Șpaga înainte și după revoluție

Nu pot să înțeleg cum s-a născut în capul unora ideea că șpaga aparține perioadei post-revoluționare și aici vorbesc despre cei care au trăit comunismul și au uitat cumva, inexplicabil, cum mergeau lucrurile pe atunci.

Pentru mine două aspecte sunt clare: șpaga era în comunism un fenomen generalizat într-atât încât devenise la fel de natural cum e plata prețului afișat acum și că efectele și circuitul șpăgii sunt mult mai vizibile acum, în democrație. Continue reading

Nymphomaniac I și II

Să începem prin a spune că pe mine numele regizorului, atenția și părerile criticilor, sau efervescența generală în jurul unui film nu mă face decât să vreau să-l văd mai repede sau mai târziu însă nu mă influențează nici cât negru sub unghie când vine vorba de cum simt și văd producția.

Să mai notăm și prin a spune că în orice artă apreciez performanța, geniul, abilitatea artistului separat de subiect. Asta e o particularitate a a mea și e motivul pentru care nu o să consider neapărat un fotograf de război, cu un portofoliu impresionat de fotografii care te rup în două când te uiți la ele, drept un mare artist al genului. Continue reading

Ce-as mai vrea eu de la magazinele online…

Să mă lase să aleg curierul. Am avut curier care a stat frumos în mașină, la șosea, în timp ce nevastă-mea, însărcinată, a făcut doua ture să ducă pachetele până în apartament, am avut curier care m-a chemat la marginea orașului că el nu știe Dorna și nu se descurcă (e ca și cum ai spune că nu găsești baia într-o garsonieră), am avut curier care a anunțat că vine și să cobor după care s-a oprit să mănânce un sandviș la 400 metri mai încolo…

Și nu are legătură cu numele firmei de curierat ci cu Continue reading

Gropi în șosea și Voyo

A început masterchefu, una din cele două emisiuni românești pe care le urmărește familia Popa așa că pac a venit după el și abonamentul la voyo. Și la fel de țac pac a și picat timp de o zi, exact când aveam noi chef să ne uităm. Mamă, ce m-am enervat de parcă îmi furase cineva jucăria.

Dom’le cum e posibil, dar cum e posibil, eu să-mi fac abonament și când am chef să mă uit serverele voyo să nu livreze? Păi, frățioare, eu pentru ce am marcat banul, ca să mă uit când am eu chef nu când e la telembizor, da? Și spume și draci și spume, de parcă aș fi murit dacă lăsam vizionarea pe a doua zi ( m-am uitat azi, dacă tot veni vorba).

Ies la o plimbare scurtă în apropierea Dornei pe un drum care duce în Continue reading

Agricultura comunistă sau cum să distrugi viitorul

Hai să aruncăm o privire asupra modului de funcționare al agriculturii comuniste și cum s-ar traduce asta într-o economie reală, în sensul că e condusă de principiul cererii și ofertei.

Pământul fusese confiscat, prin urmare nu s-a plătit nimic pe el nici la început nici după aia. Cost zero.

Forța de muncă era formată din foștii proprietari, oameni fără potențial proletar, oameni fără arbore genealogic agreat, soldați, studenți, pioneri, deținuți. Cost minim – poate jumătate din salariul minim pe economie azi când era vorba de CAP-isti și zero pentru cei sezonierii ”voluntari”.

Tehnologia a stagnat la nivelul la care era când s-a implementat și s-a pus la punct sistemul, atât ca raport dintre munca la mână și munca mecanizată cât și ca evoluție zero al mijloacelor mecanice. Așa cum a rămas mașina națională pe loc un sfert de secol la fel au rămas și tractoarele, combinele, camioanele și metodele din agricultură. Continue reading

Nou clip de promovare pentru Mamaia

Stațiunea Mamaia are clip de promovare. PAM-PAM.
Bune:
– că e, nu strică;
– că nu e penibil, știu, ăsta nu ar trebui să fie un criteriu dar având în vedere realizările de sute de mii de euro în domeniu (vi-l amintiți pe ăla care a costat ceva de ordinul milioanelor, cu vampirul ăla de arăta ca scos din formol, care nici nu a mai fost difuzat pe nicăieri dar bineînțeles că nimeni nu a dat cu subsemnatul pentru asta – sau clipul pentru cătunul lui Boc cu o tipă care dansa mediocru, îmbrăcată în ceva fășii transparente și atât) este;
– că e bine filmat, directorul de fotografie a făcut o treabă curată și Continue reading

Pupatul moaștelor – prostie, disperare, credință?

Pornind de la câteva reacții surprinzătoare la articolul lui Dani am și eu niște dileme cu privire la subiect.

Încep prin a spune că orice om, cât e el de ateu convins și declarat se întoarce în momente grele către divinitate și e o reacție de înțeles, când viața te face să te simți mic și neputincios întotdeauna vei fi tentat să cauți sprijin în ceva atotputernic chiar dacă raționalul și construcția modului tău de a gândi îi neagă existența.

Și mai cred că decizia intimă de a crede sau nu în Dumnezeu nu are legătură nici cu inteligența, nici cu gradul de cultură al persoanei, ci e o alegere care poate să o facă oricine de la prostul satului până la genialul Țuțea.

Deși înțeleg foarte bine asta nu mă pot împăca deloc cu adorația, cultul moaștelor și asta din mai multe puncte de vedere, chiar și creștin. Continue reading

Hannibal sezonul 2

Hannibal nu e un serial pentru toată lumea. Îl are ca personaj pe celebrul Hannibal din Tăcerea mieilor, atât de memorabil jucat atunci de Anthony Hopkins, iar când focusul e pus nu numai pe un psihopat canibal ci și pe investigația altor criminali sadici și săriți de pe fix, e clar că imaginile vor fi într-o zonă întunecată. Continue reading

Copilăria mea comunistă

Eram, ca și restul de plozi cu care umblam în gașcă, un copil ars de soare vara și îmbujorat iarna, cu semne de purtare peste tot, ochi de drac împielițat tot timpul în căutare de ceva, fără nicio grijă pe lume și iubit fără măsură.

Băteam mingea, săream coarda, trăgeam cu cornete pac-pac, furam cireșe, pescuiam în ape în care mai era pește, începusem să citesc și deja când era vorba de bătălii cu săbii de lemn știam că-s D’Artagnan și nu altul, mâncam pe repezite roșii dulci și zemoase și dormeam buștean în pat cu arcuri.

Nu-mi lipsea nimic sau poate că țin minte greșit dar oricum sunt sigur că-mi lipseau mult mai puține decât le lipsesc copiilor de azi. Și asta nu pentru că aveam de toate ci pentru că, în afară de timpul de joacă, singura undiță pe care o văzusem într-un magazin și brifcor nu prea aveai ce să îți dorești… Continue reading