Şapte samurai şi femeia demon

seven-samuraiSeven Samurai (1954) şi Onibaba (1964), două filme japoneze lansate în S.U.A.
Deşi genul artistic şi subiectul central diferă complet, cele două producţii mi se par înfrăţite, extrase şi dezvoltate din aceeaşi esenţă. Ambele sunt fresce, călătorii în sălbăticia Japoniei medievale.

Dacă pentru Onibaba avem o încadrare temporală expresă, uşor deductibilă din naraţiune –
Capitala Kyoto a ars din temelii, totul fumegă mistuit de războiul celor doi împăraţi. Poporul înfometat, muribund se agaţă de fiecare smoc verde, de fiecare ciot. Se valorifică orice zdreanţă sfâșiată, cizmă tocită, căciulă îngăurită. (povesteam aici) – în cazul celor şapte samurai putem doar bănui perioada. Apăruseră armele de foc, dar totuşi erau nişte rarităţi. Adică după 1543, anul când portughezii le-au arătat că sabia, oricât de ascuţită, nu este chiar vârful tehnicii militare.

De ce abordez subiectul celor două filme? M-a impresionat cadrul general comun, imaginea ţăranului japonez în epoca medievală. Parcă smuls dintr-o altă specie, nu aceeaşi cu a ţăranului român.
Continue reading

Anul cocoşului de foc

cocosBine ai venit, 2017, anul cocoşului de foc!

“Sub semnul ambitiei si determinarii, cocosii de foc au un imens potential pentru succes in aproape orice cariera si-ar alege (…)
Sunt directi, talentati, capabili si ganditori profunzi, dar adesea vor fi descrisi ca excentrici cu gusturi fine. La exterior par carismatici si stralucesc in lumina reflectoarelor, insa la interior se lupta uneori cu insecuritati create chiar de propriul lor caracter dur.”

Aşa îi laudă chinezii pe cocoşii de foc. Ultimul an al privilegiatei zodii de foc a fost 1945. (sursa)

Ce ţi-e şi cu peripețiile cosmice şi bogata faună care populează astrologia chinezească. Felul budist de a ofta resemnat “Asta-i soarta!”
Mare noroc pe cocoşii de foc, tigrii neînfricaţi, dragonii înţelepţi.
Nu la fel de bine să te naşti în anul boului încălţat. Sau al şobolanului ud. Ferească Buddha să nimereşti sub semnul oii împiedicate şi să joci fotbal la Steaua. Ori să te alerge Laura cu brăţările pentru că ai avut ghinionul porcului nesătul.
Continue reading

Analfabeţi politic

prosti

Tăriceanu: România este o republică parlamentară.
Dragnea: În România, cel mai important este parlamentul.

Ce faci tu, partidul istoric PNL? Îi contrazici pe ăştia doi punctual? “Băi, nu! România NU este o republică parlamentară. România este o republică semi-prezidenţială. Preşedintele nu este o mascotă.”
Asta ar fi reacţia logică, imediată. Corect? Uite că nu.

Buşoi: De fapt, de facto, Dragnea vrea să conducă guvernul.
Continue reading

Ham-ham fericit!

20161225_160731“Există un sezon pentru toate şi un moment pentru orice rost sub cer.

Un moment să te naşti şi unul să mori. Un moment să plantezi şi altul să culegi. Un moment să ucizi şi unul să te vindeci. Un moment să te fărâmi şi altul să te ridici. Un moment pentru plâns, altul pentru veselie; un moment pentru jale şi altul pentru dans.” (Ecleziast)

Fericiţi cei care s-au îndopat cu porci sfârtecaţi, cei care şi-au tencuit ficatul cu piftii, cei care au adus în case brazii pitici, cei care pupă mâna popilor securişti.

Ham-ham fericit!

Mircea Badea şi prietenii săi

Apare în urmă cu două zile filmuleţul ăsta:
“Klaus intrerupt de prim ministru”

Da, amuzant, deşi ideea a mai fost pusă în practică de alte zeci (poate sute) de inventivi.

Se gândeşte magnificul cetăţean “de dreapta” – care a locuit 40 de ani în acelaşi apartament cu părinţii şi bunica – să împărtăşească gluma cu prietenii săi. Pe facebook, aici 

Luaţi de-aici!
badea-retardati
Continue reading

Arrival, un film pentru acasă

arrivalUn film diferit de majoritatea SF-urilor din cauza/datorită subiectului şi a vitezei de interacţiune cu spectatorul. A se comanda “la pachet”. Nu faceţi greşeala să-l vizionaţi la cinematograf!

