Înțepenire

”Ieri am fost la piață, i-am zis eu vreo două…”

”…”

”Păi, ce credea el? Auzi, să-mi arate mie roșii galbene, c-oi fi de ieri de azi!”

”Așa?”

”Da, măi, dar l-am pus la punct. Roșiile trebuie să fie roșii, c-așa e de când lumea… pffff, dacă vedea bunicul roșii galbene…”

Eu n-am zis nimic, am continuat să mă țin de volan și doar mi-am trimis ochii peste cap, imaginându-mi-o pe mama școlind piețarul despre blasfemia comisă cu roșiile alea galbene pe tarabă.

Le Maître, care stătea cumințel în aceeași mașină, a scăpat un mormăit de îndoială și imediat i s-au cerut explicații. Și s-a lansat, spre amuzamentul meu, într-o istorie lingvistico-grădinărească a roșiei, amintind de italianul pomodoro – măr de aur – care nu poate să vină decât de la niște roșii galbene și terminând en fanfare cu informația unui soi galben și dolofan, cultivat de când hăul la noi, în mai josul țării. Continue reading

O românească cu urși

Știți cum se mai răresc drăguții cățeluși comunitari din târgurile cele mari, mai ales când primarele tremură de frica cuțofililor?

Se pun câinii în mașini și se trimit pe capul altuia sau printr-o pădure vecină. Tipic românește, arunci problema în vecinului mai pricăjit și te speli pe mâini.

Din păcate nu e folclor urban, așa cum crede multă lume, ci e metodă confirmată și văzută chiar de al vostru eu în două orașe diferite – când îți apar peste noapte o duzină de câini de talie medie și mare acolo și încă o duzină dincolo, nu ți-a i-a adus Zâna Măseluță.

*

În ultimele două luni au luat-o razna urșii din Bucovina. Mai demult, glumeam cu un prieten de cum aici sunt urși adevărați, nu atracții turistice – pe de o parte se feresc de om, iar pe de alta, dacă se întâmplă să-i deranjezi când și unde nu e cazul, nu mai stau la vorbe, #nucaaiadinBrasov. Continue reading

Despre critică

Dorin și Roxana scriu despre critică din perspectiva consumatorului, trăgând concluzii corecte despre utilitatea ei, atât pentru industrie și consumatori cât și pentru autori/producători.

Despre orice produs ar fi vorba – carte, joc, tigaie, magneți pentru suflet – perspectiva critică a clientului ar trebui să aducă informații care să ajute.

Pe tine, ca autor/producător, ce îți poți face produsul mai bun analizând percepția țintei – clientul.

Industria de profil, care se poate îndrepta spre produse/producători ce au feedback pozitiv și ridica standardul general al domeniului.

Dacă se întâmplă ce spuneam mai sus, evident și clientul are de câștigat, primind o ofertă mai bună de la piață.

*când vorbesc de autor/producător includ absolut orice individ și proces are de-a face cu forma finală a produsului (la o carte, de exemplu, intră și scriitorul și editorul și traducătorul și designerul și tipografia).

Critica este constructivă, dar până ajunge acolo trebuie să treacă și prin niște filtre (schimb unghiul problemei și privesc de pe cealaltă parte a baricadei, a celui care este criticat): Continue reading

Cum să nu vrei, dom’le, să te îmbogățești?

Poate cele mai enervante exemplare din tagma vânzătorilor prin telefon sunt limbricii cu pretenții de Wall Street.

Înțelegeți, dumneavoastră, el nu este un trompet care te sună fără obraz și fără să ai treabă cu el și apoi citește un scenariu de pe foaie, nu, nu, el este un magician al burselor… pentru el economia nu mai are secrete, visează noaptea evoluția piețelor și-ți poate prezice la milimetru graficul bursei de valori de poimarți. Nu știu zău, cum mai are timp să vorbească cu necunoscuți, la cât amar de bani și de distracție e limpede că-i asigură cunoștințele astea extraordinare.

