#Metoo, tichia noastră de mărgăritar


Ca orice zăbăuc dus cu pluta pe râul decrepitudinii, am aflat de-abi astăzi de cel mai tulburător subiect al apelor pe care plutesc. Se numește #metoo (haștag mi tu), adică “și eu”, în traducere neaoșă. A pornit din SUA, ca orice subiect tulburător; mai exact din crestele intangibile ale imperiului hollywoodian.
Anumite actrițe l-au acuzat de hărțuire pe un anume magnat al cinematografiei. La ani buni după săvârșirea pretinselor hărțuiri.

Cârcotașul din mine s-ar gândi că, după ce te vezi cu toți sacii în căruță, îți vine să povestești de ce roșii sunt genunchii și nu cârca. Dar nu despre neajutoratele actrițe multi-multi-milionare este vorba. #Metoo a devenit un loc al plângerii pentru toate muritoarele, iar zilele trecute a ajuns în România.
Continue reading

Mâna lungă a fărădelegii

Se alege exemplu Comuna Corbi din Judeţul Argeş, localitate cu 3784 de cetăţeni (conform recensământului din 2011).
I-am ales pe conaţionalii din Corbi datorită transparenţei şi sistemului “high-tech” de relaționare publică. Nu ponegresc, nu arunc pietre, doar constat.

“Intrucat din postarile anterioare am dedus ca se solicita a se publica salariile angajatilor Primariei Corbi…” (ne anunţă Pagina de Facebook a primăriei).

Repet, Comuna Corbi nu este exemplul negativ. Din ce am înţeles, primarul plătit cu aproape 6 mii de lei (salariul plus premiul de hărnicie) chiar este om de ispravă, proaspăt independent după fuga din PNL. Măcar pentru faptul că a tulit-o dintr-un cuib de hoţi şi tot merită aprecieri.
Indignarea mea vine din cauza unui tipar naţional – localitate cu 3784 de cetăţeni, condusă de 38 (treizeci şi opt!) de minţi luminate.
Continue reading

Hru, hruuu!

Dicotiledonate: violacee. Vulvo-vaginită, electrovalvă, electrofil, erectofacial, LOL! Lălăiala loialului Lulu. Entropie estetică.
Hru, hruuu! Sinergism. Ba nu. Hru, hruuu! Şi atât.

În timp ce-l invocam pe loialul Lulu şi admiram în oglindă sprinteneala limbii, mă strigă grăsanul din pervaz: Hru, hruuu! Nu mai are firimituri. “Zbâr, grăsane, că am treburi! Creez. Zvârl afară tot ce am în minte (nu multe) şi îmi las goliciunea cotropită de toţi triftongii, omofonii şi grifonii dornici. Goliciunea violată de violacee. Dicotiledonate: ciclicitate.

Ăsta, hru, hruuu! şi dus fu.
S-a ridicat din două bătăi peste acoperişul blocului şi s-a lăsat agăţat în vânt, spre Delta Văcăreşti. Mi-o pot doar imagina, torsionându-mi limba în oglindă. El o vede. Încă două bătăi şi o stăpâneşte sub guşa grasă.
Continue reading

Comemorarea Holocaustului – Mesajul Ambasadei SUA

9 octombrie 2017, Ziua Naţională de Comemorare a Holocaustului.
Găsiţi AICI  mesajul integral transmis de Hans Klemm, ambasadorul SUA în România.

Câteva fragmente definitorii pentru agenda şi impedimentele Statelor Unite în România:

“Şi totuşi astăzi, cei care se opun liberalismului şi îmbrăţişează naţionalismul economic caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara ei (…) Dar fac acest lucru şi indirect, prin atacarea companiilor multinaţionale şi prin aluzii la pretinse şi presupus infame legături evreieşti ale unor întreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate şi de a prezenta concluzii funeste.”
Continue reading

Kazuo Ishiguro – născut din cenușă

9 august, 1945, ora 11:02 a.m.
Fat Man explodează deasupra orașului Nagasaki, la aproximativ 600 de metri deasupra solului. Tactica detonării în aer, deasupra țintei, este folosită pentru a provoca pagube mai mari, pe suprafețe extinse. În cazul exploziilor la impact, o mare parte din energie este absorbită de pământ. Atunci când vrei să pulverizezi absolut tot (militari, civili, bătrâni, copii, metal, sticlă, piatră), folosești o bombă cu declanșator barometric.
În mai puțin de o secundă, totul a fost cenușă.

8 noiembrie, 1954
În Nagasaki se naște Kazuo Ishiguro, cel mai proaspăt câștigător al Premiului Nobel pentru literatură.
Continue reading

Tărâmul libertăţii, casa curajoşilor

Despre asta este imnul SUA: libertate şi curaj. Aşa au fost fondate SUA: Curajul de a cuceri teritoriile altora şi libertatea de a folosi orice mijloace. Aceleaşi criterii de propăşire au transformat fostele colonii în cea mai puternică formaţiune statală. Curajul de a lua tot ce îţi place, libertatea de a topi 300 de mii de civili, fără vreo consecinţă. Libertatea de a transforma genocidul în strategie militară, invazia în eliberare, crima în emancipare.

