Ham-ham fericit!

20161225_160731“Există un sezon pentru toate şi un moment pentru orice rost sub cer.

Un moment să te naşti şi unul să mori. Un moment să plantezi şi altul să culegi. Un moment să ucizi şi unul să te vindeci. Un moment să te fărâmi şi altul să te ridici. Un moment pentru plâns, altul pentru veselie; un moment pentru jale şi altul pentru dans.” (Ecleziast)

Fericiţi cei care s-au îndopat cu porci sfârtecaţi, cei care şi-au tencuit ficatul cu piftii, cei care au adus în case brazii pitici, cei care pupă mâna popilor securişti.

Ham-ham fericit!

Mircea Badea şi prietenii săi

Apare în urmă cu două zile filmuleţul ăsta:
“Klaus intrerupt de prim ministru”

Da, amuzant, deşi ideea a mai fost pusă în practică de alte zeci (poate sute) de inventivi.

Se gândeşte magnificul cetăţean “de dreapta” – care a locuit 40 de ani în acelaşi apartament cu părinţii şi bunica – să împărtăşească gluma cu prietenii săi. Pe facebook, aici 

Luaţi de-aici!
badea-retardati
Continue reading

Arrival, un film pentru acasă

arrivalUn film diferit de majoritatea SF-urilor din cauza/datorită subiectului şi a vitezei de interacţiune cu spectatorul. A se comanda “la pachet”. Nu faceţi greşeala să-l vizionaţi la cinematograf!

Arrival are o desfăşurare distinctă; este genul de film care te atrage, te emoţionează, te convinge să-l accepţi. Sau nu. Depinde doar de gustul fiecăruia şi de structura organului languros. Mi-a plăcut, îl consider un film de nota 8. Îi înţeleg perfect şi nu le pot contrazice argumentele celor care nu i-ar da notă de trecere.

Asta nu înseamnă că trebuie să fii o vită încălţată, tocmai scăpată din grajdul Berceniului, cu balega încă proaspătă sub copite, şi să-mi trăncăni încontinuu în ceafă. Te-ai plictisit, am înţeles. În primele 10 minute nu a sărit Captain America pe geam în rafale de mitralieră. Iar tu ai început să vociferezi despre porcăria de film la care te-a obligat mă-ta să te uiţi.
Continue reading

Un bun creştin patriot

votant-psd-5

Îmi amintesc următoarea scenă prezentă în comediile vechi, creaţia titanilor Stan Laurel şi Oliver Hardy:

Doi tăntălăi famelici se oploșesc la masa unei crâşme. Zgribuliţi de ger, cu mănuşile împunse de unghiile tocite, cu urechile crăpate şi o pătlăgică roşie în loc de nas. Nivelul de raportare la mediul înconjurător este primitiv, animalic. Sunt ca două bovine scăpate în lucernă. Cu feţele permanent rânjite, tot ce îşi doresc este să-şi vâre pe gât toată mâncarea şi băutura din incintă.
– This is the life, Stanley boy!
– You said it, Oly!

Iar la final, spre uluirea ingenuă a tăntălăilor hămesiţi, vine nota de plată. Urmează câteva minute de slapstick comedy şi salvatorul The End.

Asta s-a întâmplat astăzi cu tăntălăul nostru popor iubitor de ciolan, crâşmă, biserică şi vatră strămoşească. Da, a venit nota de plată, comedia se apropie de final.
Continue reading

Demistificări erotice (I)

orgasmErotism din partea unui absolvent de Calculatoare, promoţia ’81:

“O stradã a bordelurilor în Istanbul e o stradã în pantã în stânga şi în dreapta, sãli sau camere – dupã punga proprietarului – cu trei pereţi.
Bãrbaţii stau adunaţi ciotcã şi se holbeazã râzând timid la dioramele vivante dinãuntru. Sunt bogat reprezentate toate varietãţile de femelã homo erectus: albe, galbene, şocolatii, roşcate, cilindrice, bitronconice, ovalare, sferice.”

Un bordel turcesc, felurimea speciei, sexul ciocolatiu şi femeia bitronconică. Vi s-a făcut poftă? Dacă nu, sigur v-a inhibat pietatea, s-au atrofiat senzorii şi au dispărut slăbiciunile lumeşti. Meritaţi sanctificare! Altfel, simpli muritori păcătoşi, nu puteaţi rezista supradozei de concupiscență.

Repetăm: “toate varietãţile de femelã homo erectus: albe, galbene, şocolatii, roşcate, cilindrice, bitronconice, ovalare, sferice.”
Ptiu, să nu te deochi! Cu aşa texte nu mai avem nevoie de internet porn.
Continue reading

Zbaterile de pe urmă

programeNu ştiu dacă toată lumea a aflat: duminica trecută au fost alegeri parlamentare. La noi, în România.
S-au desfăşurat civilizat, fără acuzaţii de fraudă şi ţigăneli. Iar poporul român a grăit: Vrem parlament şi guvern PSD! PSD-ul să elaboreze legi şi să le pună în practică. Asta-i pohta ce-am poftit noi, poporul român!

