Iară ne informatizăm!

Mulți dintre noi suntem la curent cu tonele de bani care s-au investit până acum în informatizarea mamutului ăsta birocratic care ne încurcă și enervează pe toți – administrația publică și toate tentaculele sale.

Sute și sute de milioane de euro au luat drumul proiectelor de avansare tehnologică a sistemului și cu fiecare sută tot așteptam să se vadă ceva, măcar un singur site, o singură funcționalitate care să meargă brici peste tot în țară.

În realitate toate proiectele astea, indiferent cât de bine sunau la început și cât de complex și puternic trâmbițate erau de cei care le inițiau sau urmau să le facă , ajungeau să arate în stadiul final (glumesc când spun final, de fapt în stadiul în care teoretic ai fi putut face ceva pe ele tu ca utilizator) ca niște lucrări făcute în două săptămâni pentru laboratorul de informatică de la liceul din Popleaca de Vale. Continue reading

Restul vă rog

Domnul P lăsa cu o privire suverană, aproape disprețuitoare, mărunțișul pe tejghea încă de pe vremea când nu era chiar domn ci doar un puștan cu imens potențial de domnire. Nu că-l dădeau banii afară din casă sau că ținea neapărat să-și arate aprecierea față de vânzătoarele acre și prost dispuse peste care dădea de obicei, ci pentru că nu înțelegea cum ar fi putut umbla cu monede în buzunar.

Să-i zornăie bucățile de metale prin pantaloni,? Să-l încurce fisele alea grele la mersu-i de gazel? Să simtă nesuferitele alea de cercuri cum îl presează prin textilă? Nu, în niciun caz… și le lăsa fără să le arunce un gând. Continue reading

Când banii nu ne aduc nimic

Dacă ne întrebi care ni-s ofurile cred că în primele trei se află mult iubitul nostru sistem de sănătate, care ne umilește pe toți și pacienți și medici, în ultimul hal. Dacă într-un spital ajungi să te trimită să-ți cumperi până și o nenorocită de fașă sau 5 cm de leucoplast e clar că nu te poți opri să te întrebi unde naiba se duc banii pe care tot îi dai, tu și ceilalți.

Nu că ar fi vorba de sume enorme, până la urmă salariul mediu în România este mizer, iar contribuțiile la sănătate sunt mari pentru cei care le dau însă nu la nivel de economie. Chiar și așa însă simți, pur și simplu simți că ceva nu e în regulă și că sărăcia asta lucie din spitale nu e chiar vina noastră, a contribuabililor.

Și dacă nu știi de achizițiile de 4-5 ori mai mari decât prețul pieței pe care directorii le fac, nici de furturile constante de medicamente, mâncare și orice altceva se poate lua din spital de către personal, tot îți dă cu minus…

E pur și simplu imposibil să crezi că e normal ca la un spital de capitală să trebuiască să-ți cumperi tu leucoplastul sau că un spital de oraș poate sta ani de zile fără anestezist, de să nu se poată face acolo (deși chirurgi sunt) nicio operație… Continue reading

Mașa și ursul – desene animate adevărate

Timpul s-a comprimat enorm în zilele noastre și cred că unul dintre locurile cele mai lovite de scurtarea asta masivă a duratei în care e social și mai ales economic acceptabil să faci ceva este arta, în orice formă a ei. Atingând doar două dintre formele serioase, pictura și sculptura – care s-au transformat din căutări ale frumosului și expresivității în bazaconii menite să șocheze și în pur marketing, într-un exercițiu de dat pe repede înainte și sacrificat chinul creației – trec imediat la ce mă interesează adică desenele animate.

Nu știu exact când s-a petrecut transformarea oribilă a desenelor animate dintr-o lume de vis care vrăjea copiii într-o serie neîntreruptă de caractere hidoase și strâmbe, executând același fel de vorbărie murdară, exagerată și vulgară pe care o simți în emisiunile de prost gust pentru adulți, cert este că s-a întâmplat. Continue reading

Braconajul și braconierii

Pentru multă lume ideea de braconier e similară cu imaginea unei siluete de sărman, abia vizibilă în ceața dimineții, încercând să prindă două-trei fâțe pentru masa copiilor. Nu știu de ce ești așa de supărat pe ei, prind și ei pește cât să nu moară de foame…

Din păcate aceeași percepție o au și procurorii care dau amenzi de 2 lei, indiferent a câta oară individul le vine cu dosar penal și nici prin cap nu le trece să bage pe vreunu în închisoare. Ba chiar îmi povestea un amic, tot procuror însă și pescar, cum se uitau cruciți la el colegii că le dădea la braconieri amenzi la limita superioară… Continue reading

Guerrilla marketing ftw!

Termenul se referă la o strategie de marketing cu buget mic dar impact mare, un fel de a părăsi canalele normale ale publicității și a veni cu o idee atât de bună încât efectul ei va fi mult mult mai puternic decât ar fi fost de așteptat pentru genul acela de buget.

Acum câțiva ani, când drumul ce unea Bucovina de Maramureș devenise cumplit de prost (acum e și mai prost dar lumea s-a obișnuit), câțiva băieți destupați la minte s-au gândit să atragă atenția că nu se mai poate plantând niște brazi (brazi-brazi nu d-ăia mici de pepinieră) în gropile din asfalt. Continue reading

Fir-ar el de Black Friday să fie!

De data asta nu m-am uitat la nici o ofertă de Black Friday pe absolut nicăieri, asta din pricină că vistieria familiei s-a golit din nou (să mor dacă-mi explic unde se duc roabele de bani pe care le aducem amândoi în casă că fiică-mea nu cere decât monezi să le pună în pușculiță… deci numai noi suntem de vină).

În schimb n-am putut să stau deoparte de fenomen, fiind invadat online-ul cu articole și comentarii care de care mai neaoșe.

Două mari categorii:

I. că Black Friday-ul românesc este o rușine și că reducerile sunt de toată jena și nici nu trec de 40%, păi n-ați văzut la americani cum e? Continue reading