The tomorrow people – serial sf nou 2014

Din nou cu super-oameni. Abilități speciale teleportare-telekinezie-telepatie si imposibilitatea de a ucide (mi-a plăcut găselnița asta că-n rest… șabloane peste șabloane). Clasica organizație care-i vânează, clasicul grup underground care îi protejează și așa mai departe.

Destul de spalat serialul dar cred ca nișa lui Tomorrow people e un pic mai tânără decât mine, serial deci pentru liceeni, nu că eu nu am să mă uit la el dar e la limită.. adica trebuie să fac și alte trei lucruri simultan cu vizionarea ca să nu mă deranjeze că e prea tineresc.

Un orgasm de-am băgat-o în spital

O spintecam cum desface prova unui spărgător gheața, o pistonam ca o locomotivă cu abur tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm de se mișca patul ca pe șine, îi dădeam la rame ca fiul lui Poseidon, împingeam în ea ca un titan al munților de mi-era teamă c-o rup în două, în trei, c-o să pocnească bum ca un pepene roșu scăpat pe beton.

Era udă ca o piscină olimpică și fierbinte ca un fier de călcat, se zvârcolea săraca de ziceai c-o exorcizez, nici nu mai știa ce e cu ea, nu știa dacă să vină sau să plece, dacă să stea sau să fugă, dacă să leșine sau să crape. Valuri și valuri de plăcere o izbeau din toate părțile ca niște tsunamuri orgasmice, țipa încontinuu nu mai pot, nu mai pot, mai vreau, mai vreau, vai mor și Dumnezeule, Dumnezeule Mare. Continue reading

O familie capitalistă

– Tati, închide, închide eptopu! Tati, jos, joacă Ioana!

– Ioana, tati lucrează.

– Aaaaaa, închide, închide,  joacă, joacă!

– Ioana, termină. Tati are de lucru, ne jucăm când termină.

Își ia poziția de fatality. Picioarele crăcanate, mâinile făcute pumni și ținute strâns la piept, privire în sus și capul puțin pe spate, ochii în lacrimi și colțurile buzelor plonjate spre podea.

– Hai, mă Ioana… hai să-ți explice tata cum stă treaba. Continue reading

Ender’s Game

Fan declarat al cărții abia așteptam sa văd filmul, ba chiar pe lângă dorința de a-l vedea se suprapunea și o masivă curiozitate. Aveam în buzunar două păreri total diferite despre film, una foarte bună și una foarte proastă.

Ambele venite de la oameni care știu ce vorbesc. Cum spanac era posibil? Mai ales că nu se punea problema de gustat genului filmului, care era pe placul amândurora… Continue reading

Adică ce, bă? Delfinii nu e și ei oameni?

Nu, nu e dar ei e pe aproape:

”toate speciile de delfin se bucură de protecţie specială pe teritoriul României, iar fiecare individ al acestor specii este considerat persoană non-umană”

Ce este aceasta o persoană non-umană?

”o fiinţă înzestrată cu inteligenţă dezvoltată şi cu capacitatea de a avea relaţii sociale complexe, care nu aparţine speciei umane şi care se bucură de următoarele drepturi, dreptul la viaţă, dreptul la integritate corporală Continue reading

Inca un spam telefonic

Țrrrrrr, țrrrrrrrr, țrrrrrrrr.

– Mda (așa răspund eu, în rarele ocazii în care răspund, numerelor pe care nu le am în telefon).

– Domnul Popa?

– În carne și oase.

– Domnule Popa, sunt cutărescu ixulescu de la firma Bani Gârlă pentru tine, specialist în fonduri de investiții și aș vrea să vă fac bogat fără să mișcați un deget.

S-ar putea ca pitch-ul omului să nu fi sunat identic așa dar ideea asta era.

– Nu mă interesează.

– Vai, domnule Popa, dar cum puteți să spuneți așa ceva? De ce să spuneți așa ceva? Continue reading

Cum iubesc și urăsc România în același timp

Un nenorocit de limbric, un trădător de neam gol de patriotism și mai nou, chiar agent infiltrat. Al cui nu știu că încă n-am primit fluturașul de salariu dar părerile ezită între statul ungar, rus sau american. Sunt toate etichete pe care mi le-am atras de-a lungul timpului scriind despre România.

Cumva s-a înfipt în conștientul popular ideea că dacă nu trâmbițezi cât de tare poți că țara ta ea cea mai tare, cea mai frumoasă și că poporul tău a inventat totul de la roată la creierul pozitronic înseamnă nu numai că nu-ți iubești țara, dar și că aparții categoriilor mai sus numite. Limbric trădător infiltrat. Continue reading