Cum să nu vrei, dom’le, să te îmbogățești?

Poate cele mai enervante exemplare din tagma vânzătorilor prin telefon sunt limbricii cu pretenții de Wall Street.

Înțelegeți, dumneavoastră, el nu este un trompet care te sună fără obraz și fără să ai treabă cu el și apoi citește un scenariu de pe foaie, nu, nu, el este un magician al burselor… pentru el economia nu mai are secrete, visează noaptea evoluția piețelor și-ți poate prezice la milimetru graficul bursei de valori de poimarți. Nu știu zău, cum mai are timp să vorbească cu necunoscuți, la cât amar de bani și de distracție e limpede că-i asigură cunoștințele astea extraordinare.

Cum discuția începe aproape întotdeauna cu ”nu mă interesează” este ușor de priceput că-s pregătiți pentru asta – vor merge pe ideea că lipsa de interes nu poate veni decât din ignoranță.

Ia zi-i unui român că nu știe despre ce vorbește și să vezi cum nu mai vrea să-ți închidă telefonul…

Și placa merge în continuare pe românisme: Continue reading

Vânzătorii prin telefon au un loc special în iad

Rar răspund la numere necunoscute, iar dacă de partea cealaltă a apelului e vreun individ care încearcă să mă îmbogățească peste noapte, îl trimit imediat să facă sex cu niște negri generos dotați.

E reacția mea la scenariul idiot de pe care citesc toți și prin care, dacă le zici că nu te interesează, încearcă să-ți găsească vreo vină pentru dezinteres. De obicei, înțeleg că un îndemn la o partidă de pasiune africană e un semn limpede de terminat discuția, dar ieri am dat peste un exemplar cu totul special.

”Bună ziua, sunt Guru Bănosu de la firma Doldora SRL și vreau să discutăm despre bogății nemaiîntâlnite…”

”Bună ziua, nu mă interesează”

”Aaaa, domnul meu, păi nu vă interesează pentru că nu știți despre ce e vorba”

”Nu mă interesează”

”Haideți, domnul meu, știți pe cineva care se naște învățat?” Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading

Suntem tâmpiți. Am câștigat o bătălie, dar ne retragem…

Suntem tâmpiți? Pe bune, chiar suntem tâmpiți?

Un lider de partid declară deschis, public, pentru toată lumea, că nu-și pot face treaba dacă nu fură. Serios, la asta s-a ajuns – avem o clasă politică care nu concepe să lucreze fără să fure și o spune în gura mare.

De câteva luni, la unison, încearcă/reușește să schimbe legi și să găsească portițe de scăpare pentru furtul enorm și corupția teribilă din care fac parte. De ce timp de 25 de ani nu au avut nevoie să schimbe vreo lege?

Pentru că, pentru prima dată într-un sfert de veac, justiția începe să funcționeze nu ca instrument politic ci ca putere separată în stat. Și asta chiar cu judecători pătați. Iar aparența exagerată a efervescenței DNA-ului este dată de scara uriașă a furtului național și de realitatea că, acum, e care pe care. Continue reading

52 – balena singuratică

Oare a mai rău să știi că ești singurul om de pe Pământ sau să nu știi și să cauți în zadar altul?

De zeci de ani o balenă strigă în ocean fără să o audă nimeni. E singura care-și vorbește limba, pe o frecvență total diferită de celelalte balene, 52Hz și nimeni nu-i răspunde vreodată. Nu se știe dacă e vorba de un exemplar unicat al unei specii dispărute, un hibrid sau o balenă surdă, n-a fost văzută, doar auzită în fiecare an de peste un deceniu încoace.

Când am auzit ”știrea” mi s-a părut de un lirism extraordinar, aducător de fiori. Periodic m-am tot întrebat cum de Continue reading

La vagonu’ de dormit – sfaturi de expert

22 de grade, aer ușor ventilat cu miros de iasomie, o liniște atât de adâncă încât îi puteam auzi inima creolei ce dormea goală sub așternutul proaspăt apretat și alb ca zăpada abia căzută. Iar încurcase baba de la ghișeu sexele și mă pusese în compartiment cu o tipă de 22 de ani, tot timpul mi se întâmplă asta…

Mergeam de la Vatra Dornei la București, să-mi întâlnesc hoardele de cititori la Bookfest și, cum drumul e vreo zece ore, îmi luasem bilet la vagonul de dormit, s-ajung om în capitală că era treabă de făcut.

E bine să știți că vagonul ăla de dormit are 60 de ani, așa că e necesar un picuț de efort ca să-l aduci la zi: Continue reading

Un scriitor la Bookfest 2016

Scriu de când treceam pe sub clanța ușii, dar postura de scriitor de carte profesionist, care să vândă publicului, mi-e încă haină nouă. Bookfest-ul de anul trecut a fost primul cu mine în stand și de-atunci m-am aplecat cu toată atenția asupra cititorului de orice fel, învâțându-i pe de rost metehnele.

Relaxat. De asta la Bookfest 2016 m-am dus relaxat, fără cine știe ce așteptări, deja știind că marketingul contează enorm, poate chiar mai mult decât produsul în sine. Editură încă necunoscută publicului larg, autor la fel, hai să-ncerc să mai câștig unu-doi cititori și să mă bucur de moment. O campanie micuță pe FB și-un pic de vorbă, să văd ce iese. Relaxat.

Boier. Când am văzut standul larg, aerisit, plasat bine, cu mese pentru discutat și cuburi pentru expus atracțiile zilei, m-am simțit ca un boier în turla de unde-și vede moșia.

Iar când am aflat și surpriza, adică prețurile incredibil de joase, de n-a văzut nici Continue reading

Și-a flexat mușchii BOR-ul

Din când în când, de preferință înaintea unei perioade fertile pentru orice fel de negociere (adică atunci când omul are nevoie ca de apă de ce ai tu să-i oferi), BOR-ul își flexează bicepsul să-nțeleagă clasa politică cine poate muta poporul.

Nu cred că e cineva care să aibă vreun dubiu față de supremația organizatorică a bisericii – cea mai vastă, ordonată și ascultătoare rețea, cei mai bine înfipți agenți, plus o forță financiară de invidiat, dar: Continue reading

Câștigători Fotogeografica 2016

Dacă te uiți spre fotografii români mai vechi, o să vezi o tonă de premii pe la festivaluri comuniste sau organizate de ei pentru ei (cum e moda în toate cercurile artistice formate în comunism), o să auzi o grămadă de teorie despre puritatea artei, extraordinara stăpânire a tehnicii pe care o posedă și infinita subtilitate genială a lucrărilor lor.

Ce n-o să vezi o să fie un portofoliu valoros, asta n-o să vezi. Lucrări mediocre care nu numai că nu zic nimic, dar se vede că au fost făcute fără pic de aplecare și muncă, într-o rutină de meseriaș nu artist.

Și nu e vorba de aparate, sau de spațiu sau de posibilități, ci doar despre cum (la fel e și-n literatură) nu era de fapt nevoie să fii artist ci doar să te angajezi pe postul ăla și să nu deranjezi regimul. Continue reading