Ai ceva de zis?
Ne culcăm amândoi pe patul unei arme
Trăgând într-un Pui de Somn
Câte-un shot de gloanţe oarbe
Cu gust dulceag de rom.
Perne irizate-n irişi fără culoare
Ne fac să lucim în întuneric ca nişte lentile sparte
Puse faţă-n faţă
Cu un Pui de Moarte.
Cearceafurile ni-s giulgiuri albe, intacte,
Dar şifonate, furate de pe spatele
Unui mântuitor fără acte,
Modest ca un parcurs de soare,
– De la est la vest!
Continue reading
Acum că nu mai este mult timp până la apariția volumului Babylon, revin cu un ultim colaj făcut din poeme din a 3-a și ultima parte a acestuia, Imperiul celor care Ucid. Lectură plăcută.
Încet, încet,
Încep acum,
Încep să urc în turn.
Nisip inert îndes stingher
Încet, în cap, în cerc.
În cerc învârt în cerc rotesc;
Încet înnebunesc.
Renaşterea m-a învăţat că
E clar un talent în a urca,
Dar unul şi mai mai mare este în a cădea.
Continue reading
Acum că am trecut la ora de vară, un colaj din partea a doua a volumului, Cea mai Neagră Noapte:
Am crezut că ai rămas în pădurea deja narată,
Credeam că eşti o altă şi-o altă şi-o altă
Fată Morgană.
Şi toţi voiau
Să-ți sape-n carne-nspre tine-nspre minte-ți
Negri-n magii şi gri în cuţite
Să-ţi taie-n veştminte-n trecut-n sorginte
Negri-n gândiri şi falşi în cuvinte
Exprim Totul în timp ce
Nu exprim Nimic în timp ce
Viaţa e un copil cu fitil,
Dacă ai o brichetă, putem să-l îmbătrânim
De-ar exista un astfel de sărut
Aş păstra şi sâmburii
Continue reading
Vă prezint un scurt colaj babylonian făcut din poeziile primei părți a volumului,
Imperiul celor care Creează.
O OASTE DE OASE
CU COASE ÎN COASTE…
Of, flux al conștiinței tinere și grăbite,
Of, halou construit la hipodrom,
Galopând distanța dintre monade și om,
Of, Univers născut prin cezariană,
Stai puțin pe loc, pe trap-galop, și ia-mă,
Ca să zic ce am de zis, și apoi să
Piua-stop-joc, dintr-o dată;
Continue reading
Au trecut 2 ani de la ultimul volum publicat și, se pare, este timpul să îl anunț pe al treilea, “Babylon”, care se încarnează încet, dar sigur, într-un volum de poeme prin intermediul cărora vă voi trece din Imperiul Celor Care Creează prin Cea Mai Neagră Noapte către Imperiul Celor Care Ucid.
Voi oferi mai multe detalii pe parcurs. Dedesubt, un sneak-preview al cuprinsului.
Prima parte a interviului a nimerit-o, acest domn simpatic, chiar și fără voia lui: a ieșit la manifestația proPSD din Iași “Pentru hoții care sunt la putere.” Corect, până aici. Se pierde, apoi, tot fără voia sa, într-o argumentare care implică hoți, găini și ouă, pardon, hoți, găini și doo-sute dee milioane (nu 200.000 RON, care înseamnă doo miliarde de lei vechi).
Continue reading
Într-un context nefavorabil sănătăţii mele (contextul a fost depăşit şi nu, nu a fost vorba despre un caz de Ciumă Roşie), am avut de suferit nişte operaţii fix marţi seară, după ora 21:00, moment în care, după o noapte de vis anestezist în camera de gardă, am aflat a doua zi că, sincron, OUG-urile se concretizau în ceea ce a condus la protestele din ultimele 5 zile, proteste pe care le consider pur şi simplu… ADMIRABILE. Fără ele, nu s-ar fi declanşat nicicum motorul prodemocratic abandonat pe avarii.
Ţin să precizez că operaţiile nu au fost motivate de ducerea luptei anticorupţie la un nivel atât de înalt încât să caut să elimin chirurgical posibila Ciumă Roşie, însă astăzi, sâmbătă, la nici măcar o zi după externarea-mi, pare să fi ieşit, ca bonus, şi un moţ de speranţă pentru popor, din analele unui PSD constipat de recenta ideologie metademagogică, hiperpatologică, a unui singur om, despre care eu consider că atunci când este pomenit de rău, nu i se înroşesc urechile spre a-i trăda adevăratele culori, ci i se cariază şi înnegresc dinții, probabil spre a-i sublinia discursurile otrăvitoare, mai paralele cu realitatea şi actuala viziune publică decât OTV-ul în zilele de glorie în care exista.
Continue reading
Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.
Ghicitoarea 1:
În librăriile din România sunt extrem de scumpe,
În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,
Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,
Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.
Răspunsul: carte
Ghicitoarea 2:
De unde le-am cumpărat?
Răspuns: din anticariate
Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:
Ce e mai greu?
1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading
Mă mâhneşte profund vorba care iese din gura tuturor, mai nou, cum că 2016 “a fost un an RĂU”. 2016 nu a fost “rău” sau “bun”; 2016 a fost 2016, aşa cum 2017 pare a fi, la o primă vedere, 2017.
Nici nu mai vorbesc despre faptul în sine că o entitate temporală abstractă, delimitată cu chiu, cu vai, de minţi şi interese umane, nu are cum să fie “bună” sau “rea” (spre exemplu, în Antichitate, precum şi în Evul Mediu, reperul Anului Nou pentru multe civilizaţii era primăvara, şi nu iarna, ceea ce pare a fi un fapt logic-psiho-logic prin sine). Nu voi aduce în discuţie nici dihotomia etern neclară dintre “bine” şi “rău” şi nici nu voi numi psihicul uman un loc “gri”, în care binele şi răul coexistă înspre a crea forme complexe de observaţie şi cunoaştere, sperând că acestea sunt de la sine înţelese.
Mă voi rezuma la afirmaţia inițială: 2016 a fost un an ca oricare altul, un an în care oameni s-au născut, oameni au murit, accidental sau nu, oameni au creat cultură, oameni au uitat cultură, accidental sau nu, trupe militare s-au mutat de colo-colo (asta nu e niciodată accidental), s-au schimbat nişte preşedinţi, s-au schimbat nişte guverne, au avut loc atentate teroriste nefericite, iar toate astea au format, în mod cert, o imagine bine șlefuită a unei Apocalipse iminente.
Continue reading
…Te speli pe faţă şi duci și din gunoi,
apocalipsa unor biete bacterii care au greşit
doar când ne-au impus să ne cunoaştem cu adevărat pe noi.
Noi, drept răspuns, ne-am şters de noroi, ne-am tuns,
am exfoliat toate reîncarnările şi ne-am pierdut în cel mai virtual mediu,
cel pentru care Moartea e început şi nu remediu
şi pentru care Viaţa e sfârşit şi nu imperiu.
Când ne-am cunoscut iniţial iniţialele,
eram două Zeitgeist-Poltergeist
căutând să intrăm în acelaşi trup,
acum aştept să te speli pe picioare ca să te sărut,
din ce în ce mai mut,
te aştept să îţi dai jos machiajul,
din ce in ce mai surd,
ca să pot să scuip o măsea de minte
către zâna care erai cândva, înainte să te schimbi în cuvinte,
pierdută pe retina unor ochi care au refuzat să mai interpreteze dincolo de tine,
dar Dionis mă bate uşor pe cap şi-mi spune
Continue reading