Cum mi-a luat poliția carnetul pe bune și aiurea în același timp

Drum perfect drept, perfect plat, vizibilitate 800m-1km, în afara localității. În față aveam un X5 cu o doamnă la volan care avea stilul ăla cumplit de a freca nervii mașinii din spate – frână până la 50-60 înainte oricărei curbe, indiferent cât de ușoare erau și apoi accelerat rapid înapoi la 80, că mai sus nu urca.

Mergeam după ea de câțiva kilometri buni, drumul fiind plin de curbe și cu linii drepte scurte, de nu aveam unde să trec. Când văd cum se deschide în față aproape 1km de drum drept și liber, apăs pedala, mă duc până aproape de sută (nici nu a fost nevoie să trec peste) și depășesc.

50 de metri mai încolo, sare dintr-un spațiu viran pe care tronau niște tiruri domnul polițist. Depășisem pe linie continuă și pedeapsa era clară – permisul suspendat.  Continue reading

Justiția lui Băsescu sau Justiția Noastră – Tu ce crezi?


Până nu demult ne uitam din băncile noastre de simpli cetățeni la o clică de indestructibili cu averi uriașe și tupeu pe măsură prinși într-un spectacol de grandomanie și dispreț trufaș pentru noi, ăia pe care ne furau de fapt în fiecare zi.
Spectacolul ăsta se juca cu din ce în ce mai multe personaje până când am ajuns să ne resemnăm că trăim într-o țară de furat și cu asta ba asta. Ei, de ceva vreme încoace, miraculos și de-a dreptul incredibil după atâția ani de somn adânc, justiția începe să dea jos de pe scenă superstarurile corupției.

De bucurat ne bucurăm toți cei din băncile de care vorbeam mai devreme însă până la urmă ce s-a întâmplat de a început să funcționeze mecanismul ăsta atât de important într-un stat de drept? Continue reading

Sfânta rudă și Moise de Suceava

Eram cu 12 ani mai tânăr și aveam treabă la poliția județeană, biroul de acte-înmatriculări și alte alea legate de circulație. Nu mai știu despre ce era vorba, doar că aveam dosarul sub braț, nu știu câte chitanțe plătite în total altă parte a orașului și o dispoziție de mormânt (mi se spusese ce mă așteaptă).

Vreo sută de oameni, veniți de la 5 dimineața, înghesuiți într-o sală neîncăpătoare și pentru jumătate dintre ei, sufocați, transpirați, cu nervii întinși la maxim de încetineala cu care se mișcau cele două ghișee, își apărau locul cu o ferocitate demnă de un cârd de leoaice.

Doamne-ferește să fi pășit fără să vrei un centimetru în fața cuiva ca-ți rupeau capul pe loc.

Eu ajunsesem pe la amiază și eram abia în cadrul ușii de la intrare. La fiecare Continue reading

Ne trebuia o poză cu păstrăv

Ne trebuia pentru mărețul nostru proiect gastronomic o poza c-un păstrăv și cum eu sunt, acolo unde se poate, pentru chestiile originale și pe bune (ceea ce Dani a văzut și când a fost vorba de lacrima de mesteacăn și când am încercat să prind păstrăv în apă înghețată și când ne-am dus la raci de două ori fără succes) am hotărât că vreau un pistruiat indigen nu de la piață.

Pus aparatul pe gât, borseta cu năluci la șold, lanseta în mână și-am purces pe un pârâu dumnezeiesc de frumos pentru orice pescar de clasă. L-am luat și pe Dani că tocmai l-am făcut pescar legitimat și de câteva săptămâni se tot lăuda ca e neîntrecut în arta asta. Acuma mie mi se pare raiul pe pământ să reușești să prinzi pe un curs de apă atât de dificil, unde trebuie să-ți folosești toată tehnica din dotare și pe care simți că l-ai biruit într-o luptă titanică nu purtată din scaun la umbreluță. Continue reading

Balivernele lui Florin Nicolae Jianu, ministru de Ponta

V-am povestit acum ceva vreme despre groapa de gunoi plasata în munte chiar pe europeana ce străbate Bucovina și o unește de Ardeal, adică exact pe drumul pe care circulă turiștii.

