Sfada cu polițaii

Se bate monedă grea zilele astea pe reacția turmei de privitori la o acțiune decisivă a poliției în cazul unei treceri pe roșu. Ce mârlani, dom’le, ce înapoiați, ce societate de căcat e asta care nu pricepe că dacă nu respecți legea e normal să fii pedepsit…

Și așa e, că te-apucă plânsul de fiecare dată când dai piept cu strada și vezi nesimțirea, bădărănia și lipsa de obraz cu care românul se comportă și încalcă reguli atât de ușor de respectat.

DAR

Măi, băieți, noi uităm ce poliție avem? Noi uităm cine-i de vină pentru zeflemeaua asta vis-a-vis de lege?

Coruptă de la mic la mare, de la polițistul de șosea până la șeriful de capitală, plină ochi de avuții imposibil de explicat, împănată cu înceți (că nu durează juma de oră să scrii trei linii de proces verbal degeaba) care ajung în funcții grele, de prestigiu, promovați nu pe eficiență ci tocmai pe uitatul în altă parte la afacerile rechinilor.

La orice privire pe care o aruncă DNA-ul spre o secție, pleacă de acolo nu unu-doi polițiști ci mai toți…

Să recapitulăm: aproape toate cadrele de conducere au fost numite pe considerente politice/economice și aproape toți agenții sunt deschiși la șpagă, la plan de amenzi, la trecut cu vederea faptele puternicilor, adică exact la tot ce nu ar avea ce căuta Continue reading

Furie

”Cum s-a întâmplat?”

Polițistul, paralizat de la gât în jos, tată de fetiță sub un an, oftează și povestește:

” Un val de furturi de biciclete în centru… primisem dispoziție să fim atenți la tot ce mișcă. Patrulam cu mașina când am văzut un puști pe-o bicicletă nou-nouță, de marcă. Am oprit lângă el și m-am dat jos să-l întreb ce-i cu ea.

Îmi amintesc fumul și atât…”

Puștiul l-a împușcat fără să clipească. Câteva minute mai târziu l-a luat salvarea, i s-a pus lumânare la căpătâi dar cumva a reușit să supraviețuiască.

”Puștiul?”

”L-a arestat colegul. M-am dus să-l văd mai Continue reading

Care-i până la urmă ținta justiției?

Suntem furioși. Ne-au furat ăștia țara, viitorul, viitorul copiilor și tot ce-ar fi putut fi dacă un sfert de secol România nu ar fi fost condusă de niște gunoaie.

Nu-i de mirare că vrem să-i vedem chinuindu-se în focurile iadului, despuiați de averile crescute pe spinarea noastră, prinși în gratii groase și hrăniți cu cir, eventual trași pe roată. Zău dacă o abordare medievală nu ar fi pe deplin meritată…

Dar, și e un dar mare cât casa…

Care ar trebui să fie prioritatea justiției într-un sistem sufocat de corupție? Pedeapsa sau curățarea sistemului (între noi fie vorba, pedeapsa ca scop principal nu mai e de multă vreme acceptată în sistemele moderne)?

Văd peste tot oameni supărați de pedepsele mici și îi înțeleg; după cum spuneam, e normal să te simți sfidat și luat peste picior când vezi un hoțoman din ăsta abia atins de justiție. Dacă trecem însă peste partea de simțit și gândim pragmatic, înțelegem de ce metoda asta se practică mai peste tot, nu numai la noi: Continue reading

Înțepenire

”Ieri am fost la piață, i-am zis eu vreo două…”

”…”

”Păi, ce credea el? Auzi, să-mi arate mie roșii galbene, c-oi fi de ieri de azi!”

”Așa?”

”Da, măi, dar l-am pus la punct. Roșiile trebuie să fie roșii, c-așa e de când lumea… pffff, dacă vedea bunicul roșii galbene…”

Eu n-am zis nimic, am continuat să mă țin de volan și doar mi-am trimis ochii peste cap, imaginându-mi-o pe mama școlind piețarul despre blasfemia comisă cu roșiile alea galbene pe tarabă.

Le Maître, care stătea cumințel în aceeași mașină, a scăpat un mormăit de îndoială și imediat i s-au cerut explicații. Și s-a lansat, spre amuzamentul meu, într-o istorie lingvistico-grădinărească a roșiei, amintind de italianul pomodoro – măr de aur – care nu poate să vină decât de la niște roșii galbene și terminând en fanfare cu informația unui soi galben și dolofan, cultivat de când hăul la noi, în mai josul țării. Continue reading

O românească cu urși

Știți cum se mai răresc drăguții cățeluși comunitari din târgurile cele mari, mai ales când primarele tremură de frica cuțofililor?

