Cand medicul încetează să fie medic

În pijamale, buimac de somn, medicul se ținea strâns cu o mână de bara uleioasă din spatele Aro-ului iar cu cealaltă împingea cutia de scule care tot venea zdrăngănind spre el. Mașina zbura pe drumul forestier, troncănind din toate bucșele și părând că ia curbele în ultimul moment din cauza luminii slabe a farurilor pline de noroi.

Deschise ușa în timpul frânei violente și auzi imediat peste zgomotul motorului urletele din apropiere. Un molid se răsucise aiurea și-l prinsese în cădere pe Vasia. Și de câte ori le spusese să nu mai înceapă munca înainte de venirea zorilor… Continue reading

Intelligence – serial actiune sf nou 2014

Pilotul a fost simpatic. Pare un serial ușurel cu potențial frumos, cu o chimie bună între protagoniști (deși tipul nu mi-e deloc simpatic face un cuplu bun cu prezența feminină – aici probabil va sta unul din punctele forte ale serialului).

La ce idee are mă aștept la misiuni mai spectaculoase decât cea din pilot, mai spre Bond așa, la urma urmei omul e US finest weapon…. Continue reading

Unde ne sunt bărbații adevărați?

Urlă revistele, online-ul și parcă întreaga suflare feminină a planetei. Și când te uiți la valul de bărbați japonezi complet neinteresați de sex, la metrosexualii aplecați spre pensatul sprâncenelor și creionatul genelor, la umflații îndopați cu hormoni prin săli care-și iubesc bicepsul în oglindă, la grămada de purtători de colanți cu talie de viespe, parcă parcă înțelegi de unde vine întrebarea.

Doamnelor, un mare secret: bărbații adevărați sunt acolo unde-s femeile adevărate. Nu trebuie să-i căutați prin păduri virgine, nu trebuie să zburați până în Alaska după ei, tot ce trebuie să faceți e să vă uitați în jurul unei femei adevărate. Continue reading

Cum nu mi-am găsit telefon

Poate cel mai agasant de evident aspect al capitalismului sălbatic pe care îl trăim este diversitatea produselor de pe piață. E aproape sufocant câte opțiuni ai, nici nu contează ce vrei să cumperi că vei avea de ales între zeci și zeci de produse similare.

Vrei biscu? Un milion de biscuiți cu un milion de arome, creme, forme, ingrediente, texturi… biscuiți cu cremă hering fermentat… biscuiți cu aromă de șuncă havaneză… biscuiți ursuleț, alpaca și babuin cu fund roșu…

Ei uite în era asta eu n-am găsit telefon să-mi convină deși vroiam niște chestii simple ca bună ziua. Continue reading

Cu nasu-n smartphone

Ultima campanie Vodafone, exact dinainte de revelion m-a făcut să dau din cap cu tristețe…

În Londra urma să aibă loc primul spectacol de artificii multi-senzorial, cu arome-sunete și alte alea, de să te îmbete cu atâta frumos. N-ai ce să zici, până și pentru mine care nu-s ușor de stârnit părea de văzut/simțit.

Însă campania… în noaptea de revelion poți să vezi focurile de artificii din Londra pe telefonul mobil… cu alte cuvinte al trecerea dintre ani poți să te chiorăști într-un ecran de câțiva centimetri la niște focuri de artificii, eventual să-și dai și tu niște Raid în jur să te bucuri și de experiența multi-senzorială… Continue reading

1984 – George Orwell – recenzie carte

Cartea asta e pe toate listele și-n toate topurile posibile. Cărți care îți schimbă viața, cele mai bune cărți, cele mai bune cărți sf, cele mai influente cărți și așa mai departe.

Pentru mine prezența lui 1984 în topurile astea este legată exclusiv de substratul politico-filozofic al cărții, mai precis de fascinația lumii față de totalitarism. Cartea nu are nimic extraordinar pentru cineva care a putut vedea comunismul pe viu, e o radiografie excelentă a unui regim totalitar dus la extrem, cu o construcție extrem de solidă logic al fiecărui aspect social – de la masa de manevră la membrii simpli ai partidului unic la cercul intim al guvernării la metodele de programare a indivizilor la mecanismele de menținere a stării de subjugare și până la teama viscerală care însoțește orice gând împotriva sistemului.

Puținele personaje ale cărții sunt definite tot din unghiul relației cu regimul iar cel principal nu are, intenționat, nimic special ci este reprezentativ pentru orice individ supus presiunii colosale pe care orice furnică din interiorul mecanismului totalitar o simte când nu crede în sistem. Continue reading

Cum era să strâng de gât doi colindători

Acum un an, de Crăciun. Boc-boc-cioc-cioc la ușă, că închisesem soneria pe motiv de somnul sfânt al bebelului că dacă se scoală ne mănâncă icrele și alea două ore de liniște pe care le așteptam disperați zilnic.

Boc-boc-cioc-cioc din nou, de data asta și mai tare. Deja s-a întâmplat ca niște cerșetori să coboare de mare urgență scările după ce au făcut imprudența să-mi bată insistent la ușă dar ăștia erau sigur colindători, așa că fac o cruce cu limba în gură să nu se fi trezit asta mică și aștept răbdător.

Când colo BOC-BOC-CIOC-CIOC și mai tare, aproape să scoată ușa din țâțâni. Am pornit spre ușă cu părul ridicat de nervi nu alta, pufăind ca un taur furios; în același timp a plecat și nevasta, sprintenă ca o căprioară și fără părul ridicat – că n-ai cum să ridici așa pleată falnică nici cu șocuri de 220 – spre patul copilului, de unde se auzeau deja primele scântece.

– Vă omor, vă omor, nenorociților! Continue reading

Unde-s colindătorii de altădată?

Mă trezesc cu două iepe cât mine de înalte la ușă.

– Primiți cu colinda?

– Mda.

Și-ncep să ragă dubios, ca un fel rar de măgari tuberculoși. Nici n-apuc bine să-nchid gura, că-mi picase mandibula pe genunchi auzind răgetele infernului, că donșoarele termină.

O strofă. Atât, frate, O STROFĂ. Mi-era mie jenă de rușinea lor. Cum măi? Nu c-aș fi fost nemulțumit c-au terminat, mai aveam puțin și mi se lipeau urechile de sprâncene să scape de vocile alea îngrozitoare, dar patru versuri??? Patru??? Continue reading