Blestemul țigăncii

Curgea laptele matern valuri valuri, fluvii – mări – oceane de alb ieșeau năvalnic din sânii plini în secunda în care buzele bebelului se încleștau pe ei. Se vedea de mic că e un luptător, năvala de lapte ar fi dat jos  barajul de la Vidraru dar ăsta micu se ținea tare și înghițea șuvoiul uriaș de parc-ar fi avut o pâlnie magică în log de gât.

Avea mă-sa atâta lapte c-ar fi putut hrăni toți urlătorii din maternitate, medicii se jurau că n-au văzut atâta lapte de când a venit cisterna pentru nepotul șefului de partid… Continue reading

Un gastronom molecular înnăscut

 

– Mănâncă și tu ca omu! – am auzit toată copilăria.

De mic mi-a plăcut să combin gusturi într-o manieră cel puțin îngrozitoare pentru ochii bunicii, mare apărătoare a tradițiilor gastronomice românești.

Nu m-am vindecat de obicei, în ciuda eforturilor monumentale depuse în aducerea mea pe drumul cel bun, așa că în liceu ajunsesem la un rafinament deosebit al combinațiilor. Nu numai atât dar am întâlnit și suflete-papilă pereche care apreciau exact același fel de neobișnuite împletiri de ingrediente. Continue reading

Paul Walker și Confucius

paul walker

Paul Walker, starul cinema cunoscut cel mai bine din seria Fast and Furious (deși mie mi-a plăcut Eight Bellow la nebunie) a murit într-un accident stupid de mașină care, de ce să nu recunoaștem stătea cumva să cadă asupra pasionatului de viteză.

N-are cum să nu te întristeze un pic vestea chiar dacă nu ai vreo afinitate specială ( a se citi e idolul meu în viață) față de actor, dar na – om tânăr, băiat de treabă, familie, viață reușită – tot scăpi un ”păcat de el” printre dinți.

Nu despre asta vroiam însă să vorbesc ci despre transformarea rapidă a lui Paul Walker în social media de la sex simbol, cool guy și all around star la cugetător remarcabil, plin de pilde și învățături de viață.

Leonardo-Da-Vin-Diesel_o_95199

Aproape că l-a detronat în câteva zile pe sclipitorul Vin Diesel de pe tronul de cel mai mare filosof al facebokului (mor când îi văd fața aia de gorilă lângă niște citate lăcrămoase, patetice și agramate) ceea ce în sine nu e un lucru rău, măcar nu-ți vine să spargi monitorul.

paul walker

Paul Walker noul Confucius.

 

Doamna educatoare, Gigel m-a pișcat!

Am reușit să ajung la frizerie când eram pe cale să devin atracție turistică – chewbacca montană de Bucovina,.  În timp ce meditam eu cum merg la tuns numai când trebuie să plec undeva și mi-e jenă să apar ca sălbaticul pădurilor – regele babuin, încep știrile pe televizorul micuț suspendat aproape de tavan.

Câteva minute pe ecran se plimbă replici și poziții asupra bugetului României venite de la președinte, premier și câțiva parlamentari. Incredibil cu câtă seninătate putea să pună cuvinte fiecare în gura celuilalt sau să scoată amenințări ridicole – mă uitam gândindu-mă cât de aproape e spectacolul de o scenă de la grădiniță unde puștii au fost prinși cu mâța în sac și dau vina unul pe altul, caraghios de stângace. Continue reading

Romania putrezita

Romania mi se stinge din suflet câte puțin în fiecare zi, ca o candelă care își consumă uleiul undeva pe colțul frigiderului.

Cât de mic eram, am trăit revoluția cu însuflețire, ascuns în lada de studio a bunicilor să nu mă prindă teroriștii. Cumva miracolul schimbării își făcuse loc în mintea mea de copil și înțelegeam – nu știu de unde și cum, poate din vorbele bunicului care suspina greu din adâncul inimii că tatăl său nu a trăit să prindă din nou libertatea – înțelegeam că va fi altfel, mai bine, pentru fiecare dintre noi.