Perfect. Nimic de cârcotit până aici. Poporul a hotărât prin pârghiile puterii sale absolute – democraţia. Iritante pentru mine sunt reacţiile ce au succedat pârghiile púterii. Le-am observat, ştiu unde se ia pulsul societăţii. Pe facebook şi în taxi. Plimbă-te cu două-trei taxiuri şi hoinăreşte pe facebook înainte de alegeri, vei şti dinainte rezultatul.

Cum spuneam – mă irită reacţiile care apar la două zile după spartul târgului. PSD-ul vrea să îl pună pe Dragnea premier şi au anunţat că anulează amână reducerea TVA, plafonarea CASS şi păstrează taxa pe stâlp.
Cum să nu mă enerveze cârâiala plângăcioşilor de pe urmă?

“Păi stai aşa, eu nu am votat PSD-ul pentru Dragnea. I-am votat pentru programe!”
Continue reading

Incompetenta doamnă Gorghiu

A cântat grăsana? Nu, sunt doar porcii. În loc să zboare, au început să cânte. Măcar acum, după ce ultimul cui a fost bătut în coşciugul dreptei, ne scoatem minţile din sleep mode?
gorghiu

Rezultatele erau limpezi ca ochii de căprioară liberală. De-asta mi-am şi permis să lansez felicitările în avans, pe data de 24 noiembrie:
“Felicitări, Alinuţa! Sper să rămâi în istorie hipsteriţa care a bătut ultimul cui în dreapta românească.” (link)

Limpezimea nu a venit din sondaje. Nici n-ar fi putut; ştim bine cât de relevante au fost la prezidenţialele din 2014. A fost ceva pur, ingenuu, fără cifre. Doar simţire. Am simţit prostia pură.
Continue reading

Taximetristul, etalon social

taxi

Nu că aş avea ceva cu taximetriştii…

A trecut mai mult de un an de la tragedia Colectiv. Am înţeles atunci, în efervescenţa emoţională, aproape orice părere despre subiect. Nu am fost de acord cu ele, dar le-am tolerat, gândindu-mă că psihicul nostru anchilozat în banalitatea cotidiană nu poate răspunde corect unui şoc. Nu putem funcţiona, fără antrenament dăm rateuri.

Aşa mi-am explicat la acea vreme toate teoriile imunde care au împânzit societatea, agăţând într-însele atenţia şi chiar aprobarea conaționalilor. Dar a trecut mai mult de un an, efervescenţele s-au stins, nivelul emoţiei a scăzut suficient cât să lase loc raţiunii. Am avut timp să legăm elementele într-un fir logic. Şi totuşi, s-a întâmplat noaptea trecută. Deja am pierdut numărul taximetriştilor convinşi de următoarea teorie:

– Fac ei ceva şi la alegerile astea, fac ei. Păi cum au înscenat atunci cu Colectivul.
Am mai trecut prin asta în alte n taxiuri, nu aveam chef, am încercat să extirpez partea bolnăvicioasă a dialogului.
Continue reading

Cine latră mai tare

olguta

Seara trecută, ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, în direct la televizor:
– Am oţinut de la Uniunea Europeană 150 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru construirea a trei spitale.

Moderator: Şi care este costul total al celor trei spitale?
Vlad Voiculescu: Nu ştim în acest moment suma totală exactă, dar 150 de milioane sunt fonduri U.E. nerambursabile.

În platoul tv se aşterne o tăcere tulbure, după rafale de acuze, insinuări şi reproşuri direcţionate de moderator şi invitaţi spre ministrul tehnocrat al sănătăţii. Liniştea îi chinuie, scrâșnesc în întunecimea fălcilor untoase, pufăie nervoşi. Rafala trebuie să continue – prezent la datorie, soldat Lia Olguţa, călare pe bascula cu muniţie nouă:

– Habar n-ai, domne! Habar n-ai!
Continue reading

Şi fusei în fruncea ţării

olteni

Începând cu luna septembrie, s-au băgat zburătorii de la Ryanair pe ruta Bucureşti – Timişoara. Posibil să fiu subiectiv, dar îi consider singura variantă de transport decentă, viabilă pentru distanţa respectivă.

Ar mai fi cele 14 ore în troacele Căilor Furate Române sau jupuitorii de la Tarom (dacă vrei să plăteşti pentru o cursă internă cât pentru turul turistic al Europei). Singura hibă a Rayan-ului este selecţia personalului; nu îmi explic de ce stewardesele sunt aproape toate bărbaţi. Or fi venit irlandezii de curând în România şi încă nu au descoperit bogăţiile naturii.

Ce faci odată ajuns în fruncea ţării?
Continue reading