Mandria de a fi român

A explodat online-ul pe tema mândriei patriotice odată cu intrarea Simonei Halep în finala Roland Garros, profilându-se repede, cum de obicei se întâmplă la noi, două tabere diametral opuse.

Primii nu mai știau cum să bombardeze internetul cu mesaje trâmbițătoare, lacrimogene, uneori chiar siropoase despre cât de mândri sunt că-s români în momentul ăsta iar ceilalți grăbindu-se să le răspundă agresiv cât de stupid li se pare să te mândrești cu munca altcuiva, la care tu nu ai avut niciun aport și așa mai departe.

Ca de obicei când e o discuție de asta de care și să vrei nu poți să scapi, am stat să se liniștească apele și-am venit și eu c-o părere.

E normal să fii mândru de cineva care Continue reading

Copiloți de pus în ramă

Nu știu cum fac dar numa de ăștia am noroc. Ba dau peste unu care-mi sforăie în dreapta de-mi pică retrovizoarea, ba dau peste unu care-mi rupe mânerul de la ușă că i-e frică de luat curbele cu frâna de mână, ba peste unu care-mi zice s-o iau pe acolo că sigur e bine (și ajung aproape în altă țară sau, cu altă ocazie, la buza unei păduri fără urmă de drum) i tot așa…

De data asta l-am avut pe Dani. Plecasem pe la 10 seara și planul era să ajungem în Mahmudia pe la amiază, să prindem vamporul spre Deltă. Asta însemna condus toată noaptea, să fim siguri că ajungem cu timp de pierdut… Continue reading

Gura mică, sfinților!

Din când în când mai apare câte un clipuleț, un articol, un experiment care să ne arate nouă cât de superficiali suntem și, bineînțeles, se adună câte-o turmă de hipsterași, activiști, îngeri moralizatori să ne bată obrazul nouă, primitivilor, pe chestia asta.

Ba că a intrat ciobanul cu lâna pe el în bar și l-au scos afară dar când s-a întors la costum fițos nu mai știau cum să-l servească, ba că pe jos era unu îmbrăcat ca vai de el și treceau toți pe lângă, fără să-i acorde importanță dar când același căzut era la patru ace toată lumea se oprea și așa mai departe… Continue reading

Mă piș pe vot, îl anulez sau îl dau unui gunoi? – Dilema votantului român

Isterie mare pe-o poză c-o fătucă într-un tricou inscripționat cu ”Mă piș pe vot”, isterie mare și împotriva celor care votează cu aceleași gunoaie care ne tot duc la sapă de lemn, isterie superioară și atotmoralizatoare a celor care merg și-și anulează votul – ăștia din urmă au găsit gaura de la gogoașă, ce poate fi mai nobil decât să-ți anulezi votul? Poate doar să votezi un independent, un Diaconu ceva…

Dacă isteria asta generală s-ar îndrepta spre o educație politică, spre timp folosit în căutarea (și da, trebuie lupă și cercetare serioasă), în găsirea unei alternative mai curate, chiar dacă e una de care nu a auzit nimeni și care nu pare a avea șanse, bine ar mai fi. Dar nu, pentru român isteria și aruncatul cu noroi spre opțiunea altuia e mult mult mai satisfăcătoare. Continue reading

Foamea de student, icrele de manciuria și ciocoii din cireș

Dacă în seara de dinainte ai fi hălăduit pe străzi, căutându-ți inspirația în susul Copoului și ai fi părăsit aleea îmbibată cu miros de floare de castan, oprindu-te în fața căminelor din Târgușor, ai fi observat fără îndoială un tânăr june prim, cu un păr negru ca pana corbului și cu niște ochi de te băga în toate boalele ( numai dacă erai fată ), care se învârtea în loc, de pe un picior pe altul, uitându-se neliniștit spre capătul străzii. Ba din când în când mai ciulea și urechile încercând să prindă un zgomot cunoscut. Cam asta ai fi văzut dacă erai acolo:

Dintr-o dată ochii i se luminează și intră-ntr-un zâmbet de reclamă Colgate. Pe stradă apare un Continue reading

Vikings – serial acțiune/istoric

După cum mi-e obiceiul, când serialul Vikings a apărut anul trecut am scos episodul pilot să văd dacă e ceva de capul lui. L-am închis după primele 40 de secunde (era o scenă de luptă) pentru că mi s-a părut filmat aiurea, amatoricește, iar dacă e vorba despre un serial/film de genul ăsta, calitatea imaginii care spune povestea e ceva decisiv pentru mine.

 

Între timp vreo 3-4 amici mi-au zis de el, ba chiar s-au aventurat să-mi contrazică sentința despre modul de filmare Continue reading

Cât de stabil este OSX?

Cam cât un puf de păpădie. Dacă n-am auzit de milioane de ori cum MAC-urile n-au ecrane albastre și ce stupid e Windowsul și de câte ori se blochează și vai și-amar…

Oi fi avut eu ghinion dar situația e cam așa:

IMacul meu e absolut formidabil, ecran artă curată, procesor și viteză de lucru supersonice – când merge. Nu dă ecran albastru ci se restartează, deosebit de rapid ce-i drept (10-20 de secunde și e back on), din… păi din nimic. Nimic vizibil – nu e ca la windows să știi că a crăpat că l-ai blocat cu 50 de ferestre, că ți s-a încălzit procesorul că l-ai dat peste cap c-un virus.

Nu, pur și simplu, zice de-o eroare și kaput. Ce e enervant? Continue reading

Șmecheria votantului român

Am văzut imaginea asta pe facebook și nimic nu vorbește mai clar și mai trist, cel puțin pentru mine, decât stilul ăsta de educație electorală.

Când spuneam că regimul comunist a distrus orice cultură politică și electorală, a sfărâmat orice busolă și orice sistem normal de apreciere a candidaților, sărea ca ars poporul să mă pună la zid că-s prea tânăr să-mi dau cu părerea…

Uite, tată, imagine likeuită și shareuită mai ceva ca un poster cu trei pisici drăguțe de aceeași masă de români educați… pentru mine imaginea asta vorbește de la sine pentru marea majoritate a votanților români și o face într-o manieră absolut tragică.

Ia să vedem ce ne zice nouă, limpede ca apa de izvor, acest îndemn: Continue reading

Ucigașul

  Am plecat la drum în mijlocul nopții, plănuind să ajungem în locația țintită dimineața, de care ne despărțeau vreo 600 de kilometri. Da, la pescuit, era o vreme când mergeam la pescuit… des… partide lungi… liniște, sălbăticie, natură… ahhhhhhhhhhhh…

În timp ce conduceam eu așa cu elan prin serpentine, printre pădurile falnice de conifer, iar copilotul meu încerca să îți țină ochii deschiși (numa copiloți din ăștia teribili am avut, care adorm după o oră de șofat ) îmi iese în cale o arătare roșiatică ce râde strâmb la mine și apoi se aruncă în șanț. Cum eu știam de problemele zonei cu pocitaniile, într-un impuls de protejare a orătăniilor ouătoare am purces după lighioană în șanț. Continue reading