Soluții pentru România I

Cumva din categoria vise…

Cred că toată lumea e de acord că una dintre problemele masive ale României este că specialiștii adevărați pe care îi are țara asta, nu mă refer la cei pe hârtie ci la oamenii care-și profesează/aplică practic specialitatea nu ajung să o și reglementeze.

Clasa politică și implicit cei care ajung în poziție de autoritate/legiferare nu au competențe reale (ce să mai vorbim despre spectacolul miniștrilor oferit de prea dragii guvernanți – de-a lungul vremii parcă au făcut selecție dintre cei mai nepotriviți oameni pentru post) și toarnă legi, proiecte, inițiative care fac mai mult rău decât bine.

Nu văd cum situația asta se va schimba pe viitor căci de douăzeci de ani poporul ăsta refuză să voteze în afara spectrului puternic al partidelor clasice, iar acolo nu ajungi decât dacă ești la fel de veneric ca și restul (da, am zis veneric).

Prin urmare soluția ar putea veni tot din mediul privat, mediul pe care îl cocoșează guvernanții incapabili să găsească și alte soluții în afară de taxe, taxe, taxe și amenzi. Visez la un ONG, sau orice altă formă de organizare juridică, care să reprezinte interesele mediului privat și interesele societății civile. Nu câini maidanezi, nu clădiri istorice, nu chestii de astea de suflet ci treburi tehnice. Continue reading

Outliers – the story of success / Malcolm Gladwell

Nu e vorba de literatură aici așa că n-are rost să ne aplecăm asupra stilului în care a fost scrisă sau a valorii beletristice. Cartea rămâne o lectură plăcută datorită construcției logice clare și a studiilor de caz foarte interesante și convingătoare în susținerea ideii autorului.

Outliers este despre oamenii excepționali ai vremurilor noastre, cei care au reușit în viață la un nivel mult deasupra celorlalți și arată extrem de clar că ce opinia generală consideră personalități geniale (indiferent că e vorba de geniu în sport, muzică, afaceri sau IT) sunt de fapt și rodul unor factori externi. Continue reading

Bucovina nu e Moldova


Prayer by Vlad Popa on 500px.com

Se știe că bucovinenii te corectează în general dacă îi etichetezi drept moldoveni (și vai ce mai zâmbesc unii cu subînțeles când se petrece asta de parcă simplu fapt că ei nu știu diferența e de-ajuns să facă observația nulă). Atitudinea bucovineanului nu este însă legată de desconsiderarea moldovenilor, cum se întâmplă deseori între frații români din alte regiuni (vestul și sudul țării sunt culmea când e vorba de ponegrit județele vecine) ci din mândria de a aparține Bucovinei. Continue reading

Sigur te-ai născut?

Poate una dintre cele mai absurde chestii din birocrația românească este bucata asta de hârtie, fără poză (deși zău ca ar fi fain să ai o poza de bebe scofâlcit acolo și funcționarul să se uite atent dacă semeni sau nu – ”nu știu ce să zic, parcă erați mai blond”) și mâncată de vreme.

De certificatul ăsta de naștere ești legat toată viața. Te însori? Trebuie certificatul de naștere. Îți schimbi buletinul? Trebuie certificatul de naștere. Mergi la cinema? Certificatul de naștere.

Toată lumea își dă seama ca e stupid ca, după ce statul român ți-a dat buletin cu poză, serie și domiciliu, ție să ți se ceară în continuare, cam în orice dosar posibil, o bucată de hârtie care nu are absolut nici o informație folositoare peste buletin. Continue reading

Dracula, serial tv nou

Iară Dracula? Iară.

NBC vine cu un serial bine construit, actori solizi și o atmosferă lipsită de aerul de basm cu care multe ecranizări ale temei ne-au obișnuit, încercând să pună vampirii într-o scenă cât se poate de realistă și credibilă.

Pe Dracula (J.R.Meyers) îl știți din Dinastia Tudorilor.

Nota personală 7, ori mă plictisește tema ori serialul e prea lent pentru mine.

 

Șofatul e pâinea mea

Începând lista cu taximetriștii și continuând-o cu șoferii de maxi-taxi, autobuze, curierat sau în general orice mașină de firmă, avem categoriile care ne pun cele mai mari probleme în trafic nouă, șoferilor de duminică – c-așa ne zic profesioniștii.

Șoseaua e a lor și tu ești un fel de pigmeu insignifiant care se află în drum și care dacă nu se ferește o să fie zdrobit și aruncat în uitare. Ei, de fiecare dată când un zeu al volanului este prins de poliție într-una din miile de faze în care conduce ca naiba sau provoacă un accident, începe poezia cu Șofatul e pâinea mea.

– Vai, domnu polițist, îmi iei pâinea de la gură, copilașii mei ce mai mănâncă? Mama mea bolnavă ce-o să facă?

– Hai, prietene, s-o rezolvăm așa, ce să mai chemam și tablagii? Nu mă lăsa fără permis, uite poză cu cinci copii și soția însărcinată…
Continue reading

Vine Anafu’

Din nou la buget au intrat mai puțin bani decât estimau, fără nici o bază, dragii noștri guvernanți. Răspunsul imediat nu a fost că așteptările au fost idioate ci că ANAF-ul nu-și face treaba, că economia subterană, că evaziunea și așa mai departe.

Bineînțeles economia subterană și evaziunea sunt chestii proaspăt apărute, normal că s-au păcălit șerifii stelari cu planificarea încasărilor dacă au apărut evazioniștii ăștia brusc și neanunțați. Între noi fie vorba ANAF-ul ăsta e cam ca o sperietoare de ciori fără brațe, îi sperie doar pe cei care n-ar fi intrat oricum pe ogor.

Din când în când mai sare unul, la o bere, cu câte o soluție practică de stârpire a evaziunii, ba să centralizeze eficient datele de pe facturi și să facă controale simultane la fabricantul de pâine și la distribuitor să-i prindă cu milioanele de pite aburinde în afara facturilor, ba să oprească tirurile pe șosea și să verifice pe tabletă dacă datele de pe document se bat cu vreo firmă valabilă, ba să se uite în curte la patron și dacă vede cinci bmw-uri și 30 de camere da’ firma e pe zero să-i dea cu spray de piper și așa mai departe. Continue reading

Lua-v-ar dracu de oameni buni!

La așa un titlu porțile iadului se deschid fulgerător, de să sară din balamale… însă chiar m-am săturat de oamenii ăștia buni până în gât și nu pentru că aș fi alergic la omenie ci pentru că, de parcă n-ar fi de-ajuns de distrusă, au stricat încă un lucru la țara asta.

Vorbesc de sfinții ce merg printre noi, ăștia de aruncă cu gologani spre mâinile întinse, hrănindu-se cu privirea de recunoștință falsă a cerșetorului și umflându-și pieptul când simt admirația celor din jur pentru așa om adevărat. Să le pun zgărzi sub tensiune și de fiecare dată când dau la cerșetori vreun ban să le sară smalțul de pe dinți de la șocuri electrice , atunci da, ar merita admirați. Continue reading