Serenadă Datagroup

Articol de Cristian Niculcea  

***

Naturalul e atunci când te scuturi de frisoanele perturbărilor cotidiene. Te extragi din angrenajul cutiei de viteze și te odihnești pe ”liber”, în firescul pe care îl conștientizezi probabil ca pe o formă de antigravitație. Plutirea aceasta îți scoate în cale portrete de familie: distingi de la metri depărtare bufnița Datagroup-ului, așadar ai găsit adresa. Recunoști pe Hary și Claudiu, așezați la o masă împreună cu un domn, deci ”nu încă”.

Te îndrepți spre pupitru, identificându-l pe Dani fără marjă de eroare. Laolaltă cu jovialul Radu. Dani induce un sentiment deja-vu, e omul locului, oricare ar fi acel loc. Te înconjoară, te întâmpină ca oxigenul.
Continue reading

Vă aşteptăm la Bookfest!

Editura Datagroup va fi prezentă la Bookfest 2017, între 24 şi 28 mai. Începând de miercuri, ne găsiţi îmbujoraţi de haiala tuşului proaspăt, la Romexpo, pavilionul C4, standul C1. Şi avem de toate; nu cred să existe incontentabil într-atât de aprig încât să reziste felurimii beletristice. Programul lansărilor:

Joi, ora 16:00
Proiectul Anemona, autor Cristian Niculcea
Invitaţi: conf. univ. dr. Claudiu T. Arieşan, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest din Timişoara şi Andru-David Simionoiu, scriitor Continue reading

Următorul preşedinte al României

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru preşedinţia României, am asista la o premieră în istoria politică a ţării, iar şeful statului ar ajunge să fie o femeie, Gabriela Firea. Cel puţin asta reiese dintr-un sondaj realizat recent de Avangarde, care arată de 44% dintre alegători ar vota pentru primarul general al Capitalei, dacă aceasta ar candida împotriva lui Klaus Iohannis, care ar obţine 40% din sufragii. În plus, Firea este personalitatea politică despre care românii au cea mai bună părere, 59% declarând că o percep pozitiv (Sursa – gandul.info)

Nu mă îndoiesc de corectitudinea sondajului Avangarde, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele şi partidul susţinător au bifat sârguincios şi precis la capitolul imagine.
Conform aceluiaşi sondaj, PSD-ul este în continuare lider detaşat, cu aprox. 45% opţiune de vor, adică la fel ca la alegerile de iarna trecută.
De ce nu contează galopul mârlănesc încercat imediat după instaurarea guvernului? De ce sutele de mii de protestatari nu pot ştirbi fudulul zâmbet pesedist?
Pentru că societatea noastră funcţionează în lumi epistemologic diferite. Să lămurim:
Continue reading

Presa – între securism şi cancan

Scriu următoarele consideraţii din perspectiva privilegiatului independent politic şi ideologic. Da, sunt în poziţia asta, am libertatea să pup felurite fese – de la Iohannis, Hillary la Dragnea, Trump – şi toate variaţiunile cunoscute. Şi să înfig şuturi cu aceeaşi dezinvoltură. Mi se pare un amănunt esenţial pentru criticile ce vor urma.

Bazându-mă pe experienţa anilor irosiţi în online-media şi pe inteligenţa nativă (am documente care ar plasa-o peste medie), mi-aş paria toate clipele arse şi punctele de IQ pe faptul că presa centrală românească nu are privilegiile mele. Fie produce excrement halucinogen, fie prestează la comanda finanţatorului.

Ştiu, fiecare aveţi favoriţii şi urmăriţii voştri; persoane integre, independente, care au descoperit albul din gaura neagră şi vă luminează zilnic. Aduceţi-mi orice exemplu din presa centrală şi despicăm firul în comentarii.

Ohoo, câte exemple pot primi, dar, mai important, câte am ratat graţie fabuloasei calităţi a timpului – Trece.
Continue reading

Preţul integrităţii tale

Mărturisesc cu regret că nu există personalităţi româneşti contemporane pe care să le urmăresc entuziast, sedus de integritatea şi talentul emanate. Am avut câţiva pretendenţi, dar în timp mi s-a stins văpaia. Fie din cauza maturizării, fie zgâriat de grosolănia evenimentelor.

Nu caut perfecţiune, înţeleg natura umană, slăbiciunile speciei, realitatea că orice structură are un punct critic la care va crăpa. Repugnanţa mea se declanşează atunci când, urcaţi pe un piedestal, diverşi indivizi ţin musai să ne fluture himere, idealuri menite să le pudreze orgoliul. Nimeni nu le-a cerut să îmbrace corsete feciorelnice şi totuşi…
Continue reading

Ptiu, iar au venit!