Nu exagerez – groapa de gunoi este exact în europeană și-o poți admira când te duci la Vatra Dornei dinspre Câmpulung Moldovenesc. Mai jos ministrul delegat Florin Nicolae Jianu (printre altele și pe turism) e întrebat ce părere are dumnealui despre plasarea unei imense gropi de gunoi chiar în inima turismului din nordul țării. Continue reading

Ce țin femeile în poșete?

Poşetuţă – ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta? Că îmi rupe mâinile…

In sacul ăla fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele:

medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea când deschizi din întamplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofeluri, telefonuri, cremă de mâini de zi şi noapte, cremă de picioare de zi şi noapte, cremă de corp de zi şi noapte, o pereche de Continue reading

Călugăr & marketing guru

Pe Dani episodul de aici mai mult l-a distrat, pe mine însă m-a întristat puțin. Nu m-a surprins deloc necesitatea unei aprobări date de episcopie pentru folosirea unor imagini cu proprietatea bisericii, e un lucru cât se poate de normal.

Nu m-a surprins nici reacția de dezaprobare la adresa titlului cărții la care lucrăm, ”Dracula’s Kitchen” dar:

1. Nu e bun titlul ăsta vă pot da eu trei titluri, nu unu, care să fie mai bune că și eu mă pricep la marketing ( și trebuie să recunosc ca biserica e foarte bună la marketing – nu-s bune decât lumânările din biserică de 3 ori mai scumpe decât la magazin, decât vinul din biserică – nu ține căsătoria dacă vinul nu e de acolo – și așa mai departe). Continue reading

Mirosul suprem – Duhoare mortală I

Verde la față și cu ochii crăpați ca după o beție de 3 zile, șoferul părea ca mai are puțin și rupe volanul la ce tare își încleștase mâinile pe el. În scaunul din dreapta, copilotul avea genunchii la gura și încerca disperat să-și prindă nasul între rotule. Și el avea o culoare departe de normal, un fel de vânăt liliachiu.

La un moment dat șoferul mornăie puternic, fără să deschidă gura:

– MMM, MMMM, MMMMM… MM

Era semnalul – 1,2,3 și.

La MM deschise scurt geamurile și amândoi își aruncară nasurile peste sticlă și traseră cu nesaț. Continue reading

Fragi cu smântână

Se încăpățânează să crească în vânt și ploaie și rece, se coc greu și adună în timpul ăsta toată aroma muntelui. Acrișori tare când soarele nu iese destul de des, cum s-a întâmplat anul ăsta, dulce-acrișori când norii sunt mai scumpi la vedere.

Pe-aici, prin Bucovina, se aruncă o mână de fragi proaspăt culeși de pe crestele împădurite pe-o lingură mare de smântână grasă și lângă se taie un colț de mămăligă caldă.

Acu, că ne-am domnit, smântâna n-o mai luăm direct din ulcică, ba o mai facem și frișcă cu zahăr, iar de mămăligă nu ne atingem că ne-ajung numai fragii…

Halal barbat…

Cum m-am pornit eu viteaz să urc culmile munților cu rucsacul meu foto în spate. Nu că n-aș mai fi urcat așa stânci verticale, dar ori eram mai tânăr, ori eram mai odihnit, ori nu eram la cură de slăbire de vreo juma de an…

Ne-am urcat eu, bărbatul feroce de mai adevărat nu se poate și nevastă-mea care se întreabă mai în fiecare zi cum de-a avut noroc să pună mâna pe așa un exemplar de reușit de zici că după el s-a făcut matrița de barbat fatal, în bibiul off-road pe care-l făcusem rost pentru o săptămâna și-am plecat spre crestele Rodnei, unde speram să mai prind bujorul de munte înflorit.

Îmi trebuiau niște fotografii de peisaj că prinsesem floarea pe alți munți, însă într-o zi plină de ceață și nu aveam cadre largi de să se vadă văile infinite…

După două ore de mutat gâtul din loc (mă ce suspensii are Vitara, zici că mergi cu picamerul, așa te zguduie) am ajuns la naiba-n praznic de mai departe nu se putea merge pe patru roți și-am descălecat.

Pac rucsacul în spate (și încă era versiunea ușoară, am renunțat la unul din cele trei aparate și la câteva baterii…) și dă-i pe cărare. Cam în zece minute fiecare moleculă din Continue reading