Apoi, încet-încet, am priceput mecanismele comunismului și cât de crunt și ucigaș a fost regimul unei jumătăți de veac. Am înțeles că toți munceau fără o finalitate reală a muncii, fără o testare a calității în mediul concurențial și poate cel mai grav pentru viitor – fără necesitatea și simțul lucrului bine-făcut. Continue reading

Marvel’s Agents of Shield – serial sf nou

Serial de spălat creierașii, făcut bine, jucat bine dar fără să ridice ștacheta la un nivel peste medie.

Uitându-mă la ultimul episod, am știut pentru a mia oară care e ”șpilul” episodului cu o eternitate înainte de a fi dezvăluit de regizor. Mi se întâmplă din ce în ce mai des și nu are nici o legătură cu fantasticele mele capacități intelectuale, pur și simplu și să vrei n-ai cum să nu vezi. Continue reading

Ceai nu apă

Nu mai știu când mi s-a servit paharul cu apă și pliculețul de ceai lângă prima dată, dar știu că de atunci mi s-a părut culmea tâmpeniei. Mai ales că era o modă nouă și-ți serveau ”ceaiul” așa de ziceai că-ți fac cine știe ce favor și ca dovadă supremă că locul ăla e în avangarda serviciilor de ospitalitate de pe planetă.

Nici până acum nu am reușit să mă obișnuiesc și tot strâmb din nas când se întâmplă. Nu pot să înțeleg care ar fi ideea? Continue reading

Hunger Games 2 – Jocurile Foamei Sfidarea

Surprinzător de bun, la modul serios. La prima parte m-am uitat cu îngăduință, așa de relaxare adormită… un fel de copiii lui Rambo prin pădure, pac-țac, alea alea, happy final poetic, gata filmul.

Partea a doua în schimb duce personajele la un total alt nivel, intriga e pe mai multe planuri, atmosfera e construită perfect, tensiunea chiar se simte, filmările sunt foarte bune, decorul la fel – bun, dom’le. Continue reading

Steagul Romaniei, doar o cârpă?

Nu vreau să vorbesc despre patriotism sau simțul apartenenței la țara și poporul ăsta (ne sunt de-ajuns testate în fiecare zi ca să mai deschid și eu subiectul) ci numai despre steag, că tot am fost asaltat ieri de steaguri din toate părțile și pe toate canalele.

Fiind copil în comunism nu fac parte din generațiile României de căcat,  adică dintre cei născuți și crescuți în atmosfera, presa și trendul de ”trăim într-o țară bananieră”, așa că mi-a luat foarte mult timp, vreun sfert de veac, să mă obișnuiesc cu ideea de a vorbi despre noi ca despre un neam mizer.

Totuși, chiar când încă pe oriunde mergeam ridicam în slăvi țara de unde vin și poporul din care mă trag, ideea de steag nu-mi zicea mai nimic. Mda, o textilă colorată, ba c-o stemă ba cu alta, de atârnat pe toate gardurile și fluturat pe oriunde de către oricine vrea să arate indubitabil cât e de patriot. Continue reading

Cum mi-am luat cămașă fucsia

Viața de corporatist nu e ușoară deloc, dom’le, mai ales că e plină de aberații. Adică eu, băiat frumos de la munte drept ca bradul și tare ca granitul de stâncă, să mă văd ignorat de corporatistele fâșnețe în timp ce niște golumi, strâmbi și piperniciți, primesc atenție de parc-ar fi poleiți cu aur? Nu mai vorbesc că alde ăștia reușesc, nu am idee cum și să câștige mai mult ca mine!

De unde Doamne iartă-mă să-mi dau seama că e de la cămașă, TOTUL e de la cămașă.Noroc cu studiul ăstora de la Cotton USA că mi-a luat vălul de pe ochi, trăiam în ignoranță și-mi storceam creierii nopțile să-mi dau seama ce se întâmplă…

Zice clar ca bună ziua la hârtie lu Cotton:

1. Corporatiștii care poartă cămeși roz se simt mai atrăgători și câștigă mai mulți bani;

2. Ăia care poartă cămeși mov au aventuri la greu cu colegele lor. Și ăia care poartă violet tot. Continue reading