Ender’s Game

Fan declarat al cărții abia așteptam sa văd filmul, ba chiar pe lângă dorința de a-l vedea se suprapunea și o masivă curiozitate. Aveam în buzunar două păreri total diferite despre film, una foarte bună și una foarte proastă.

Ambele venite de la oameni care știu ce vorbesc. Cum spanac era posibil? Mai ales că nu se punea problema de gustat genului filmului, care era pe placul amândurora… Continue reading

Adică ce, bă? Delfinii nu e și ei oameni?

Nu, nu e dar ei e pe aproape:

”toate speciile de delfin se bucură de protecţie specială pe teritoriul României, iar fiecare individ al acestor specii este considerat persoană non-umană”

Ce este aceasta o persoană non-umană?

”o fiinţă înzestrată cu inteligenţă dezvoltată şi cu capacitatea de a avea relaţii sociale complexe, care nu aparţine speciei umane şi care se bucură de următoarele drepturi, dreptul la viaţă, dreptul la integritate corporală Continue reading

Inca un spam telefonic

Țrrrrrr, țrrrrrrrr, țrrrrrrrr.

– Mda (așa răspund eu, în rarele ocazii în care răspund, numerelor pe care nu le am în telefon).

– Domnul Popa?

– În carne și oase.

– Domnule Popa, sunt cutărescu ixulescu de la firma Bani Gârlă pentru tine, specialist în fonduri de investiții și aș vrea să vă fac bogat fără să mișcați un deget.

S-ar putea ca pitch-ul omului să nu fi sunat identic așa dar ideea asta era.

– Nu mă interesează.

– Vai, domnule Popa, dar cum puteți să spuneți așa ceva? De ce să spuneți așa ceva? Continue reading

Cum iubesc și urăsc România în același timp

Un nenorocit de limbric, un trădător de neam gol de patriotism și mai nou, chiar agent infiltrat. Al cui nu știu că încă n-am primit fluturașul de salariu dar părerile ezită între statul ungar, rus sau american. Sunt toate etichete pe care mi le-am atras de-a lungul timpului scriind despre România.

Cumva s-a înfipt în conștientul popular ideea că dacă nu trâmbițezi cât de tare poți că țara ta ea cea mai tare, cea mai frumoasă și că poporul tău a inventat totul de la roată la creierul pozitronic înseamnă nu numai că nu-ți iubești țara, dar și că aparții categoriilor mai sus numite. Limbric trădător infiltrat. Continue reading

Dieta mea de spartan

De vreo câteva luni mănânc cam 15-20% din regimul meu alimentar normal care, în afară de a mă ține o grădină de bărbat mai mult de un sfert de secol, a reușit să mă rotunjească în ultimii ani.

Exact din cauza procesului anterior menționat de rotunjire profundă și implicit din cauza stării de hipopotam cubic pe care mi-o oferă m-am hotărât eu să ajung la o gravitație cât de cât decentă.

Decât cine știe ce diete miracol disociate cu fân și moluște spațiale, care să-mi încurce neuronii m-am hotărât și să mă facă să-mi pierd voința de a trăi, am hotărât să mănânc mai puțin. Ce chestie, nu? Continue reading

Cand medicul încetează să fie medic

În pijamale, buimac de somn, medicul se ținea strâns cu o mână de bara uleioasă din spatele Aro-ului iar cu cealaltă împingea cutia de scule care tot venea zdrăngănind spre el. Mașina zbura pe drumul forestier, troncănind din toate bucșele și părând că ia curbele în ultimul moment din cauza luminii slabe a farurilor pline de noroi.

Deschise ușa în timpul frânei violente și auzi imediat peste zgomotul motorului urletele din apropiere. Un molid se răsucise aiurea și-l prinsese în cădere pe Vasia. Și de câte ori le spusese să nu mai înceapă munca înainte de venirea zorilor… Continue reading