Cum să nu te enervezi?

Să ies din casă fără să mă enervez a ajuns să fie un eveniment la fel de rar ca aurora boreală ceea ce nu e tocmai plăcut, mai ales știind că mă apropii cu repeziciune de pragul după care bărbații de pe linia bunicii, toți unul și unul, înalți ca brazii, puternici ca taurii, un fel de feți-frumoși așa, au început să se stingă unul după altul de la draci.

De la câți draci își făceau, la fel ca mine pe teme cotidiene, le pocnea inimioara. Toți în afară de unul, care s-a înecat după o băută pe cinste sărind din barcă (fiind ceva șefuleț pe la direcția pașapoarte, a stat securitatea câteva zile pe noi cu lupa până i-au găsit corpul și n-a mai existat suspiciunea de plecat din țară), toți au plecat așa.

Dar divaghez, vă povesteam cum nu reușesc să ies din casă fără să mă enervez. Uite azi m-am dus după rezultatele unui exudat pentru mica lu tata, Ioana mică (tușește săraca de vreo 3 săptămâni și cum se face bine cum se întoarce imediat). Să venim după rezultate luni între 10-12 ni s-a spus joi. Continue reading

Cum se duc valorile personale pe apa slujbei

Ești băiat finuț, educat, cult, cu gusturi alese și ții mult la imaginea asta ba chiar ți-o cultivi cât se poate de grijuliu pe toate canalele. Comunici public doar cu persoane pe care le consideri cel puțin la fel inteligente și culte ca tine, ești atent la cum și ce vorbești, mai verifici și pe google câte o informație ca să fii sigur că nu zici vreo prostie, faci tot posibilul să nu-ți pătezi statutul cu nimic.

La slujbă nu e chiar așa că nu toți putem să facem ce visăm sau ce se potrivește cu nivelul nostru de rafinament. Așa că trebuie să pui umărul și la chestii mai populare decât ți-ar plăcea, mai o telenovelă penibilă, mai un talk-show pentru dorei și piți siliconate, mai o promovare de tractoriști, mai un serial stupid cu romi și așa mai departe. Na, e treaba ta și ți-o faci ca un profesionist.

La un moment dat ai însă surpriza să primești unfriend pe social media, să iasă oamenii fără tine la seratele culturale, să-ți răspundă fără entuziasm la telefon și așa mai departe. Te trezești într-o enigmă înfășurată într-un mister ascuns într-o ghicitoare, ce naiba are toată lumea cu mine? Unde e ruptura? Continue reading

Cartela Cosmote – călătorie în trecut

Se pot spune multe lucruri rele despre ProTv dar echipa lor de producători e la total alt nivel și clasă față de orice altă televiziune din România când vine vorba de showuri. Nu vorbim aici de cât de antipatic mi-e nu știu ce juriu, nu știu ce concurent, cum ăla n-a meritat și ăla da și vai ce mizerie, ci strict despre modul în care cei din spatele showurilor își fac treaba.

Despre cum arată, cum se aude, cum se vede, cum se îmbină momentele, cum se fac trecerile între scene și așa mai departe… echipa asta o văd făcând față la orice nivel, indiferent despre ce emisiune titan de afară ar fi vorba.

Bazându-mă pe asta mă întreb cum de nu le-a atras nimeni atenția celor de la Cosmote sau agenției care se ocupă de brandul lor că momentul ăla de la Vocea României în care i se înmânează concurentului o cartelă ca să-și sune apropiații e un pic ridicol, un pic mai mult. Continue reading

Rush – film de formula 1

Un film de la care nu aveam mari așteptări dar m-a surprins plăcut. Nu are secvențele ultra plictisitoare de formula 1 la care mă așteptam ci e construit într-un ritm alert, are câteva faze monumentale (scena autostopului la loc de frunte), personaje puternice – bine făcute – simpatice, iar rivalitatea dintre cei doi protagoniști principali este foarte bine pusă în scenă.

Pentru mine a fost un film plăcut pentru un fan formula 1 s-ar putea să fie mai mult…

Românii cheltuie pe mâncare, britanicii sunt interesați de cultură

Una dintre concluziile articolului de aici, care analizează două studii paralele despre modul în care se cheltuie banii casei în România și UK.

