Ultima generație de stat la coadă

Un pic după ora șase, când lumina zilei bătea încă spre albastru, ieșeam din scara blocului ținând strâns în mână veșnica plasă verde închis din fâș indestructibil și porneam fuga spre trei străzi mai încolo.

Înainte de a da colțul după librărie îmi bătea inima de să-mi sară din piept și mi se ascuțeau simțurile brusc, c-un singur gând în minte – azi e ziua când o să fiu primul la rând.

Nu, nu eram. Niciodată nu ajungeam primul. Mă rugam să mă lase mama să ies mai devreme, m-aș fi trezit și la patru doar să câștig odată locul unu la coadă. Îmi și imaginam cum m-aș fi simțit, primul din fața ușii, invidiat de toată lumea, ars de priviri ciudoase din spate și fără nici o grijă că s-ar putea termina smântâna înainte s-ajung la vânzătoarea grasă. Continue reading

Ray Donovan, Blacklist, The originals – trei seriale noi

Ray Donovan este unul din serialele apărute anul ăsta și este extrem de bine făcut. Are o atmosferă gen Sopranos, poate chiar un pic mai tensionată ca medie dar cu mai puține planuri secundare. Nu e chiar cu mafie dar nici departe de lumea asta nu e.

Ray, personajul pe care se concentrează seria, este un fixer dur și fără scrupule pe care ieșirea tatălui său din închisoare  îl aruncă într–un vârtej de resentimente și amintiri dureroase. De-aici totul denaturează într-o luptă surdă în care fiecare își folosește abilitățile interlope pentru a-și atinge scopul. De remarcat șarmul diferit al cuplului tată/fiu. Continue reading

Cum evadezi în România


Sunset in Bucovina by Vlad Popa on 500px.com

Pornind de la articolul ăsta – Românul care mă face să emigrez – și de la consensul general al comentariilor că mă consum prea mult încercând să lupt cu mentalitățile și personajele de care mă izbesc la tot pasul în țară, am ajuns să mă gândesc ce mi-ar trebui mie ca să mă liniștesc.

E greu să fii liniștit în România de azi, poate cel mai greu… sunt atâtea lucruri de care trebuie să te rupi ca să nu simți nevoia să urli încât pare aproape imposibil. Și dacă nu ești dintre cei pe care calmul interior îi face să treacă ușor peste mizerii atunci trebuie pur și simplu să te ferești de ele.

0. Să accept că nu au nici un rost conflictele sau interacțiunea de orice fel cu românii care nu mă reprezinta, să-i ignor total și să nu-mi pierd o secundă cu ei. Asta chiar ține doar de mine și de-acum încolo o să încerc să fac asta mai tare decât am încercat vreodată. Eu cu prietenii mei și cu oamenii de calitate pe care îi întâlnesc din când în când. Continue reading

Invazia cracilor lungi

„Sticla” e a cracilor lungi, a decolteelor generoase, a sfârcurilor scăpate din greșeală peste bluză, a tot ce înseamnă piele de fufă expusă. Uite-așa, oriunde mă uit, e cu Biance, Daniele, Simone, Monice, smârțe, tâmpe, ieftine cum era margarina odată…

Și nici măcar nu e un accident ci o evoluție normală a televiziunii îndreptată, ca orice lucru care se respectă în capitalismul sălbatic, spre atotputernicul ban. Realizatorii tendrului se ascund, rușinați de ce publicul îi obligă să producă pentru a fi competitivi, în spatele frazei magice care le ridică de pe umeri orice responsabilitate ”asta vrea poporul”.
Continue reading

Românul care mă face să emigrez

Discutam zilele trecute despre sila pe care ți-o provoacă starea țării ăsteia și cum picătura cu Roșia montană a pornit chiar gânduri de emigrare. Nu vă gândiți la o discuție între ecologiști turbați, mâncători de salată care se leagă cu lanțuri de copaci să protesteze, ci la niște oameni normali care sunt scârbiți de episodul ăsta pentru că scoate la iveală și-ți aruncă în față toată mizeria și lipsa de decență cu care este condusă România.

