Tati, dă-mi o scară până la lună!

– Tati, tati, uite ce am… – zice fiică-mea venind într-o suflare din dormitor cu o lună de pluș în mână.

– Vede tati.

– Uite dacă trag de asta cântă – și trage de șnurul respectiv, pornind o melodie simplă din sunete de clopoței. Vezi, tati?

– Vede tati.

– Uite că e și un ursulet și are mânute ursuletu. Vezi, tati?

– Vede tati.

– Aaaaaa, vezi cum a luat ursuletu luna în brațe? Vezi, tati, vezi?

– Vede tati.

Jucăria cântătoare era o lună roz pe care stătea lipit, ținând-o strâns în brațe, un ursuleț îmbrăcat în pijamale.

– Tati, când mai cresc un pic o să țin și eu luna așa. Știi, tati?

– Ce să…

– Am să iau o scară și am să urc până la lună și am să o țin și eu în blațe ca ursuletu. Știi, tati?

– Păi, Ioana, e Continue reading

Marș, mă jigodie!

După ’90, România ca stat a fost confiscată de o mână de băieți siniștri, mulți dintre ei politruci comuniști, securiști și oameni grei din fostul sistem iar restul, masă de manevră dispusă să facă munca propriu-zisă, datul la sapă.

Ăștia, masa de manevră, au crescut de jos, fără o educație a puterii și un simț al subtilității exercitării ei. Mai mult, au evoluat fără niciun fel de scrupule sau discernământ – orice relație le era necesară pentru atingerea planului cincinal (averi, dom’le, vorbim de averi într-o țară plină de bogăție și fără stăpân, care abia aștepta să fie culeasă) era de urmărit, de fructificat.

Banii trebuiau să ajungă pentru toată piramida, de la omul care împingea Continue reading

De ce le mai dăm bani?

Clientul român nu a ajuns încă la maturitate, pur și simplu nu are voința să penalizeze cum trebuie un serviciu prost și se lasă convins de 2 lei prețul mai mic, de comoditate, de ei lasă că mi-a trecut supărarea și așa mai departe…

Uite și exemplul perfect. Cum mă nimerisem eu prin Timișoara (nimerisem – obligat obligatoriu de boss să vin să mă distrez că prea multă muncă strică) mă provoacă Dani la un bowling (provoacă – hai mă la un bowling că tu n-ai mai jucat și te fac arșice) și mergem la mall-ul ăl mare. Continue reading

Românul nu mai înțelege funcția

Mă uitam cu câtă ușurință dă la o parte românul țiganizarea interlopă în familia Băsescu sau acoperirea plagiatului lui Ponta, primii doi oameni în stat pe scena politică actuală. Și mai deranjant este ce motivații găsesc în timp ce fac asta:

Ce dacă frate-su a intrat într-un clan mafiot, ce are el treabă cu asta? Acu ceva vreme eu n-am putut pleca din țară pentru că aveam rude cu probleme… ce vină aveam eu?

Adică ce? Dacă frate-tu o comite trebuie să intri tu la închisoare? Ce tâmpiți sunteți!

Ce atâta scandal? Cine n-a copiat să facă gură… toți am copiat! Ponta n-a dat în cap, ce atâta vorbărie pentru nimic…

Se vede limpede care e linia de gândire a românului nostru. Pentru el funcția în stat nu are Continue reading

Dominion – serial nou actiune/fantasy 2014

Am văzut primul episod și încă nu-mi dau seama ce e de capul lui. Destul de încărcat pentru un episod pilot, se întâmplă de toate și cu multe personaje, colorat și alert, firul poveștii este bine definit de la început, actori și cunoscuți și mai puțin (personal eroul pozitiv principal mi se pare extrem de șters).

Urmărim și ne facem o părere după alte câteva episoade, pare ceva de spălat creierașii cu succes.

Aventuri la pescuit II

partea I aici

A doua zi din nou caniculă, din nou muște, din nou șerpi, din nou țânțari, din nou niciun peste. Deja din populația indigenă a locului, câteva exemplare ne priveau suspicios ca pe niște scăpați de la azil. Ce căutam noi, pe canalul ăla puturos, în plin soare, când Mureșul și pădurea era atât de aproape?

Spre seară vitejia ne este recompensată cu o caracudă de toată frumusețea, primul pește prins. Nu mai pot de bucurie și de acum mă concentrez pe lin, el fiind adevărata țintă. Continue reading

Aventuri la pescuit I

Se facuse deja trei noaptea si mie mi-era teribil de somn, exact cand intram in portiunea de drum in refacere, fara marcaj, fara balustrade si cu prapastii de sute de metri pe langa serpentine. De doua ori i-am dat emotii lui No, oprind masina cu botul in haul ascuns de ceata care incepuse sa se ridice, culmea fiind ca a doua oara m-am luat dupa urmele lasate in materialul nisipos de alta masina, urme care se pierdeau in neant…

Mancam kilometri cu o foame nemaintalnita, visand la somnul pe care o sa il trag cand voi ajunge la locul de pescuit, pe miristile inverzite cu iarba moale, matasoasa, cu miros de flori proaspete. Continue reading

Edge of tomorrow cu Tom Cruise


Văzusem trailerul, am zis că merge pentru o relaxare cinematografică. Ceva acțiune, caft, sf, o mititică și gata rețeta numa bună pentru spălat creieraș de om obosit de munci intelectuale.

Și m-am dus. Cumva, cumva, Tom Cruise, după o suită de roluri în care aș fi preferat să fie altcineva, oricine altcineva, în ăsta mi-a fost simpatic. Cam la toate capitolele filmul mi-a întrecut așteptările (care erau destul de joase totuși), atât la idee, la chimia personajelor și la tonusul general – un film ușurel numai bun pentru un ecran mare și un sunet surround. Tipesa e ultra kick ass, bad-ass, nice ass…etc