Copilăria mea comunistă

Eram, ca și restul de plozi cu care umblam în gașcă, un copil ars de soare vara și îmbujorat iarna, cu semne de purtare peste tot, ochi de drac împielițat tot timpul în căutare de ceva, fără nicio grijă pe lume și iubit fără măsură.

Băteam mingea, săream coarda, trăgeam cu cornete pac-pac, furam cireșe, pescuiam în ape în care mai era pește, începusem să citesc și deja când era vorba de bătălii cu săbii de lemn știam că-s D’Artagnan și nu altul, mâncam pe repezite roșii dulci și zemoase și dormeam buștean în pat cu arcuri.

Nu-mi lipsea nimic sau poate că țin minte greșit dar oricum sunt sigur că-mi lipseau mult mai puține decât le lipsesc copiilor de azi. Și asta nu pentru că aveam de toate ci pentru că, în afară de timpul de joacă, singura undiță pe care o văzusem într-un magazin și brifcor nu prea aveai ce să îți dorești… Continue reading

Primăvara lui crap-prăjit

Exact când a început primăvara au venit și planurile pentru un proiect incredibil de fain (carte, fotografie, video), dar despre asta vorbim un pic mai târziu, deocamdată punctăm doar că există și că deja ar trebui să fiu pe el, că deadline-ul e de-a dreptul criminal.

Stați să vedeți cum merge. Mă întorc de la Timișoara, unde dădusem practic startul proiectului de care vorbeam și, pentru că soția mai avea două zile de concediu, hotărăște să facem o aprovizionare puternică imediatamente. Continue reading

Vreau un salariu mai mic pentru pușcăriași!

Un deținut consumă cam 100 de euro pe lună la noi, zic eu decent, nu intră cine știe ce caviar și vită argentiniană în banii ăștia. Dacă însă adăugăm și costul personalului din sistemul penitenciarelor românesc atunci statul cheltuie pe cap de pușcăriaș vreo 500 de euro pe lună.

500 de euro???? Enorm, iar la vreo 30.000 de pușcăriași chiar se cunoaște… din păcate nu prea putem vorbi de o micșorare a cheltuielilor. E normal ca oamenii care au de-a face cu mizeria umană în cele mai josnice forme, expuși la o grămadă de riscuri să fie plătiți.

Și atunci ce rămâne de făcut? Continue reading

Probleme de comunicare în cuplu

În mașina, după o tură obositoare de cumpărături la o sută de kilometri de casă (lasă că e bine pentru un film la cinema trebuie să merg la două sute) venită după un drum la aproape șase sute de kilometri, pentru care șofasem o noapte dus, o noapte întors. Zic doar așa ca să înțelegi contextul din creierașii șoferului…

– Știi ce nu am găsit să-mi iau? – face nevastă-mea.

– Mmm hă?

– Urși din ăia cum îmi place mie cu maț.

– Ce urși?

– Cu maț, din ăia buni.

Hait, o fi luat-o razna soția de la proaspăta vacanță, așa de tare s-a bucurat că am mers și noi undeva că i s-au ars sinapsele. Că altfel nu-mi explic, sunt sigur că dacă nevastă-mea ar fi avut vreo preferință culinară în domeniul mațelor de urs aș fi știut până acum. Continue reading

300 Rise of an empire

După jumătate de an am văzut film la cinema. Cinemaaaaaaaaaa! Nu pot să vă spun cât îmi lipsesc mâna de filme pe care le vedeam adâncit într-un fotoliu din primele rânduri (spre constantele mustrări ale prietenilor cu care mergeam și care trebuiau să-și mute ochii ca mașina de scris ca să vadă tot ecranul) în fața marelui ecran.

Pot doar să vă zic cum la trailere deja aveam întipărit un zâmbet tâmp pe față de ziceai c-am câștigat la loto. Continue reading

Iubiți femeile care nu-s în stare să conducă

Superb da? O campanie care spune clar – femeile sunt prea vite ca să poată conduce o mașină, deci înțelegeți și voi că nu are rost să te iei de ele, mai bine dați-le lalele.

Nici nu mă obosesc să dezvolt cât de greșită e abordarea, vă dau la urmă două articole care o fac, dar aș fi extrem de curios să văd care a fost briefingul de la care s-a pornit, pentru că dacă acolo era o premisă feministă sau ceva cu respectarea femeilor aș putea râde vreo 3 săptămâni încontinuu. Continue reading

Rusia, Ucraina și cât contează de fapt alianțele

Toate pactele, declarațiile sforăitoare, alianțele întru pacea și bunăstarea economică stau în picioare exact până în momentul în care vreun jucător important ar avea de suferit, oricât de puțin, din cauza lor.

O să spuneți că Ucraina nu face parte din UE, NATO sau alt garant din ăsta suprem al colaborării și prieteniei între state. În regulă, credeți că dacă România ajunge să fie vreodată atacată de ruși o să pună restul uniunii europene mâna pe arme sau NATO o să-și adune flota și-o să vină să ne apere granițele? Dă-i dracu de țigani, uite ce-au făcut de i-au provocat pe bravii sovietici… Continue reading

La colț

Știți foarte bine ce tată dulce, exemplar și sever sunt, toate simultan și în același timp… nu știu dacă știți, dar vă spun eu acum că am declarat sus, tare și public că la mine în casă asta mică nu o să miște în front și că din vorba mea nu se iese iar dacă nevasta o să îi dea prea mult nas lui fiică-mea, am să le atârn pe amândouă de urechi pe sârma de uscat rufe.

Și cum la mine cuvântul e sfânt, așa și este – când spun eu ceva zici că scriu pe tablele dreptății așa de rapid se execută toată lumea, lucru ce duce la o familie extrem de armonioasă și fericită, că doar asta se petrece când în casă stăpânește un bărbat adevărat.

Câteodată însă cuvântul meu e lege mai ia și niște întorsături neașteptate… nu știu ce mă bâzâia soția la cap cu o cadență de mitralieră sonică, în timp ce eu Continue reading

Votează viitorul președinte al României

Cin’ să fie? Cin’ să fie? Ca de obicei avem de ales între dracu, tac-su și amantă-sa și, tot ca de obicei, tare mă tem că șansele cele mai mari le au cei mai buruienoși dintre candidați.

Clic pe nume și apoi pe votează.

Ia să vedem cum stau procentele, cel puțin printre candidații care par în luptă acum. După vot dați un share la articol, să-și dea cu părerea toată lumea să vedem care-i papanașu cel mai pufos acum și cum evoluează lucrurile până când vine momentul să alegem pe bune. Continue reading