Am înțeles despre ce vorba și cum ajungi să te saturi de statul pe care tu îl ții în spate cu taxele puse pe orice, dar am replicat că pe mine mă deranjează mai mult altceva decât cretinii de sus. De ăștia încerc să mă izolez cât pot de mult, văzându-mi de ale mele și ignorând cât pot de mult știrile cu și despre ei, ce mă distruge însă infinit mai mult sunt cretinii din popor. Continue reading

Niște adormiți

Henri Bresson tineri in tren

Întotdeauna m-a fascinat cum criticii, specialiștii și snobii reușesc să găsească o mie de nuanțe, un milion de straturi și un miliard de fire complexe în orice bucată de telemea aparține domeniului lor.

Pentru primii e un mod de a-și dovedi pregătirea și expertiza care-i califică pentru pâinea de zi cu zi, iar pentru ultimii, un mod de a arăta tuturor cât de profunzi, înzestrați și inteligenți sunt dumnealor. Pentru niciunul dintre ei nu contează ce a vrut autorul/artistul să spună sau cât de simplă a fost viziunea acestuia, important este numai ce poate el susține că vede în opera respectivă. Continue reading

Cum să îți dresezi femeia – Televizorul

fotbal si femeiFemeia ta nu te ascultă ? La început era un ghem mic și dulce și acum e un gremlin furios? Una din multele realizări monumentale ale domnului P este Ghidul de dresaj feminin, manuscris extrem de rar și ținut în mare secret departe de ochii publicului larg, tocmai pentru a nu-și pierde eficacitatea. Doar o mână de bărbați din fiecare generație sunt aleși să afle secretele îmblânzirii acestei specii feroce.

În exclusivitate oferim câteva fragmente:          Continue reading

A young doctor’s notebook

O bijuterie de mini-serie pur şi simplu. Ecranizare dupa Însemnările unui tânăr medic (Mihail  Bulgakov), păstrează teribil de bine spiritul cărţii, ba pe alocuri mai adaugă nişte farmec în plus.

Umorul negru rusesc se întâlneşte cu cel britanic, nici nu cred că trebuie să zic mai multe. O realizare de excepţie, adresată mă gândesc unei audienţe mai “elegante” decât media.

Când pictează Kafka

De când lumea avocații s-au luptat cu percepția publicului despre ei. Regulamente și coduri de etica, reguli de conduită și apartenența la casta lor sacră și câte și mai câte chestii pe care le scot în față cu orice ocazie, încercând să spele cumva imaginea de necrofagi sociali care fac bani din mizerie, crimă, durere, prostie, hoție și aleargă după gunoaiele societății să mai facă și ei niște firfirei.

Stimabilul domn Nastase proaspăt ieșit de la mititica a reușit să dea o gaură cât China de mare în apărarea asta a avocaților, in zidurile de ”noi protejăm dreptatea” ”luptăm pentru interesul celui mic” ”suntem niște garanți ai justiției” ”baroul e un organism de o etică ireproșabilă” ”suntem arhanghelii corectitudinii pe pământ” pe care branșa și le-a construit în sute de ani. Continue reading

Prima zi

– Petrică, nu se poate așa. Tu-ți dai seama ce ne poate face? Zi-i să și le taie că nu se bagă nimeni la ea.

   Petrică intră, își luă cea mai serioasă mină posibilă și cel mai dur ton de care era capabil și se zborși la bruneta din pat.

– Femeie, mă faci de râs. Mă iau colegii peste picior, ce medic e ăsta de-și lasă nevasta să vină cu machiaj proaspăt și unghiile făcute la născut?

– Petrică, tu ești normal? Prima oară când mă vede copilul să nu fiu aranjată??

– Puișor, măcar unghiile… le e frică să nu te zgârii în travaliu, o să te doară și n-o să te poți controla. Continue reading