Aventuri la pescuit II

partea I aici

A doua zi din nou caniculă, din nou muște, din nou șerpi, din nou țânțari, din nou niciun peste. Deja din populația indigenă a locului, câteva exemplare ne priveau suspicios ca pe niște scăpați de la azil. Ce căutam noi, pe canalul ăla puturos, în plin soare, când Mureșul și pădurea era atât de aproape?

Spre seară vitejia ne este recompensată cu o caracudă de toată frumusețea, primul pește prins. Nu mai pot de bucurie și de acum mă concentrez pe lin, el fiind adevărata țintă. Continue reading

Aventuri la pescuit I

Se facuse deja trei noaptea si mie mi-era teribil de somn, exact cand intram in portiunea de drum in refacere, fara marcaj, fara balustrade si cu prapastii de sute de metri pe langa serpentine. De doua ori i-am dat emotii lui No, oprind masina cu botul in haul ascuns de ceata care incepuse sa se ridice, culmea fiind ca a doua oara m-am luat dupa urmele lasate in materialul nisipos de alta masina, urme care se pierdeau in neant…

Mancam kilometri cu o foame nemaintalnita, visand la somnul pe care o sa il trag cand voi ajunge la locul de pescuit, pe miristile inverzite cu iarba moale, matasoasa, cu miros de flori proaspete. Continue reading

Edge of tomorrow cu Tom Cruise


Văzusem trailerul, am zis că merge pentru o relaxare cinematografică. Ceva acțiune, caft, sf, o mititică și gata rețeta numa bună pentru spălat creieraș de om obosit de munci intelectuale.

Și m-am dus. Cumva, cumva, Tom Cruise, după o suită de roluri în care aș fi preferat să fie altcineva, oricine altcineva, în ăsta mi-a fost simpatic. Cam la toate capitolele filmul mi-a întrecut așteptările (care erau destul de joase totuși), atât la idee, la chimia personajelor și la tonusul general – un film ușurel numai bun pentru un ecran mare și un sunet surround. Tipesa e ultra kick ass, bad-ass, nice ass…etc

Mandria de a fi român

A explodat online-ul pe tema mândriei patriotice odată cu intrarea Simonei Halep în finala Roland Garros, profilându-se repede, cum de obicei se întâmplă la noi, două tabere diametral opuse.

Primii nu mai știau cum să bombardeze internetul cu mesaje trâmbițătoare, lacrimogene, uneori chiar siropoase despre cât de mândri sunt că-s români în momentul ăsta iar ceilalți grăbindu-se să le răspundă agresiv cât de stupid li se pare să te mândrești cu munca altcuiva, la care tu nu ai avut niciun aport și așa mai departe.

Ca de obicei când e o discuție de asta de care și să vrei nu poți să scapi, am stat să se liniștească apele și-am venit și eu c-o părere.

E normal să fii mândru de cineva care Continue reading

Copiloți de pus în ramă

Nu știu cum fac dar numa de ăștia am noroc. Ba dau peste unu care-mi sforăie în dreapta de-mi pică retrovizoarea, ba dau peste unu care-mi rupe mânerul de la ușă că i-e frică de luat curbele cu frâna de mână, ba peste unu care-mi zice s-o iau pe acolo că sigur e bine (și ajung aproape în altă țară sau, cu altă ocazie, la buza unei păduri fără urmă de drum) i tot așa…

De data asta l-am avut pe Dani. Plecasem pe la 10 seara și planul era să ajungem în Mahmudia pe la amiază, să prindem vamporul spre Deltă. Asta însemna condus toată noaptea, să fim siguri că ajungem cu timp de pierdut… Continue reading

Gura mică, sfinților!

Din când în când mai apare câte un clipuleț, un articol, un experiment care să ne arate nouă cât de superficiali suntem și, bineînțeles, se adună câte-o turmă de hipsterași, activiști, îngeri moralizatori să ne bată obrazul nouă, primitivilor, pe chestia asta.

Ba că a intrat ciobanul cu lâna pe el în bar și l-au scos afară dar când s-a întors la costum fițos nu mai știau cum să-l servească, ba că pe jos era unu îmbrăcat ca vai de el și treceau toți pe lângă, fără să-i acorde importanță dar când același căzut era la patru ace toată lumea se oprea și așa mai departe… Continue reading

Mă piș pe vot, îl anulez sau îl dau unui gunoi? – Dilema votantului român

Isterie mare pe-o poză c-o fătucă într-un tricou inscripționat cu ”Mă piș pe vot”, isterie mare și împotriva celor care votează cu aceleași gunoaie care ne tot duc la sapă de lemn, isterie superioară și atotmoralizatoare a celor care merg și-și anulează votul – ăștia din urmă au găsit gaura de la gogoașă, ce poate fi mai nobil decât să-ți anulezi votul? Poate doar să votezi un independent, un Diaconu ceva…

Dacă isteria asta generală s-ar îndrepta spre o educație politică, spre timp folosit în căutarea (și da, trebuie lupă și cercetare serioasă), în găsirea unei alternative mai curate, chiar dacă e una de care nu a auzit nimeni și care nu pare a avea șanse, bine ar mai fi. Dar nu, pentru român isteria și aruncatul cu noroi spre opțiunea altuia e mult mult mai satisfăcătoare. Continue reading

Foamea de student, icrele de manciuria și ciocoii din cireș

Dacă în seara de dinainte ai fi hălăduit pe străzi, căutându-ți inspirația în susul Copoului și ai fi părăsit aleea îmbibată cu miros de floare de castan, oprindu-te în fața căminelor din Târgușor, ai fi observat fără îndoială un tânăr june prim, cu un păr negru ca pana corbului și cu niște ochi de te băga în toate boalele ( numai dacă erai fată ), care se învârtea în loc, de pe un picior pe altul, uitându-se neliniștit spre capătul străzii. Ba din când în când mai ciulea și urechile încercând să prindă un zgomot cunoscut. Cam asta ai fi văzut dacă erai acolo:

Dintr-o dată ochii i se luminează și intră-ntr-un zâmbet de reclamă Colgate. Pe stradă apare un Continue reading