Cadoul perfect pentru prietenul tău – prima carte de beretristică din lume

Povestiri de sub papuc” se poate comanda aici.

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească;

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista pe bune tot ar fi tot imposibil de găsit – să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de la lopată;

Poşetuţă – ditamai tolba de cinci kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

”Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile”

În respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele, medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lactaţie – cruntă ironie a sorţii, tocmai ţi s-a îndeplinit visul şi sânii nevestei s-au mărit spectaculos peste noapte dar vezi tu… nu-s pentru tine. Continue reading

La cină – Povestiri de sub papuc

Mă uitasem la Raymond Blanc două zile şi două nopţi non-stop, aveam ochii crăpaţi şi ieşiţi din orbite de la atâta informaţie, dar mă simţeam pregătit. Cu atitudinea asta am ieşit triumfător din casă, când abia se crăpase de ziuă şi am luat-o spre piaţă, în căutare de ingrediente de cea mai bună calitate pentru prima cină pe care o pregăteam vreodată. Romantică, bineînţeles.

Peste două ore m-am întors trăgând doi saci imenşi după mine, plini cu toate buruienile pe care gospodinele mi le băgaseră pe gât, cu vreo doi peştalani mari cât braţul şi mai mulţi mici, c-un picior de viţel şi juma de pulpă de porc, trei găini jumulite şi două tone de legume, plus două sacoşe cu fineţuri. Mi-am zis să am de rezervă în caz că nu nimeresc perfecţiunea din prima.

Când am intrat în bucătărie, mai mult mort decât viu, târâind sacii ăia infernali cu ultimele puteri, mi-am spus că peste câţiva zeci de ani gastronomia mondială se va uita înapoi cu adâncă recunoştinţă spre ziua în care eu am început să gătesc. Continue reading

Când oaia spune STOP?

De ieri urlă în mine o revoltă atât de dureroasă că-mi aduce aminte de momentele în care, sleit de puteri și cu vânătăi pe brațe de la îmbrățișat porțelanul tronului, îți spui cu o voce plângăreață nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau… când stomacul deja gol se contractă în continuare în spasme groaznice după violul bahic pe care i l-ai tras cu câteva ore înainte.

Așa mă simt de când Parlamentul României a hotărât să ucidă orice urmă de etică mai supraviețuia prin vreun colț stingher al urnelor legislative. Patru mutări au vrut să treacă, le-a ieșit doar una iar pe restul le-au amânat puțin, bazându-se probabil pe veșnica noastră toleranță ca popor – dacă ne dai două zile între palme întoarcem creștinește și celălalt obraz fără să zicem nici mâc. Continue reading

Esențialul din cutia de pantofi

De vreo 2 săptămâni tot ne moșmonim la cutia de pantofi pentru o fetiță. Ideea din spatele shoebox-ului e simplă, pui într-o cutie de pantofi cadouri de Crăciun pentru un copil.

E un gest simbolic și nu va schimba mare lucru dar aduce bucurie o clipă așa că de ceva vreme încoace tot facem permutări cu jucării și dulciuri prin cutie, sigur să îi placă, să încapă cât mai multe și cât mai bine. Ba am hotărât ca spațiile goale să le umplem cu bomboane…

Ritual ăsta se petrece pe seară, când mai prindem și noi o clipă de respiro împreună și asta mică e bineînțeles lipită de noi – dacă tot suntem amândoi în același metru pătrat.

Maică-sa, ca și mine de altfel, e pe sistemul tot ce facem explicăm copilului c-așa îi dezvoltăm creierașul așa că i-a povestit, de când ne chinuim cu cutia respectivă, despre cum unii copii nu mai au părinți, despre inegalitatea șanselor, despre cât de norocoși suntem noi, despre greutățile vieții și așa mai departe. Continue reading

Captain Phillips – un film bun

Știți când se vede cel mai bine măiestria regizorului și actorilor într-un film? Când subiectul/acțiunea sunt liniare/limitate/nu au nimic extraordinar dar filmul reușește să te țină sută la sută implicat în poveste.

Captain Phillips e unul din acele filme, iar finalul – jucat absolut excepțional de Tom Hanks – m-a tulburat frumos.

Bun. Recomand cu încredere.

Blestemul țigăncii

Curgea laptele matern valuri valuri, fluvii – mări – oceane de alb ieșeau năvalnic din sânii plini în secunda în care buzele bebelului se încleștau pe ei. Se vedea de mic că e un luptător, năvala de lapte ar fi dat jos  barajul de la Vidraru dar ăsta micu se ținea tare și înghițea șuvoiul uriaș de parc-ar fi avut o pâlnie magică în log de gât.

Avea mă-sa atâta lapte c-ar fi putut hrăni toți urlătorii din maternitate, medicii se jurau că n-au văzut atâta lapte de când a venit cisterna pentru nepotul șefului de partid… Continue reading

Un gastronom molecular înnăscut

 

– Mănâncă și tu ca omu! – am auzit toată copilăria.

De mic mi-a plăcut să combin gusturi într-o manieră cel puțin îngrozitoare pentru ochii bunicii, mare apărătoare a tradițiilor gastronomice românești.

Nu m-am vindecat de obicei, în ciuda eforturilor monumentale depuse în aducerea mea pe drumul cel bun, așa că în liceu ajunsesem la un rafinament deosebit al combinațiilor. Nu numai atât dar am întâlnit și suflete-papilă pereche care apreciau exact același fel de neobișnuite împletiri de ingrediente. Continue reading

Paul Walker și Confucius

paul walker

Paul Walker, starul cinema cunoscut cel mai bine din seria Fast and Furious (deși mie mi-a plăcut Eight Bellow la nebunie) a murit într-un accident stupid de mașină care, de ce să nu recunoaștem stătea cumva să cadă asupra pasionatului de viteză.

N-are cum să nu te întristeze un pic vestea chiar dacă nu ai vreo afinitate specială ( a se citi e idolul meu în viață) față de actor, dar na – om tânăr, băiat de treabă, familie, viață reușită – tot scăpi un ”păcat de el” printre dinți.

Nu despre asta vroiam însă să vorbesc ci despre transformarea rapidă a lui Paul Walker în social media de la sex simbol, cool guy și all around star la cugetător remarcabil, plin de pilde și învățături de viață.

Leonardo-Da-Vin-Diesel_o_95199

Aproape că l-a detronat în câteva zile pe sclipitorul Vin Diesel de pe tronul de cel mai mare filosof al facebokului (mor când îi văd fața aia de gorilă lângă niște citate lăcrămoase, patetice și agramate) ceea ce în sine nu e un lucru rău, măcar nu-ți vine să spargi monitorul.

paul walker

Paul Walker noul Confucius.

 

Doamna educatoare, Gigel m-a pișcat!

Am reușit să ajung la frizerie când eram pe cale să devin atracție turistică – chewbacca montană de Bucovina,.  În timp ce meditam eu cum merg la tuns numai când trebuie să plec undeva și mi-e jenă să apar ca sălbaticul pădurilor – regele babuin, încep știrile pe televizorul micuț suspendat aproape de tavan.

Câteva minute pe ecran se plimbă replici și poziții asupra bugetului României venite de la președinte, premier și câțiva parlamentari. Incredibil cu câtă seninătate putea să pună cuvinte fiecare în gura celuilalt sau să scoată amenințări ridicole – mă uitam gândindu-mă cât de aproape e spectacolul de o scenă de la grădiniță unde puștii au fost prinși cu mâța în sac și dau vina unul pe altul, caraghios de stângace. Continue reading