Arrival are o desfăşurare distinctă; este genul de film care te atrage, te emoţionează, te convinge să-l accepţi. Sau nu. Depinde doar de gustul fiecăruia şi de structura organului languros. Mi-a plăcut, îl consider un film de nota 8. Îi înţeleg perfect şi nu le pot contrazice argumentele celor care nu i-ar da notă de trecere.

Asta nu înseamnă că trebuie să fii o vită încălţată, tocmai scăpată din grajdul Berceniului, cu balega încă proaspătă sub copite, şi să-mi trăncăni încontinuu în ceafă. Te-ai plictisit, am înţeles. În primele 10 minute nu a sărit Captain America pe geam în rafale de mitralieră. Iar tu ai început să vociferezi despre porcăria de film la care te-a obligat mă-ta să te uiţi.
Continue reading

Un bun creştin patriot

votant-psd-5

Îmi amintesc următoarea scenă prezentă în comediile vechi, creaţia titanilor Stan Laurel şi Oliver Hardy:

Doi tăntălăi famelici se oploșesc la masa unei crâşme. Zgribuliţi de ger, cu mănuşile împunse de unghiile tocite, cu urechile crăpate şi o pătlăgică roşie în loc de nas. Nivelul de raportare la mediul înconjurător este primitiv, animalic. Sunt ca două bovine scăpate în lucernă. Cu feţele permanent rânjite, tot ce îşi doresc este să-şi vâre pe gât toată mâncarea şi băutura din incintă.
– This is the life, Stanley boy!
– You said it, Oly!

Iar la final, spre uluirea ingenuă a tăntălăilor hămesiţi, vine nota de plată. Urmează câteva minute de slapstick comedy şi salvatorul The End.

Asta s-a întâmplat astăzi cu tăntălăul nostru popor iubitor de ciolan, crâşmă, biserică şi vatră strămoşească. Da, a venit nota de plată, comedia se apropie de final.
Continue reading

Demistificări erotice (I)

orgasmErotism din partea unui absolvent de Calculatoare, promoţia ’81:

“O stradã a bordelurilor în Istanbul e o stradã în pantã în stânga şi în dreapta, sãli sau camere – dupã punga proprietarului – cu trei pereţi.
Bãrbaţii stau adunaţi ciotcã şi se holbeazã râzând timid la dioramele vivante dinãuntru. Sunt bogat reprezentate toate varietãţile de femelã homo erectus: albe, galbene, şocolatii, roşcate, cilindrice, bitronconice, ovalare, sferice.”

Un bordel turcesc, felurimea speciei, sexul ciocolatiu şi femeia bitronconică. Vi s-a făcut poftă? Dacă nu, sigur v-a inhibat pietatea, s-au atrofiat senzorii şi au dispărut slăbiciunile lumeşti. Meritaţi sanctificare! Altfel, simpli muritori păcătoşi, nu puteaţi rezista supradozei de concupiscență.

Repetăm: “toate varietãţile de femelã homo erectus: albe, galbene, şocolatii, roşcate, cilindrice, bitronconice, ovalare, sferice.”
Ptiu, să nu te deochi! Cu aşa texte nu mai avem nevoie de internet porn.
Continue reading

Zbaterile de pe urmă

programeNu ştiu dacă toată lumea a aflat: duminica trecută au fost alegeri parlamentare. La noi, în România.
S-au desfăşurat civilizat, fără acuzaţii de fraudă şi ţigăneli. Iar poporul român a grăit: Vrem parlament şi guvern PSD! PSD-ul să elaboreze legi şi să le pună în practică. Asta-i pohta ce-am poftit noi, poporul român!

Perfect. Nimic de cârcotit până aici. Poporul a hotărât prin pârghiile puterii sale absolute – democraţia. Iritante pentru mine sunt reacţiile ce au succedat pârghiile púterii. Le-am observat, ştiu unde se ia pulsul societăţii. Pe facebook şi în taxi. Plimbă-te cu două-trei taxiuri şi hoinăreşte pe facebook înainte de alegeri, vei şti dinainte rezultatul.

Cum spuneam – mă irită reacţiile care apar la două zile după spartul târgului. PSD-ul vrea să îl pună pe Dragnea premier şi au anunţat că anulează amână reducerea TVA, plafonarea CASS şi păstrează taxa pe stâlp.
Cum să nu mă enerveze cârâiala plângăcioşilor de pe urmă?

“Păi stai aşa, eu nu am votat PSD-ul pentru Dragnea. I-am votat pentru programe!”
Continue reading