Cutreieram zona Unirii cu prietenul Marcu – celebrul Marcu, personaj episodic din „Introspecţiile unui cocoş” – zâmbăreţi şi încrezători, executanţii pasului apăsat de straşnic bărbat. El, cu barba stufoasă, cărunţită până la nivelul care degajă simultan înţelepciune şi virilitate.

Eu, cu gulerul ridicat pe jumătate, cât să pară un aranjament spontan, o textilă intrată în erecţie involuntar, de la vibraţia corpului. Se înnegreau garoafele roz, iar florăresele ţopăiau şugubeţe pe valuri de feromoni. Ţopa-ţopa-ţop, barbă, guler, valuri, valuri; noroc că bărbia mea este mai stearpă, altfel se sufocau sărăcuţele într-un tsunami de bărbăţie.
Continue reading

Introspecţiile unui cocoş – Lansare

Acel moment când totul devine clar, când eşti convins că ţi-ai îmbibat neuronii în chintesenţa a tot ceea ce este, şi tot ce ar putea fi. Ai avea atât de multe de spus şi totuşi îţi lipsesc mijloacele. Încerci din răsputeri să scoţi prin orificii bulgărele de energie ce ţi-a crescut pitit undeva între atriul drept şi esofag.

Nu îţi găseşti cuvintele. Şi nu din cauza unei posibile intoxicaţii. Cuvintele s-au scurs spre baza stivei de memorie pentru că erau nedemne; depăşite de gravitatea momentului. Încă nu s-au inventat acele cuvinte potrivite pentru a-ţi exprima cu exactitate dibăcia gândului.

Continue reading

Catifea

S-a uscat pălămida peste lacrimi de ciment, mormoloci mumificaţi strănută cenuşa în puţuri. Fără boare de vânt, amprenta tălpilor se dizolvă în coloane verticale, şerpuite doar de lentoarea moleculelor. Pustiu şi flămând, cerul aspiră inerenţa telurică. Stefuţ îşi răsfaţă fesele într-un muşuroi abandonat; chircit, sub palme frământă grumazul, îşi stoarce granule de sare din pleoapele arse.

La o cocoaşă de izlaz mai sus, Mirana se roteşte cu mâinile întise şi cântă. Miracole centrifugale i-au întins fusta şi clopotul s-a transformat într-un titirez înflorat. Singurii ochi care i-ar putea urca pe coapsele dezvelite tremură maturaţi într-o saramură uscată.

– Lie, lie, ciooo-cârli… heeei, Stefuţ! Stefuuuţ!
Continue reading

Cu de-a sila

Imediat după vacanţa de Paşte, a dat primăriţa Firea într-o forfoteală şi un scremet pasional, demne de ultima zi petrecută printre pământeni, înaintea exilului cosmic. Ce hărnicie! Ce pricepere! Ce noroc pe pirpiria specie bucureşteană! Şi a reuşit: După rafale de lătrături, ciufuleli, nervi mestecaţi şi scuipaţi, primăriţa a deschis Pasajul. Da, este viu şi gâfâie. Celebrul pasaj de la Piaţa Sudului a scos capul după o naştere întinsă pe cinci ani.

O fi mai chircit, lung cât cămara cârtiţei şi ciungit de o bandă, dar este al nostru; aşteaptă iubire şi plecăciuni. Într-adevăr o izbândă, malul mântuitor la care ne-a scos Găbiţa Columba, asigurându-se că întregul univers a aflat de eforturile sale urieşeşti. Cu toată opoziţia constructorului hoţoman, a Dorelului leneş şi a comisiilor răuvoitoare, a reuşit.
Continue reading

1 Mai Muncitoresc

Peste Predeal s-a rostogolit o ceaţă deasă, vie – te mângâie lasciv şi murmură prometeian. S-au schimbat stăpânii grătarelor, la fel şi mititeii sclavi, muncitoreşti. Acum sfârâie moviliţe de pământ reavăn, mărunţit. Li se ridică seva într-un decor lăptos al luxurii umede şi mute.

Particularităţile zonei? O divizie fudulă de căsoaie ridicate în râzgâiala opulenţei, arheologic încadrată la stilul starleto-hollywoodian. Şi legenda urşilor peregrini. La ce înfumurare leagă hornurile boiereşti, m-aş aştepta să-mi taie calea un urs în frac şi joben, sugând prețios din narghileaua cu aromă de fragi.
Mor, mor, mor! Poftiţi, vă rog, în antreul bârlogului de vacanţă!”

1 Mai Muncitoresc, vreme bună pentru șemineuri scărpinate de vătrai, campionate de şah, whisky cu amaretto şi boabe de cafea.