Cum nu mi-am găsit telefon

Poate cel mai agasant de evident aspect al capitalismului sălbatic pe care îl trăim este diversitatea produselor de pe piață. E aproape sufocant câte opțiuni ai, nici nu contează ce vrei să cumperi că vei avea de ales între zeci și zeci de produse similare.

Vrei biscu? Un milion de biscuiți cu un milion de arome, creme, forme, ingrediente, texturi… biscuiți cu cremă hering fermentat… biscuiți cu aromă de șuncă havaneză… biscuiți ursuleț, alpaca și babuin cu fund roșu…

Ei uite în era asta eu n-am găsit telefon să-mi convină deși vroiam niște chestii simple ca bună ziua. Continue reading

Cu nasu-n smartphone

Ultima campanie Vodafone, exact dinainte de revelion m-a făcut să dau din cap cu tristețe…

În Londra urma să aibă loc primul spectacol de artificii multi-senzorial, cu arome-sunete și alte alea, de să te îmbete cu atâta frumos. N-ai ce să zici, până și pentru mine care nu-s ușor de stârnit părea de văzut/simțit.

Însă campania… în noaptea de revelion poți să vezi focurile de artificii din Londra pe telefonul mobil… cu alte cuvinte al trecerea dintre ani poți să te chiorăști într-un ecran de câțiva centimetri la niște focuri de artificii, eventual să-și dai și tu niște Raid în jur să te bucuri și de experiența multi-senzorială… Continue reading

1984 – George Orwell – recenzie carte

Cartea asta e pe toate listele și-n toate topurile posibile. Cărți care îți schimbă viața, cele mai bune cărți, cele mai bune cărți sf, cele mai influente cărți și așa mai departe.

Pentru mine prezența lui 1984 în topurile astea este legată exclusiv de substratul politico-filozofic al cărții, mai precis de fascinația lumii față de totalitarism. Cartea nu are nimic extraordinar pentru cineva care a putut vedea comunismul pe viu, e o radiografie excelentă a unui regim totalitar dus la extrem, cu o construcție extrem de solidă logic al fiecărui aspect social – de la masa de manevră la membrii simpli ai partidului unic la cercul intim al guvernării la metodele de programare a indivizilor la mecanismele de menținere a stării de subjugare și până la teama viscerală care însoțește orice gând împotriva sistemului.

Puținele personaje ale cărții sunt definite tot din unghiul relației cu regimul iar cel principal nu are, intenționat, nimic special ci este reprezentativ pentru orice individ supus presiunii colosale pe care orice furnică din interiorul mecanismului totalitar o simte când nu crede în sistem. Continue reading

Cum era să strâng de gât doi colindători

Acum un an, de Crăciun. Boc-boc-cioc-cioc la ușă, că închisesem soneria pe motiv de somnul sfânt al bebelului că dacă se scoală ne mănâncă icrele și alea două ore de liniște pe care le așteptam disperați zilnic.

Boc-boc-cioc-cioc din nou, de data asta și mai tare. Deja s-a întâmplat ca niște cerșetori să coboare de mare urgență scările după ce au făcut imprudența să-mi bată insistent la ușă dar ăștia erau sigur colindători, așa că fac o cruce cu limba în gură să nu se fi trezit asta mică și aștept răbdător.

Când colo BOC-BOC-CIOC-CIOC și mai tare, aproape să scoată ușa din țâțâni. Am pornit spre ușă cu părul ridicat de nervi nu alta, pufăind ca un taur furios; în același timp a plecat și nevasta, sprintenă ca o căprioară și fără părul ridicat – că n-ai cum să ridici așa pleată falnică nici cu șocuri de 220 – spre patul copilului, de unde se auzeau deja primele scântece.

– Vă omor, vă omor, nenorociților! Continue reading

Unde-s colindătorii de altădată?

Mă trezesc cu două iepe cât mine de înalte la ușă.

– Primiți cu colinda?

– Mda.

Și-ncep să ragă dubios, ca un fel rar de măgari tuberculoși. Nici n-apuc bine să-nchid gura, că-mi picase mandibula pe genunchi auzind răgetele infernului, că donșoarele termină.

O strofă. Atât, frate, O STROFĂ. Mi-era mie jenă de rușinea lor. Cum măi? Nu c-aș fi fost nemulțumit c-au terminat, mai aveam puțin și mi se lipeau urechile de sprâncene să scape de vocile alea îngrozitoare, dar patru versuri??? Patru??? Continue reading

Rezoluția obligatorie pentru anul viitor

La anu o să fac și-o să dreg, așa spunem aproape toți…nu, de data asta nu o să înfierez mânios curentul majoritar din simplul motiv că așa fac și eu, ete că am spus-o – sunt exact din ăla care o să mute munții la anu’.

Să trecem la subiect pe puncte clare și concise că asta e rezoluție serioasă nu joacă:

1. Personal:

Dacă tot veni vorba de familie (nu veni? păi personal ce înseamnă?), să-mi fie și să ne fie la fel de bine cu noi cum a fost anul ăsta și la anul. Ioana și Cristina, ele-s oricum pe primul plan după cum se înțelege extrem de clar din poză. Continue reading

Loc de casă

De când visez la unul… dacă ai o bucată de pământ pe care să ridici ceva restul vine de la sine. Piatră cu piatră, bârnă cu bârnă, dacă ai un petec al tău, o căsuță va sta pe el chiar dacă trebuie s-o construiești cu mânuțele tale.

Obișnuit de bunicul, care-și lua nepotul în fiecare vară pe dealuri să-l învețe hotarele moșiei, cu simțul ăsta al pământului, pe care îl văd din ce în ce mai diluat la mulți dintre noi – unii ajungând chiar să arunce cu dispreț spre cei înțepeniți în dorința de a avea ceva al lor – nu pot să nu mă gândesc c-un pic de ciudă că n-am un metru de țărână al meu.

Ei nu chiar un metru… un pic mai mult. Eu când aud din astea cu vând loc de casă de 300-500 de metri pătrați ridic din sprâncene nedumerit. Pentru cei ai vrea o casă fără curte, fără alee, fără câțiva copaci înfloriți, fără leagăn mare din lemn, fără o baltă mică în care sa sară vreo zece păstrăvi, fără loc de alergat pentru cățel? Continue reading

Globalizare

Mă gândeam eu așa gânditor în ce lume fără granițe trăim… cum ne vin toate la nas cu internetul ăsta, că e vorba de cultura omenirii sau rețete de pui copt de la papuași, cum în două clipe putem vedea cum e vremea în Palau sau ce mai fac maimuțele din Tibet, cum îi pot arăta Ioanei șpe mii de desene animate, animăluțe și prostioare…

*

Mergem ieri să-i arătăm renii Moșului. Nu erau reni ci lopătari, dar maică-sa nu s-a putut abține așa că a făcut o paralelă cerb-ren-sanie-moș crăciun – destul de reușită după umila mea părere. I-a explicat care sunt fetele și care sunt băieții, cum mănâncă mititeii Continue reading