Să ne batem joc de Bucovina

Citeşte textul
Stiți Bucovina…locul ăla de poveste cu munți, păduri, lacuri, tradiții, mânăstiri, bucate alese, ouă pictate și ape minerale… ce-i mai trebuie raiului ăsta turistic? Evident o groapă de gunoi. Unde?Chiar pe europeana dintre Câmpulung și Vatra Dornei, șosea ce traversează Bucovina și face legătura cu Ardealul.

Da, o groapă de gunoi pentru întreg județul, că nu erau în Suceava destule zone plate și murdare pentru așa ceva și au trebuit sa găsească un munte pe care să-l umple. Consiliul județean dă din umeri, e proiectul ălora dinainte, de parca asta îl face de neoprit.

Cică e groapă ecologică, da, garanția românească a proiectelor pentru stat, sigur nici n-o să se simtă că e acolo, nu miroase, nu poluează nu nimic și gunoiul ajunge în ea prin teleportare nu cu gioarse care abia se târăsc și scapă zemuri peste tot – ce poate fi mai plăcut când vii să vezi munți, păduri, lacuri, tradiții, mânăstiri, bucate alese, ouă pictate decât să mergi în spatele unui camion care abia se târăște pe serpentine, plin cu putrezeli puturoase?

Ce nu-i trebuie raiului ăsta turistic? O pârtie de ski modernă, kilometri întregi, într-un peisaj uluitor la poalele Rarăului. Asta sigur nu-i trebuie și nu ar ridica toată zona și un întreg oraș. Nu, la ăsta renunțăm și oprim proiectul când e aproape gata. Să mai zici că nici ministerului turismului nu știe mai bine decât oricine care-s prioritățile…

Până una alta rămâne așa, Bucovina, perfectă pentru gunoiul menajer, mai puțin potrivită pentru ski. Aduceți gunoaiele la noi.

Reclamele mele preferate de la Super Bowl 2014

Sărim peste cea cu căţeluşul şi calul de la Budweiser că am pus-o acum câteva zile.

Axe Peace – foarte puternic conceptul clasic War vs Peace, dus aici spre tenta romantică-veselă fără dramă.

 

 

American Chrysler, marca merge pe acelaşi concept de maşină-oraş simbol pentru spiritul american, realizare dramatică ţintită spre emoţia şi adânca mândrie de a fi american. Continue reading

Ce am învățat în 2 ani de când sunt tată

Ieri Ioana a făcut 2 ani, doi ani de când am ținut-o prima oară în brațe, doi ani de când mi-am înăbușit bărbătește lacrimile cu un ghem  de om în palme, doi ani de când am stat cinci zile cu fetele în maternitate pentru că drumul peste munți era complet înzăpezit.

Am învățat multe în doi ani de când sunt tată, prea multe ca să încapă în doar câteva linii de blog…două, trei, poate chiar patru dintre ele își vor găsi însă locul:  Continue reading

Early adopter? Not me, no no

Pentru cei mai puțin tech savvy (ce tare joc de cuvinte am făcut, i-am etichetat pe cei care nu le au cu chestiile astea printr-o formulă din cercurile celor care le au – de tipul – unde e Careiul? Cum, nu știi? E lângă Căplău) early adopter se referă la un individ care folosește extrem de rapid tehnologia nou apărută.

Și din punctul ăsta de vedere (printre atâtea altele) sunt un tip paradoxal, genetic vorbind la mine genele paradoxale sunt umflate cam ca la Zenon așa… Deși concurez cu generația nativă digital (adică îmi pui un gadget nou în mână ți în câteva minute ți-l folosesc fără probleme) și am avut întotdeauna acces la tehnologie, ieri, pe când îmi făceam cont de twitter m-am aplecat un pic asupra istoriei personale din punctul ăsta de vedere.

În facultate a apărut internetul la cămin, o mișcare salutată cu entuziasm de toată lumea în afară de mine. În cameră erau două computere, al meu fiind de la distanță mai performant.

”Nu vreau internet, chestia asta o să omoare comunicarea adevărată, o să stăm ca ploșnițele cu ochii în ecran ( este știută din bătrâni fascinația eternă a ploșnițelor față de ecrane) și nu o să mai vorbim cu adevărat” Continue reading

Băsescu sau Iliescu? Votează cel mai rău președinte al României de după revoluție

O să punctez pe scurt principalele obiecții personale pe care le am vis-a-vis de conduita în funcție a domnilor președinți și apoi o să aștept cu mare curiozitate rezultatul votului. Cei doi principali candidați au adunat atâta ură din partea românilor încât chiar nu am de gând să fac vreun pronostic.

Click pe nume și apoi pe butonul Votează:

 

Ion Iliescu – a pus mâna pe putere în momentul zero al statului democratic românesc, având deci oportunitatea reală de a trasa pentru România o direcție clară spre o dezvoltare curată, occidentală, cum visa tot românul. Ce a făcut?

Ne-a dus într-un neo-comunism distructiv, folosind oamenii vechiului regim prin toate posturile posibile, promovând un discurs  gol, fără niciun sens, dar deosebit de eficient în manipularea maselor simple. A rupt iremediabil țara în două, scoțându-și printr-o mișcare decisivă cel mai mare dușman, intelectualii, în afara terenului – mineriadele sunt cel mai cumplit exemplu al absurdului românesc. Bestii inculte și aburite de alcool venite sa facă legea pentru Iliescu, puși la vânătoare de intelectuali/studenți. Continue reading

Mircea Badea câștigă Fasolea de aur, la peste 400 de voturi de Radu Banciu

Titlul pentru cel mai mizerabil om de televiziune la ora actuală îi revine lui Mircea Badea, care a reușit să-l devanseze considerabil pe ocupantul locului doi, Radu Banciu. La mare distanță, pe trei, se clasează domnul Gâdea iar restul n-au avut nici cea mai mică șansă în fața celor trei titani.

Nu putem să nu remarcăm cu tristețe prezența unei mase considerabile de români care nu numai că fac parte din audiența celor doi principali candidați, dar îi și consideră surse absolute de adevăr și modele în viață. Felul în care uitatul la televizor devine religie iar fanaticii personajelor în cauză sunt gata să înjure, amenințe și să arunce cu noroi în oricine are o părere diferită (comportamentul fiind identic pentru ambele tabere, atât susținătorii lui Badea cât și a lui Banciu) fără să vină cu argumente ci doar cu lături merită un articol separat. Continue reading

Anca Rujan, elevă de 10, trădătoare de neam și țară

Sunt sigur că acuși o să vuiască online românesc cu zeci de mii de viteji care o s-o înjure pe Anca Rujan, o s-o calce în picioare, o să o umple de noroi și o să arunce mii de lacrimi spre rai cu sufletul sfâșiat de urâțenia gestului fetei, acela de a-și pune pe profilul de facebook respectiva imagine.

Imagine care spune exact ce urlă în fiecare zi orice român din țara asta care nu face parte din structurile cu acces la sfântul ciolan. Pentru că vezi tu, românul are voie să se plângă, are voie să înjure, are voie să-i fie scârbă de ce se întâmplă în țara asta dar nu de față cu alții.

Una e să pui poza pe FB când stai la mama în Pufești și alta e să pui așa o imagine trădătoare când ești studenta la Londra în top 25 universități din lume. Că ne faci de rușine și nu, nu contează că asta zice tot românu’ de la Nea Gică mecanicu până la profesorul universitar Șpăgescu Mirel, pentru că adevărul nu are niciun rol în ecuația asta. Continue reading