Capul lui Motzöch

Sub presiunea opiniei publice, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, l-a decapitat pe neamţul Daum. L-au împins atât rezultatele proaste cât şi guralivii din presă. Până a făcut ditai saltul pe toată lungimea diametrului: din punctul “ne trebuie mentalitate nemţească!” până în “tot românul lucrează mai bine cu ai lui”.

Întrebat dacă poartă şi el din vina rezultatelor, Burleanu s-a fofilal burlesc. În futila-i apărare, a început să arunce căpăţâni şi sânge, până a lovit inadecvarea absolută “Oameni ca Becali au distrus fotbalul românesc!”
Culmea, deşi argumentul Becali are validitatea unei copiuţe scoase din mânecă de elevul leneş, s-au găsit foarte mulţi care să-l aprobe. Da, domne, aşa e… Becali! Becali a distrus.
Continue reading

Cel mai frumos joc

La începutul jocului, faci câţiva paşi, câteva salturi, te joci cu săbiuţa prin ţărână, până te înveţi cu tastele. Dacă nu îţi plac cum sunt configurate, le poţi inversa. Pe urmă, îţi alegi ghilda. Jocul este sincer cu tine, îţi oferă toate indiciile ca să faci alegerea cea mai profitabilă: Ghilda Hoţilor. Dar tu eşti la început şi vrei să joci din plăcere, vrei să creşti cinstit, pe brandul şi pe barba ta. Îţi alegi Ghilda Războinicilor, evident. Dacă nici tu nu eşti războinic, atunci cine?

Porneşti de jos, de la periferia regatului. Eşti îmbrăcat în nişte zdrenţe de valoare 0 gold şi culegi prune ca să creşti în experienţă. Imediat ce ai avansat în nivel, te duci spre centrul regatului, îţi cauţi faima la castel. Toate personajele de „high level” fie nu răspund, fie te expediază de unde ai venit. Pentru orice progres ai nevoie de gold.

Noroc că apare eruditul curţii, îmbrăcat tot în zdrenţe ca ale tale, şi îţi luminează calea. Te duci în „training camp”, foarte mulţi ani, iar la final primeşti prea-râvnitul artifact: un magic scroll, tradus pe româneşte prin „diplomă”. Continue reading

Familia tradiţională, motiv de împăcare

În această toamnă, România va organiza referendumul pentru modificarea Constituţiei – să scrie clar, eventual cu majuscule bolduite, că în căsătorie este vorba despre bărbat şi femeie.
Nu de alta, dar a mai arzătoare problemă a noastră este hoarda pederaștilor îmbârligați pe altarul neamului.
În sfârşit, am găsit o problemă care să ne unească. Aşa consens naţional nu a mai existat de când l-am ales cu peste 85% pe democratul revoluţionar Iliescu.

“Voi merge la vot si voi vota, depinde cum va fi formulata intrebarea. Am sustinut public initiativa celor 3 milioane de romani” zise Liviu Dragnea.

“Eu am spus că sunt un susţinător al familiei tradiţionale, consider că fiind un om credincios asta este lăsat de la Dumnezeu, asta e forma în care practic noi, oamenii, suntem chemaţi să ne aşezăm în viaţă” zise Ludovic Orban.

Blat politic? Nu e cazul. Mai bine să apreciem excepționalele momente când gândim la fel, simţim la fel… Continue reading

The Fall – înălţarea cinematografiei

Acest film nu ar trebui să existe, conform normelor hollywoodiene şi rigorilor comerciale. Este un film cu buget exorbitant pentru un “indie” şi, foarte probabil, nu îşi va acoperi vreodată investiţia.
De ce indie? Pentru că se încadrează în categoria “independent film”. Este scris, regizat şi produs de excentricul Tarsem Singh. Un indian.

A fost filmat în peste 20 de ţări (găsiţi AICI lista completă), timp de 4 ani.

În rol principal este românca Untaru Catinca.
Continue reading

De ce am uitat fotbalul

Pentru România, campania de calificare la Campionatul Mondial s-a terminat cu două etape mai devreme. Frustrant, dezolant, ruşinos şi toate etichetele pe care le-ar putea lipi pe borcanele cu supărări jurnaliştii sportivi, aceste gospodine ale fotbalului.
Atunci când eşti uşuit de pe câmpul de luptă, înainte ca războiul să sfârşească, decapitările nu mai servesc spălarea ruşinii ori restabilirea ordinii. Servesc doar inutilul.

Degeaba şi-au pus gospodinele poalele-n cap şi au mâzgălit etichetele furios, de nu mai ştii în care borcan e mai aprigă cucuta. Când s-a suflat ultimul corn, noi eram deja frăgeziți în triajul echipelor de umplutură – să fie a patra sau a cincea urnă valorică?
Au căzut tencuielile de politeţuri, toată lumea (soldaţi, spectatori, gospodine) scuipă furibund spre zidul dezgolit. În presa centrală, strălucesc glumiţele cu Daum & Dumber.

Ciudat amănunt. În urmă cu exact un an, am scris ACEST articol intitulat Daum & Dumber. Am înjurat prea devreme? Da, sunt un ponegritor înaintea vremii.
Continue reading

Ce comandăm la restaurant

Sătul de atâţia mici Kaufland, m-am dus în Lidl la vânătoare de raţe. Aşa mi-a ieşit pulpa, după vreo două ore jumate de tihnă, în ulei încins.