Mi se pare lipsită de sens linia –

  • Românii cheltuie o grămadă pe mâncare, Britanicii au nevoie de recreere și cultură

și un pic malițioasă, din exprimare ieșind triumfătoare ideea românului veșnic interesat de crăpelniță și fără nicio aplecare culturală. Continue reading

Exagerări cu Beyonce

De câteva zile fierbe netul de laude și plecăciuni în fața divei mondiale, tone de articole povestind despre ce înseamnă dom’le să ai valoare, curaj și o muzică excepțională.

Toate astea pentru că Beyonce a lansat pe iTunes un album întreg fără nicio promovare, adică nu tu ieși la radio și vorbit despre ce piese țuț sunt acolo, nu tu scos single pe MTV sau TarafTV, nu tu nimic din armele de creare a interesului pentru produs cu care ne-au învățat în ultimul timp marii artiști ai neamului.

Două mari concluzii țin capul de afiș în mai toate editorialele astea de music/trend/icons/alte nișe de genul ăsta: Continue reading

De ce doarme opoziția când țara stă să erupă?

Asaltul incredibil de agresiv și de fățiș asupra unui principiu de bază al statului de drept, separarea puterilor în stat, a adus românii în pragul clocotului. Programarea unei ieșiri atât de clare a sferei politicului de sub controlul justiției și propunerea pentru Curtea Constituțională (garantul suprem al respectării legii fundamentale a statului) chiar a unuia dintre artizanii mizeriei ce neagă puterea instanțelor de judecată asupra hienelor politice au făcut din România un vulcan ce stă să erupă.

Din păcate nu o va face pentru că suntem prea ocupați cu viața de zi cu zi, sunt foarte puțini – pe cât de bine intenționați și de lăudabili ca principii și inițiativă – cei care au puterea să iasă în stradă și să încerce să facă vreo diferență așa. Probabil mulți dintre noi, ceilalți, am îngroșa rândurile lor dacă am ști că se rezolvă ceva în modul ăsta, destul de repede cât să nu ne punem în pericol slujba, securitatea financiară a familiei și așa mai departe. Continue reading

Ironia la femei

Spuneam în Povestiri de sub papuc:

” Ironie – formă de umor absolut necunoscută femeilor pe care încearcă totuși să o folosească dar le iese atât de jalnic c-ar face să crape de jenă și-o scoică tristă.

– Dragule, crezi că sacoșele ale vin singure din mașină?

– …

– Dragule, nu m-ai auzit? Crezi că sacoșele ale vin singure de la mașină?

– Nu știu, dragă, le-ai zis la ce apartament să urce?

– Hai nu fi, eram ironică!

– Aaaa…

Pac și-a crăpat scoica tristă; ”

Am dat peste un alt exemplu de genul ăsta pe dailymail. O blogeriță a hotărât să ironizeze articolele din revistele de bărbați care prezintă poze cu bunăciuni afișându-se sexy prin casă. Continue reading

Dacă era mai bine in comunism, de ce vă plângeți, viermilor?

Pentru mine sondajul din noiembrie de la INSCOP Research este pur și simplu stupefiant – 44,6 % dintre cei întrebați consideră că regimul comunism a fost un lucru bun pentru România iar 77,7% că înainte se trăia la fel sau mai bine. 77,7 la sută

Departe de mine să fiu în stare de șoc din cauza procentelor sau a seninătății cu care o mare parte din poporul ăsta declară unul dintre cele mai negre și blestemate sisteme politice ale lumii moderne drept bun.

La urma urmei cum să se gândească nea Dorel, adus de pe brazdă și făcut orășean respectabil de către comuniști sau madame Florica, vânzătoarea la care toți doctorii îi dădeau sărutmâna pentru o pungă de cafea sau Marian, turnătorul din scara blocului, la câți oameni și familii a nenorocit comunismul, la cum a ras de pe fața pământului orice coloană vertebrală avea poporul ăsta înainte și la cum  a exterminat și cea mai mică urmă de elitism real și scară a valorilor aveam ca națiune? Continue reading