O scârbă de bondar

Tocmai ce îi spuneam lui Dani plin de năduf că am găsit degeaba brândușele, nu e în tot luminișul ăla nicio încadrare mai de Doamne-ajută și că n-am chef să fac nicio poză că nu merită, că îl aud pe el.

Un bâzâit de ziceai că vin 13 blackhawkuri toate odată cu boxele la maxim, zic un ăsta-i și mă reped în direcția sunetului să-l reperez. Îl văd. E mare, colosal de mare și gras, colosal de gras. Nici nu prea înțeleg cum poate să zboare la ce fund de butoi are, mai ales cu aripioarele alea mici mici care păreau de împrumut.

Îmi zic, pfuai umflatul ăsta e țintă sigură… cât de repede poate să Continue reading

Totul e marketing iar naivii sunt ținte sigure

În fiecare săptămână maică-mea îmi mai povestește despre o nouă minune, despre un nou descoperit efect extrem de distructiv, despre o nouă apariție politică valoroasă sau despre cine știe ce job bine plătit pe care, nu-i așa, un tânăr inteligent și pregătit l-ar lua imediat prin concurs.

Minunile sunt variate, de la semințe de balaur pitic la iarbă magică de brad la germinate de fasole filipineză până la stuchiuchi care te face mai tânăr. Dacă le-aș lua pe rând cred c-aș putea face un atlas botanic iar dacă ar fi să le enumăr efectele benefice asupra corpului uman, maică-mea ar trebui să arate și să se simtă ca un bebe abia născut.

Astea distructive sunt și ele la fel de variate și cumva legate strict de ce consum sau fac eu, dacă le-aș pune și pe astea cap la cap atunci ar trebui să arăt ca o mumie egipteană. Ea ca un bebe mic mic eu ca o mumie de 2000 de ani. Continue reading

Cancerul guvernării Ponta

Clasa noastră politică, clientela ei, baronii ce o conduc, puroiul ce-o ține lipită mai ceva ca mortarul, corupția venerică ce-o conduce, toate TOATE și-au găsit exprimarea cea mai clară, cea mai agresivă și de departe cea mai fățișă în guvernarea Ponta.

Să ne-nțelegem, România nu a avut după revoluție nicio guvernare care să nu mintă, să nu-și servească clientela politică, să nu dea legi fără acoperire practică sau pur și simplu ridicole, să nu facă gafe monumentale la nivel de declarații sau conduită oficială.

Sa ne-nțelegem din nou, România nu a avut după revoluție niciun singur partid politic care să nu fie legat de personaje dubioase sau să nu fie compus din oameni cel mult mediocri, fără nicio pregătire nu  numai în domeniile în care își dădeau cu părerea ci în general și fără o brumă de caracter și verticalitate.

Ce s-a întâmplat în politica românească de aproape un sfert de veac e nici mai mult nici mai puțin decât absolut și eminamente grețos. De ce aș fi așa de consternat de prestația ultimei cete de paraziți slinoși ce ne conduce? De ce aș fi atât de înfuriat de ultimele lovituri când ar trebui să fiu deja amorțit de toate guvernările anterioare?
Continue reading

DK – The Vlad Identity

Ia uitați-vă la omul asta. Privire ageră și dură de vultur al norilor, păr negru și neînfricat, trup oțelit, numa fibră și vână pe toate colțurile și spirit, ce să mai vorbim de spirit, liber ca vântul stepei mongoleze…

Ăla eram eu cu aproape un deceniu în urmă. Acum, soț și tată iubitor, colțurile pline de vână de care vorbeam nu se mai văd, privirea mi-a îmblânzit-o fiică-mea punându-mi clămițe în păr (măcar asta nu s-a schimbat prea mult) și Continue reading

Tata de fata I

– Tati, tati! Dă brățara Ioana!

– Sunt prea mici pentru tata, uite ce mâna mare are tata, nu încap.

– Dă, tata, două degete.

Na, încerc s-o învăț să găsească soluții când se poticnește, nu să urle în gol de ciudă și de la o vreme asta se cam întoarce împotriva mea.

– Uite, ia două degete.

Se chinuie mica să-mi Continue reading

Șpaga înainte și după revoluție

Nu pot să înțeleg cum s-a născut în capul unora ideea că șpaga aparține perioadei post-revoluționare și aici vorbesc despre cei care au trăit comunismul și au uitat cumva, inexplicabil, cum mergeau lucrurile pe atunci.

Pentru mine două aspecte sunt clare: șpaga era în comunism un fenomen generalizat într-atât încât devenise la fel de natural cum e plata prețului afișat acum și că efectele și circuitul șpăgii sunt mult mai vizibile acum, în democrație. Continue reading

Nymphomaniac I și II

Să începem prin a spune că pe mine numele regizorului, atenția și părerile criticilor, sau efervescența generală în jurul unui film nu mă face decât să vreau să-l văd mai repede sau mai târziu însă nu mă influențează nici cât negru sub unghie când vine vorba de cum simt și văd producția.

Să mai notăm și prin a spune că în orice artă apreciez performanța, geniul, abilitatea artistului separat de subiect. Asta e o particularitate a a mea și e motivul pentru care nu o să consider neapărat un fotograf de război, cu un portofoliu impresionat de fotografii care te rup în două când te uiți la ele, drept un mare artist al genului. Continue reading

Ce-as mai vrea eu de la magazinele online…

Să mă lase să aleg curierul. Am avut curier care a stat frumos în mașină, la șosea, în timp ce nevastă-mea, însărcinată, a făcut doua ture să ducă pachetele până în apartament, am avut curier care m-a chemat la marginea orașului că el nu știe Dorna și nu se descurcă (e ca și cum ai spune că nu găsești baia într-o garsonieră), am avut curier care a anunțat că vine și să cobor după care s-a oprit să mănânce un sandviș la 400 metri mai încolo…

Și nu are legătură cu numele firmei de curierat ci cu Continue reading

Gropi în șosea și Voyo

A început masterchefu, una din cele două emisiuni românești pe care le urmărește familia Popa așa că pac a venit după el și abonamentul la voyo. Și la fel de țac pac a și picat timp de o zi, exact când aveam noi chef să ne uităm. Mamă, ce m-am enervat de parcă îmi furase cineva jucăria.

Dom’le cum e posibil, dar cum e posibil, eu să-mi fac abonament și când am chef să mă uit serverele voyo să nu livreze? Păi, frățioare, eu pentru ce am marcat banul, ca să mă uit când am eu chef nu când e la telembizor, da? Și spume și draci și spume, de parcă aș fi murit dacă lăsam vizionarea pe a doua zi ( m-am uitat azi, dacă tot veni vorba).

Ies la o plimbare scurtă în apropierea Dornei pe un drum care duce în Continue reading