Nu ştiu dacă aşa arată o pulpă făcută bine, dar vă pot spune cum arată una gătită prost. Aţi întâlnit-o şi voi, la majoritatea speluncilor de 3 stele anvelope Michelin. Continue reading

Kaufland şi românii: mici, mici, mici!

Dacă nu aţi aflat despre ce este filmuleţul de mai sus, faceţi parte din părticica încă sănătoasă a fructului şi îmi cer scuze pentru răspândirea stricăciunii. Precizările următoare sunt pentru cei de teapa mea, ăştia incapabili să nu aplece urechea la flecuștețe.

Avem două etape importante:
I – 31 august, Ziua Limbii Române, şi ziua în care românul a fost umilit de ungur în cel mai aprig mod. I s-a luat dreptul la mici! În ţara şi pe limba lui.
II – 1 septembrie, ziua în care Kaufland a dat un comunicat oficial, confirmându-mi bănuielile iniţiale.

Un angajat ungur care nu ştie româneşte. Şi un neangajat (vlogger?!) român care nu ştie limita nesimţirii. Subiect fabricat de un hrăpăreț cinic pentru înfierbântarea minţilor şubrede (mai mult decât suficiente, slavă D-lui!)
Continue reading

Sharapova şi găinile frustrate

Maria Sharapova s-a întors, după o suspendare de un an jumate. Pentru a privi corect contextul, să ne amintim de unde a pornit totul, dincolo de retorica “Au iertat-o pe drogată!”
Am abordat subiectul în ACEST articol (8 martie, 2016), la vremea suspendării.

Mi se pare relevant motivul deciziei. Foarte important de reamintit, ca leac pentru memoria scurtă şi bruiată, în care ne complacem deseori, din meschinărie:

“Aflăm că Meldonium este produs de o companie farmaceutică din Letonia. Se foloseşte în Lituania şi Rusia, nu şi în SUA.

Cel mai important, începând cu 1 ianuarie 2016, sportivii nu mai au voie să folosească substanţa respectivă. Aşa a decis World Anti-Doping Agency.
Sharapova a fost depistată pozitiv după meciul pierdut în faţa Serenei 6-4, 6-1. A fost sfertul de finală Australian Open, disputat în data de 26 ianuarie 2016.” (asta am scris în martie 2016)

“Drogata” Sharapova a folosit o substanţă care făcea parte din lista “legalelor” cu 25 de zile în urmă.
Da, a greşit. Şi a fost suspendată un an jumate pentru asta! Pedeapsă insuficientă pentru găinile frustrate ce ciugulesc hrăpăreţe în curtea tenisului feminin.


Continue reading

Dragostea de capră (III)

În jurul căminului cultural, sătenii au făcut o roată densă, clocotitoare. Rumoare, nasturi împuşcaţi, fermoare, tot neastâmpărul lumesc bănuit dincolo de ulucile curţii lui Prâslea. Jerseuri cu paie înnodate printre ochiurile largi, fâşuri împunse de puf pe la cusături, fuste înfoiate, rochii cocoşate şi pantalonii din stofă neagră, lucind albicios în fund – cel mai frecvent element al mulţimii.

„Fă, domne, loc, că-s cu ăl micu!” strigau cei ce se împingeau spre centrul roţii vii, purtând pe umeri câte un ţânc proaspăt înţărcat. Toţi se doreau cât mai aproape de pânza colorată şi de cele două difuzoare conice, adânci cât înălţimea turlelor ce domneau peste sat. Toţi, în afară de Prâslea, rămas de partea bună a ulucilor, pitit printre salcâmi.

Cunoscuse seara de film ca pe un izvor de lumini stridente, aruncate haotic în orânduirea întunericului. Iar difuzoarele huruiau prosteşte, neinteligibil şi zgârietor, stârpind graiul bufniţelor şi pe al greierilor trubaduri.
Continue reading

Românii cei paranormali

De câteva zile, România aşteaptă cu lubeniţa-n gât noi veşti despre copilul posedat din Naipu (o metropolă a landului Giurgiu). Mă refer la România adevărată, nu bezmeticii care muncesc prin corporaţii şi urmăresc seriale pe HBO – undeva sub 5% din populaţia totală a ţării.

“Noi toți putem face același lucru ca acest copil, însă mulți nu conștientizăm forța mentală de care dispunem.” spunea ieri Lidia Fecioru, de profesie bioenergoterapeut. Şi o spunea răspicat la toate posturile cu ştiri de mare audienţă, adică România Tv şi Antena3. Foarte bine că doamna excelează în acest domeniu, greu nu doar de priceput, ci şi de pronunţat.

Cu siguranţă au fost sute de alţi savanţi, pregătiţi să-i ia locul în prime-time. Bănuiesc că în România bioenergo-psihopupu-limpezivăzătorii şi clargânditorii sunt mai numeroşi decât medicii. Decât medicii care au absolvit facultatea de medicină, nu vracii şcoliţi de Olivia Steer.
Acestea sunt preocupările, ştirile şi profesiile de succes. În regulă.
Ce mi se pare cu adevărat scabros pentru societatea zilelor noastre este Continue reading