Cum discuția începe aproape întotdeauna cu ”nu mă interesează” este ușor de priceput că-s pregătiți pentru asta – vor merge pe ideea că lipsa de interes nu poate veni decât din ignoranță.

Ia zi-i unui român că nu știe despre ce vorbește și să vezi cum nu mai vrea să-ți închidă telefonul…

Și placa merge în continuare pe românisme: Continue reading

Vânzătorii prin telefon au un loc special în iad

Rar răspund la numere necunoscute, iar dacă de partea cealaltă a apelului e vreun individ care încearcă să mă îmbogățească peste noapte, îl trimit imediat să facă sex cu niște negri generos dotați.

E reacția mea la scenariul idiot de pe care citesc toți și prin care, dacă le zici că nu te interesează, încearcă să-ți găsească vreo vină pentru dezinteres. De obicei, înțeleg că un îndemn la o partidă de pasiune africană e un semn limpede de terminat discuția, dar ieri am dat peste un exemplar cu totul special.

”Bună ziua, sunt Guru Bănosu de la firma Doldora SRL și vreau să discutăm despre bogății nemaiîntâlnite…”

”Bună ziua, nu mă interesează”

”Aaaa, domnul meu, păi nu vă interesează pentru că nu știți despre ce e vorba”

”Nu mă interesează”

”Haideți, domnul meu, știți pe cineva care se naște învățat?” Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading

Suntem tâmpiți. Am câștigat o bătălie, dar ne retragem…

Suntem tâmpiți? Pe bune, chiar suntem tâmpiți?

Un lider de partid declară deschis, public, pentru toată lumea, că nu-și pot face treaba dacă nu fură. Serios, la asta s-a ajuns – avem o clasă politică care nu concepe să lucreze fără să fure și o spune în gura mare.

De câteva luni, la unison, încearcă/reușește să schimbe legi și să găsească portițe de scăpare pentru furtul enorm și corupția teribilă din care fac parte. De ce timp de 25 de ani nu au avut nevoie să schimbe vreo lege?

Pentru că, pentru prima dată într-un sfert de veac, justiția începe să funcționeze nu ca instrument politic ci ca putere separată în stat. Și asta chiar cu judecători pătați. Iar aparența exagerată a efervescenței DNA-ului este dată de scara uriașă a furtului național și de realitatea că, acum, e care pe care. Continue reading

52 – balena singuratică

Oare a mai rău să știi că ești singurul om de pe Pământ sau să nu știi și să cauți în zadar altul?

De zeci de ani o balenă strigă în ocean fără să o audă nimeni. E singura care-și vorbește limba, pe o frecvență total diferită de celelalte balene, 52Hz și nimeni nu-i răspunde vreodată. Nu se știe dacă e vorba de un exemplar unicat al unei specii dispărute, un hibrid sau o balenă surdă, n-a fost văzută, doar auzită în fiecare an de peste un deceniu încoace.

Când am auzit ”știrea” mi s-a părut de un lirism extraordinar, aducător de fiori. Periodic m-am tot întrebat cum de Continue reading

La vagonu’ de dormit – sfaturi de expert

22 de grade, aer ușor ventilat cu miros de iasomie, o liniște atât de adâncă încât îi puteam auzi inima creolei ce dormea goală sub așternutul proaspăt apretat și alb ca zăpada abia căzută. Iar încurcase baba de la ghișeu sexele și mă pusese în compartiment cu o tipă de 22 de ani, tot timpul mi se întâmplă asta…

Mergeam de la Vatra Dornei la București, să-mi întâlnesc hoardele de cititori la Bookfest și, cum drumul e vreo zece ore, îmi luasem bilet la vagonul de dormit, s-ajung om în capitală că era treabă de făcut.

E bine să știți că vagonul ăla de dormit are 60 de ani, așa că e necesar un picuț de efort ca să-l aduci la zi: Continue reading