Trebuie să înţelegem acest concept al existențialismului devorator. Libertatea fiecărui cetăţean de a-şi descoperi sensul vieţii, muşcând pofticios din placenta-balast. Trebuie să existe un echilibru la masa celor veşnic flămânzi – aşa a fost redactată Constituţia Statelor Unite. Iar Al Doilea Amendament garantează dreptul cetăţenesc de a deţine arme de foc:
“A well regulated Militia, being necessary to the security of a free state, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.”

Doar trecând printr-un lung şir de evenimente definitorii naţiei, putem accepta posibilitatea ca orice civil să deţină LEGAL 40 de arme (automate şi semi-automate).
Continue reading

Când statul îşi apără cetăţenii

Ea este Belle Gibson, o blogăriţă de succes:

Un fel de Olivia Steer, dar mai tânără, mai arătoasă şi mai inteligentă.
În anul 2009, Belle Gibson a minţit că s-a vindecat de cancer cu ajutorul tratamentelor naturiste. Închipuiri ca Ayurveda, pulbere magică, rădăcini fermecate şi alte furaje pentru minţile şubrede. Cum procentul de proşti este constant în orice zonă a planetei, s-au găsit suficienţi australieni care să achieseze.

Belle a observat diferenţa de IQ care separă păcălitorii de păcăliţi şi a convertit-o în sute de mii de dolari australieni. A scos o carte despre miracolul usturoiului frecat pe noadă (best seller, evident), a vândut aplicaţii de mobil care îţi explică unde şi cum trebuie îndesat pătrunjelul.
Iar acum a fost condamnată şi amendată cu 410.000 de dolari australieni. (Sursa)

Încurajator, nu? Doar că amenda nu a fost pentru cancerul inventat, nici pentru Ayurveda. Continue reading

Unde au greşit evreii

1864 este anul Reformei agrare: În timpul domniei lui Cuza, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu eliberează țăranii clăcași de sub jugul boierimii şi îi împropietăreşte cu pământ. Se rup legăturile feudale, românii primesc responsabilitatea propriei vieţi. Rezultatul?
La începutul sec. XX, ţăranul român îşi muncea propriul ogor, dar presta şi la “privat”. Existau contracte între săracii muncitori şi bogaţii arendaşi. La fel ca astăzi, dar pe câmp, nu în birouri.

Greu de imaginat astăzi, ţăranul moldovean al începutului sec. XX se zvârcolea sub călcâiul traiului nedrept. Agonia indigenței şi iubirea vinului îi polarizau viaţa. Într-o epocă a industrializării, societatea agrară românească era la coada Europei, puternic ancorată în mâlul Evului Mediu; fără medici, profesori, şcoli… Ştiu, greu de crezut.
Conform statisticilor vremii, în anul 1900, procentul analfabeţilor era de 50% la nivel global şi de 80% în România.
Continue reading

Onoruri şi salve pentru turnători

18 septembrie 2017, ora 14:30: “Înmormântarea s-a încheiat, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus fiind înhumat cu onoruri militare şi salve de armă.” (Sursa)

Aşa va rămâne în istoria depravatului neam: seniorul liberal! Dacă PNL continuă politica de periere şi răzgâiere a BOR, ne putem aştepta chiar la o canonizare. Nu-i momentul, cât timp mai există prin memorii şi masca drăcească a seniorului liberal. Dar când se va fi şters definitiv veninul de pe oase, să-i facem loc Sfântului Quintus Liberatorul.

Până atunci, să lăsăm aici mărturia adevărului îngropat cu mult înaintea seniorului. Înainte de a fi politician sau militar, Mircea Ionescu Quintus a fost turnător la Securitate. Unul dintre cei mai prolifici, nu pârâcios de ocazie. Putem spune că Quintus a fost de profesie turnător. Din 1954 până în 1989: 35 de ani glorioşi, o carieră de servitor al Securităţii, nu de frica morţii ci pentru numeroasele privilegii.
Continue reading

Fenomenul Paul Hitter

Paul Hitter este un pictor cunoscut, pentru nişa lui îngustă, în vestul Europei şi în State. N-aş putea spune că este un pictor “de renume internaţional”, tocmai din cauza nişei de tip capilar. Dar respectivul mânaci al pensulei şi-a făcut din asta o carieră: arta desenelor sale este o realitate, aprecierile pot fi doar subiective.
Exemplu:

Prin ochiul meu de prim-ageamiu al picturii, opera lui Paul Hitter pare un țigănism suprarealist. Iar în câteva picturi, observ conflictul dintre dadaism şi logica kitschului. Aş putea prelungi ridicolul şi să-mi dau mai departe cu părerea despre un domeniu străin, dar nu mi-am propus divertisment prin auto-ironie.
Paul Hitter însuşi se prezintă un Gipsy Artist – găsiţi AICI mai multe picturi, pe site-ul personal.
Continue reading