânul şi balta

Simţi suflul unei zile botezate în providenţă atunci când te prinde răsăritul pe coama Tihuţei

20160418_064036

Nu am avut noroc de cel mai fotogenic cer – Norii spoiau orizontul ca un rimel ieftin şiroind printre brazdele unui gâtlan de babă.

Ne-am trezit în al cincilea ceas al zilei cu avânt războinic şi dulci ramoliţii drese-n frecţii pescăreşti. Ţinta supremă: O torpilă de şalău înzăuat, jumate peşte, jumate dragon, blindat în solzi de titan.

Odată prins, urma să-l culcăm peste jar, nespălat şi necurăţat – aşa, cu armura pe el, doar cu măruntaiele lepădate. Faimosul Şalău în Coajă, una dintre starurile Dracula’s Kitchen II.
Continue reading

Un elefant – salvarea Ardealului

Se gudură anxietatea-n mine de ceva timp. Am tânjit la măiestuoasa zi în care o să vă arăt elefantul.
Ta-daaam!

elefant

Să nu fiu pe nedrept acuzat că îi beștelesc pe fraţii ardeleni, le adresez câteva cuvinte de laudă.
Acest elefant a fost pozat de echipa Dracula’s Kitchen la grădina zoologică din Târgu Mureş. Da, ardelenii mureşeni sunt în stare să îngrijească un elefant. Spre deosebire de bucureşteni, craioveni, vâlceni, caracaleni, milcoieni şi alţi mândri orăşeni.

Grădina Zoologică din Târgu Mureş
este o bijuterie în comparaţie cu lagărul de exterminare animală din Băneasa, de exemplu. Animalele arată îngrijit, hrănite pe-ndelete, zburdă într-o pădurice, nu pe betoane reci şi jegoase.
Continue reading

Vizită la Castelul Corvinilor

Fotografie făcută de echipa Dracula’s Kitchen în drum spre Castelul Corvinilor:

curba periculoasa

Între Haţeg şi Hunedoara sunt câteva dealuri. Drumul arată ca un slalom pe Mont Cervin; curbe strânse la 90 şi 180 de grade, făcute parcă în ciudă, nu cumva să te mănânce degetele şi s-o bagi în a treia.

Nu mai sunt drumarii şi nici ciobanii de altădată… Cum să fii, mă, atât de sadic?! Pesemne a ajuns internet mobilul ăsta şi la sălbaticii din vârful dealului (mulţumim, Ghiţă Ciobanul!). Şi s-au uitat la prea multe filme cu vikingi.

Am parcat teferi lângă Castelul Corvinilor. Este o construcţie masivă, dar fără ținută. Nu s-a aflat într-un top arhitectural al vremii, dar are gravitatea necesară pentru ațâțarea unor ambiţii vremelnice – La periferia Hunedoarei, s-a ridicat un fălos cartier de castele şi palate.
Continue reading