Ai ceva de zis?
Autor: Heautontimoroumenos
Vând suflet la bucată, speranţe în buchet.
Au fost a mele-odată, acum sunt de prisos.
Am spus-o adineauri şi ştiu că mă repet:
Le vând să scap de toate, de tot ce-a fost frumos…
Frumoase sunt? Frumoase, frumoase-ntr-adevăr,
Dar poate prea frumoase, să pot să le uzez,
Căci vezi, sunt ideale, sunt omului răspăr –
Îi dau dorinţi deşarte, şi-al morţii lor gol crez.
Continue reading
Weekendul trecut a fost cutremur de 5,7 grade. Un amănunt insignifiant, în mod normal. Nu au fost victime, nu au fost pagube, nu am revoluționat seismologia cu ocazia asta. Nu știm când și cât de puternic va fi următorul. Cutremurul de 10 secunde ar fi trebuit să conteze doar atât: 10 secunde.
Subiectul încă există, ba mai mult, a escaladat până la cereri de demisie și dat cu curul de pământ pentru aplicații prevăzătoare, Ro-alerte și alte fâțe pescuite din negura minții. Pentru că:
– Am ajuns să transformăm în măciucă politică orice element al hazardului. Furtună, fulger, cutremur; orice pică din cer ori scuipă pământul înșfăcăm hrăpăreț și aruncăm în capul “adversarilor”.
– Presa din România (și nu numai) lucrează în interes personal. Informarea cetățeanului este doar o slinoasă manifestare a ipocriziei. Presa trăiește din “DEZASTRU: O să plouă”, din horoscop, sex, minciună și vata din nările morților. Presa va alimenta frici absurde, chiar dăunătoare, pentru că frica vinde. Mai ales frica de moarte.
Frica de cutremur are sens la fel ca frica de fulger. Ori frica de avion. Știți câți oameni au murit în 1977, în București? Aproximativ 1400, din totalul de 2,5 milioane. Adică 0,05%. Sau o persoană din 2000.
Știți câți oameni mor ANUAL în România, în accidente rutiere? Continue reading
Serial apărut la Netflix, luna aceasta. Un singur sezon de 10 episoade, toată producţia fiind livrată în aceeaşi zi (12 octombrie) – o caracteristică Netflix lăudabilă.
Serialul poartă mai mult amprenta scenaristului Mike Flanagan, nu a scriitoarei Shirley Jackson, autoarea romanului The Haunting of Hill House.
Publicat in anul 1959, romanul a fost tot mai schingiuit de minţile cineaştilor, până la mutilarea completă care l-a făcut irecognoscibil. Prima ecranizarea în 1963, The Haunting – regia lui Robert Wise. A doua în 1999, The Haunting – un kitsch logoreic în regia unui nene de care nu am mai auzit.
Şi acum, anul de graţie 2018, cea mai reuşită încercare cinematografică şi versiunea cea mai infidelă autoarei Shirley Jackson. Continue reading
Drumul central părea o piele de șarpe, tăbăcită. Pe un fundal pământiu se ițeau petice negre de asfalt și smocuri verzi, crude, răsărite din balegi tasate. A fost liniște și pustiu, puteai să auzi pisocii sugând sub căpițele de fân. Sătenii fie pândeau de prin cocioabe, fie fugiseră din calea unei urgii.
Drumul colorat venea dinspre oraș și se intersecta cu poteca bătucită de-a lungul gârlei uscate. În intersecție, câteva scânduri cu urme de sfinți se propteau pe tubul unei fântâni. Păreau rămășițele unei troițe vandalizate de timp și nepăsare.
Au început să iasă câinii pe sub uluci și au urcat la drum, formând o haită înaintea lui Ștefuț. Nu latră, nu mișcă, doar așteaptă cu privirile înfipte în noul venit.
Primul glas de întâmpinare a fost al unui vițel, uitat să flămânzească în vreun grajd dărăpănat. Glasul s-a scurs în fântână și s-a spart în ecouri tremurate. După o analiză severă, câinii au plecat plictisiți spre gospodării. Fântâna plânge. Continue reading
Ștefuț a ajuns în Casa Veche cu o geantă de voiaj plus o tolbă ciuruită de bețe telescopice și cârlige. L-a așteptat o arșiță uscată, mai tăioasă decât supliciul îndurat în tren, jumate de zi. Simțea aerul mișcând pe sub cămașă doar atunci când îl dezechilibra peronul compus din trunchiuri de salcâm, sparte pe jumate.
Din gară cobora o potecă de praf, separând oștirea aracilor câteva sute de metri, până la ulucile primelor gospodării. Satul părea mărunt: o adunătură de case, grajduri, petice cu zarzavat, toate înghesuite între movile scundace, acoperite cu viță de vie.
Focul verii a lustruit strugurii plini de zahăr, gata să plesnească. Aracii sunt goi, cocoșați peste ciorchinii supraponderali. Par o armată înfrântă care cerșește îndurare cu capul plecat. Cerșetorii dezbrăcați sunt infiniți, urcă odată cu movilele spre un alt sat, de-a lungul unei gârle uscate.