Se pun câinii în mașini și se trimit pe capul altuia sau printr-o pădure vecină. Tipic românește, arunci problema în vecinului mai pricăjit și te speli pe mâini.

Din păcate nu e folclor urban, așa cum crede multă lume, ci e metodă confirmată și văzută chiar de al vostru eu în două orașe diferite – când îți apar peste noapte o duzină de câini de talie medie și mare acolo și încă o duzină dincolo, nu ți-a i-a adus Zâna Măseluță.

*

În ultimele două luni au luat-o razna urșii din Bucovina. Mai demult, glumeam cu un prieten de cum aici sunt urși adevărați, nu atracții turistice – pe de o parte se feresc de om, iar pe de alta, dacă se întâmplă să-i deranjezi când și unde nu e cazul, nu mai stau la vorbe, #nucaaiadinBrasov. Continue reading

Despre critică

Dorin și Roxana scriu despre critică din perspectiva consumatorului, trăgând concluzii corecte despre utilitatea ei, atât pentru industrie și consumatori cât și pentru autori/producători.

Despre orice produs ar fi vorba – carte, joc, tigaie, magneți pentru suflet – perspectiva critică a clientului ar trebui să aducă informații care să ajute.

Pe tine, ca autor/producător, ce îți poți face produsul mai bun analizând percepția țintei – clientul.

Industria de profil, care se poate îndrepta spre produse/producători ce au feedback pozitiv și ridica standardul general al domeniului.

Dacă se întâmplă ce spuneam mai sus, evident și clientul are de câștigat, primind o ofertă mai bună de la piață.

*când vorbesc de autor/producător includ absolut orice individ și proces are de-a face cu forma finală a produsului (la o carte, de exemplu, intră și scriitorul și editorul și traducătorul și designerul și tipografia).

Critica este constructivă, dar până ajunge acolo trebuie să treacă și prin niște filtre (schimb unghiul problemei și privesc de pe cealaltă parte a baricadei, a celui care este criticat): Continue reading

Cum să nu vrei, dom’le, să te îmbogățești?

Poate cele mai enervante exemplare din tagma vânzătorilor prin telefon sunt limbricii cu pretenții de Wall Street.

Înțelegeți, dumneavoastră, el nu este un trompet care te sună fără obraz și fără să ai treabă cu el și apoi citește un scenariu de pe foaie, nu, nu, el este un magician al burselor… pentru el economia nu mai are secrete, visează noaptea evoluția piețelor și-ți poate prezice la milimetru graficul bursei de valori de poimarți. Nu știu zău, cum mai are timp să vorbească cu necunoscuți, la cât amar de bani și de distracție e limpede că-i asigură cunoștințele astea extraordinare.

Cum discuția începe aproape întotdeauna cu ”nu mă interesează” este ușor de priceput că-s pregătiți pentru asta – vor merge pe ideea că lipsa de interes nu poate veni decât din ignoranță.

Ia zi-i unui român că nu știe despre ce vorbește și să vezi cum nu mai vrea să-ți închidă telefonul…

Și placa merge în continuare pe românisme: Continue reading

Vânzătorii prin telefon au un loc special în iad

Rar răspund la numere necunoscute, iar dacă de partea cealaltă a apelului e vreun individ care încearcă să mă îmbogățească peste noapte, îl trimit imediat să facă sex cu niște negri generos dotați.

E reacția mea la scenariul idiot de pe care citesc toți și prin care, dacă le zici că nu te interesează, încearcă să-ți găsească vreo vină pentru dezinteres. De obicei, înțeleg că un îndemn la o partidă de pasiune africană e un semn limpede de terminat discuția, dar ieri am dat peste un exemplar cu totul special.

”Bună ziua, sunt Guru Bănosu de la firma Doldora SRL și vreau să discutăm despre bogății nemaiîntâlnite…”

”Bună ziua, nu mă interesează”

”Aaaa, domnul meu, păi nu vă interesează pentru că nu știți despre ce e vorba”

”Nu mă interesează”

”Haideți, domnul meu, știți pe cineva care se naște învățat?” Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading