Cât de stabil este OSX?

Cam cât un puf de păpădie. Dacă n-am auzit de milioane de ori cum MAC-urile n-au ecrane albastre și ce stupid e Windowsul și de câte ori se blochează și vai și-amar…

Oi fi avut eu ghinion dar situația e cam așa:

IMacul meu e absolut formidabil, ecran artă curată, procesor și viteză de lucru supersonice – când merge. Nu dă ecran albastru ci se restartează, deosebit de rapid ce-i drept (10-20 de secunde și e back on), din… păi din nimic. Nimic vizibil – nu e ca la windows să știi că a crăpat că l-ai blocat cu 50 de ferestre, că ți s-a încălzit procesorul că l-ai dat peste cap c-un virus.

Nu, pur și simplu, zice de-o eroare și kaput. Ce e enervant? Continue reading

Șmecheria votantului român

Am văzut imaginea asta pe facebook și nimic nu vorbește mai clar și mai trist, cel puțin pentru mine, decât stilul ăsta de educație electorală.

Când spuneam că regimul comunist a distrus orice cultură politică și electorală, a sfărâmat orice busolă și orice sistem normal de apreciere a candidaților, sărea ca ars poporul să mă pună la zid că-s prea tânăr să-mi dau cu părerea…

Uite, tată, imagine likeuită și shareuită mai ceva ca un poster cu trei pisici drăguțe de aceeași masă de români educați… pentru mine imaginea asta vorbește de la sine pentru marea majoritate a votanților români și o face într-o manieră absolut tragică.

Ia să vedem ce ne zice nouă, limpede ca apa de izvor, acest îndemn: Continue reading

Ucigașul

  Am plecat la drum în mijlocul nopții, plănuind să ajungem în locația țintită dimineața, de care ne despărțeau vreo 600 de kilometri. Da, la pescuit, era o vreme când mergeam la pescuit… des… partide lungi… liniște, sălbăticie, natură… ahhhhhhhhhhhh…

În timp ce conduceam eu așa cu elan prin serpentine, printre pădurile falnice de conifer, iar copilotul meu încerca să îți țină ochii deschiși (numa copiloți din ăștia teribili am avut, care adorm după o oră de șofat ) îmi iese în cale o arătare roșiatică ce râde strâmb la mine și apoi se aruncă în șanț. Cum eu știam de problemele zonei cu pocitaniile, într-un impuls de protejare a orătăniilor ouătoare am purces după lighioană în șanț. Continue reading

Campania electorală e pentru cerșetori, hoți și idioți

De fiecare dată când începe asaltul politic în România, mă pregătesc pentru același spectacol deplorabil. La noi nu e nevoie de măști, de fluturat doctrine, planuri de măsuri practice, proiecte clare și puse pe hârtie în detaliu ci de circ. Circ total, fără limite, fără vreo acoperire reală, munți de minciuni și lături aruncate de la unul la altul, ca într-o întrecere între saltimbanci.

Cine scuipă mai tare, cine rânjește mai larg, cine mută noroiul mai repede, cine minte mai nerușinat, ăla ia mandatul. Totul pe față, la fel de șmecherește ca la o nuntă de țigani avuți și la fel de subtil ca un topor vasluian.

Și de ce merge stilul ăsta de campanie la noi? Simplu Continue reading

Testul Masterchef pentru blogurile culinare

E plin netul de experți ad-hoc în toate probleme umanității, iar noi, ăștia cu blog, suntem prima linie. Le zicem bine despre tot și despre toate, asta când nu le zicem penibil de rău sau în totală necunoștință de cauză.

E greu să ceri obiectivitate sau o scară de valori când vine vorba de păreri și opinii personale despre câte în lună și în stele dar parcă lucrurile ar trebui să se oprească aici și să nu te întindă și la lucrurile practice.

Că-mi dau eu cu părerea aiurea despre cât de tâmpi sunt majoritatea nostalgicilor roșii sau cât de ridicol e feminismul turbat și-mi iau carne pentru două frigidere e Continue reading

Video player pentru Mac

Strugurii sunt acri e invariabil răspunsul posesorilor de Măr când vreo furnică pe Windows cârâie că sistemul lor de operare e cam tâmpițel.

Nu că m-aș plânge, Mac-ul e luat pentru muncă, iar programele de editare pe care contam funcționează impecabil – zboară pe configurația asta de top cum de altfel mă așteptam (pentru cine nu înțelege cât de important este pentru procesul de editare ca totul să se întâmple fără întârziere, pensula să-ți meargă odată cu mâna, iar timpii de randare să nu se întindă pe zeci de ore poate e mai ușor dacă le pun lucrurile în perspectivă – să lucrezi foto/video pe o sculă înceată e ca și cum ai vărui un vilan cu un penson de școlar). Continue reading

Unde dracu e, mă, meșterul Manole?

Dacă vrei să bagi banii într-un horror cu succes de casă în România pune de-un scenariu cu meșteri, instalatori, constructori, zidari, zugravi și orice alt personaj din breasla asta. Nu e român care să fi avut vreodată nevoie de unul și pe care să nu-l ia cu frisoane reci numai când se gândește la experiență.

O oră juma de film cu din ăștia i-ar da gata și pe cei care se uită la filmele de groază americane ca la patinaj artistic, vă spun. Nu există spaimă mai teribilă decât nevoia de-un voinic de meșter care să-ți repare ceva.

De la podeaua de balcon care trimite apa în Continue reading

Relativitatea spațiului

S-o ia naiba de relativitate că nu e relativă deloc.Îmi ziceam că n-am spațiu destul cât să-mi construiesc un colțișor al meu de muncă, cu un birou pe care stau toate sculele necesare, cu destul loc cât să-mi întind picioarele, să mă las pe spate când mi-e lene și așa mai departe.

După mai bine de două săptămâni de muncă pe teren cu Dani, s-a strâns ceva material și acum urmează perioada de editare, așezare, combinare într-o formă coerentă după care mai vin încă două sesiuni la fel de titanice de filmări. Printre altele înseamnă că în vreo două săptămâni cititorii reacții (și mă pot gândi la vreo doi curioși nevoie mare) vor ști în sfârșit cu ce se mănâncă acest DK. Continue reading

Generatia hibrida

O generatie prinsa intre doua lumi, ca un metis sau alta corcitura cu genetica amestecata, ce ia palme de la plozii din ambele rase pure, pe terenul de fotbal.

Astia nascuti prin ’70, ’80. Astia care se trezeau dimineata, cand parintii mergeau la munca si plecau sa stea la coada la lapte si doamne ajuta, smantana. Care veneau ducand plasa gri, ponosita, dar rezistenta ca un betiv rus, cu un zambet larg pe buze, de parca ar fi salvat familia de la pieire. Cei pentru care era o datorie de onoare sa duca sticla groasa cu litrul de lapte, sa o poarte atent pe scarile blocurilor patratoase, pana la frigiderul standard, greu, urat, dar rezistent… ca un betiv rus. Continue reading