Ștefuț își mângâie tolba cu undițe și privește pofticios în dreapta spre chipul trandafiriu al Oltului. Lunca Oltului tremură, ca într-un clocot. În ea se dizolvă movilele cu zemuri dulci, iar aracii lunecă spre izbăvire. Continue reading
Duhovnicul familiei Pandele la slujba de duminică:
“Românii le-au dat Preafericitului Daniel şi Preacondamnatului Dragnea o lecţie usturătoare prin neparticipare la vot” Zise Traian Băsescu, după ce a participat la vot.
Iar în PNL, foștii conducători pierzători îi atacă pe actualii. Alina Gorghiu: “Conducerea PNL a aruncat partidul într-o nouã aventură si către un nou eșec politic, care ne-a rupt de 70% din electoratul liberal. Conducerea PNL nu unește, ci dezbină. Nu modernizează, ci propune o politica retrogradă. #ajunge”
Haștag mă bucur. După un referendum scump despre nimic și care a interesat aproape pe nimeni, măcar să culegem micile plăceri. Politicienii noștri purulent de ipocriți au avut încă o șansă să-și dea în petic. Se ne amintească tuturor de ce ne-am scârbit de politică și de orice inițiativă civică venită din mințile lor putrede.
Continue reading
Absolut înduioșător…
Din punctul meu de vedere, medicina și habotnicia nu fac casă bună; sunt un cuplu anormal. Prima regulă a habotniciei este să ignori logica laică. Ești naiv dacă aduci argumente mirenești în credința bisericească. Totuși, există oameni (supraoameni) care reușesc să le combine, dincolo de capacitățile mele. Nu pot să înțeleg următoarele:
– Spui că votezi “DA” pentru libertate. Pe cine eliberezi?
– Spui că iubești tradițiile și învățătura ortodoxă. Și apreciezi nespus țările europene care interzic căsătoria persoanelor de același sex. Am aruncat un ochi în Google, majoritatea sunt țări ortodoxe ori sovietice. Și totuși, familia ta a emigrat din tradiția românească în SUA, nu în URSS. Iar tu ai fost educat și îți crești cei 6 copii în SUA, nu în Belarus, nu în Grecia, nu în Ucraina. Continue reading
DarkPada este noul meu nume pe chess.com. Am vrut să fiu Dark Panda, dar am mâncat o literă și am observat prea târziu, contul era gata.
Plăcerea noului cont vine odată cu ratingul de începător: 800. Asta înseamnă că, în primele 15-20 de partide, te vei duela numai cu diletanți și îți vei pompa ego-ul cu victorii neîntrerupte. Nu înseamnă că ai devenit un jucător mai bun, dar chiorul în țara orbilor își mângâie orgoliul și adoarme zâmbitor.
Asta am experimentat și eu, până mi-a ieșit în cale un indian-minune: nivel de GM (Grandmaster) și rating 1650.
Din motive care îmi scapă, cele două mari partide românești (PSD și PNL) trec de la o generație la alta urcând allegro pe scara prostiei. De la Petre Roman și Crin Antonescu s-a ajuns la Gorghiu și Orban. De la Adrian Năstase și W Ponta s-a ajuns la Dăncilă. Nu discutăm integritatea ori bunele intenții ci nivelul intelectual.
În comparație cu Viorica Vasilica, foștii prim-miniștri PSD par câștigători ai Nobel-ului (la toate cele 6 categorii). Valabil pentru groasa majoritate a parlamentarilor si miniștrilor. Pot suspecta că la cantina Parlamentului uneltesc agenturi oculte și otrăvesc mâncarea cu fiole de prostie concentrată.
Nu mi-e ușor să recunosc, dar Dragnea este o pasăre rară – printre ultimii PSD-iști care pot fi bănuiți de inteligență malefică. Sau măcar de tact, de instinct politic. Este și motivul pentru care ălorlalți din partid li se înmoaie degrabă mușchii faciali și le pică buzele direct pe pantofii lui Dragnea (Otter, 200 și ceva de lei). Continue reading
Pentru cei străini de anvergura și noblețea ideilor ce ne însuflețesc în #Centenar, boicotul se referă la referendumul din 7 octombrie. #Boicot este mișcarea pornită în social media care îndeamnă cetățenii să stea acasă în ziua votului pentru familia tradițională.
Din punctul meu de vedere, boicotul este singurul gest salubru d.p.d.v. moral și singura opțiune acceptată în lumea vestică spre care mulți râvnesc. Poate nu-i asta direcția cardinală salvatoare, poate ne va fi mai bine în tradiționalismul estic, ortodox. Dar, pentru cei cu năzuințe pro-UE, nu văd altă rezolvare.
Nu poți să crezi în drepturi și libertăți vest-europene, dar să accepți un referendum care discriminează cetățenii în funcție de orientarea sexuală. Nu contează ce votezi, simpla ta prezență validează o abominațiune (conform standardelor pro-vest). Și nu mă refer că o validează matematic (atingerea pragului de 30% prezență), ci moral. Continue reading
