Vis, frate! – jurnal de vacanță pe litoralul românesc

Primul nostru concediu veritabil în 3 ani de zile (adică nu de genul – își ia nevastă-mea 4 zile că e epuizată și vrea să doarmă un pic mai mult sau îmi iau eu două zile și trag o fugă la o baltă sau pe un munte, să pot să-mi aud gândurile, dar mă întorc mai obosit decât am plecat).

Plecăm pe la 4 dimineața, deși planul era să demarăm la miezul nopții și dă-i și mână. GPS-ul blestemat își face din nou datoria și mă duce pe o rută mai lungă decât calculasem pe PC și în loc de 7 ore fac 9 jumate. Parfum, nu alta. Ce-i drept și eu merg ca melcul cu Ioana în mașină…

Ajung pe litoral într-un final, dărâmat (nu eram un monument de energie nici la plecare) și când dau să deschid ușa mă lovește uraganul Viorica (l-am botezat pe loc după soacră-mea că e o prezență la fel de plăcută). De la mașină până în hotel am ținut-o pe Ioana de călcâi ca pe zmeu (să vezi cum fâlfâia micuța în aer), pe nevastă-mea au ancorat-o cât de cât o parte din bagaje iar pe mine, mă rog… burta. Continue reading

Pelicanii Deltei

imagine mare

Ne-am trezi cu noaptea în cap, sperând să prindem pelicanii adunați în capul insulei exact când se ridică soarele din mare. Ne-am luat amândoi niște bluzițe subțirele să ne apere de tăuni și țânțari (asta după o tratare cu spray de abia se mai putea respira în cameră) dar în care să nu ne coacem de cald și am pornit spre malul Dunării în ceața dimineții.

– Mă, nu e cam friguț?

– Ți se pare, că abia am ieșit din pat…

În barcă însă nu mai era urmă de dubiu, venise peste noapte un front de aer siberian de Continue reading

Paradoxul Macovei

Unde ești tu Țepeș, Doamne?

De câte ori nu am auzit românii spunând cuvintele astea? De câte ori nu am înjurat printre dinții, scârbiți până la refuz, cloaca politică și piramida de hoți care fură de ani de zile țara asta? De câte ori nu ne-au dezgustat profund gesturile de traseism politic, pupatul unde ai scuipat și în general atitudinea jenantă de lins în dreapta și-n stânga și trecut dintr-o tabără în alta, de la o părere la alta, în funcție de unde era ciolanul puterii?

Offf, dacă ar veni unu’ care să se pună cu hoții ăștia, să-i taie, să-i spânzure, să-i bage în pământ. Offf, dacă ar apare cineva care să nu se schimbe de pe azi pe mâine și să nu accepte orice de dragul accesului la putere. Offf, dacă ar exista cineva care să înoate împotriva curentului ăsta putrezit al politicii. Am avea și noi cu Continue reading

The strain – serial nou 2014

O gură de aer proaspăt serialul ăsta printre toate producțiile cu vampiri seducători și iubăreți și blânzi și frumoși și strălucitori și așa mai departe. The Strain e din punctul ăsta de vedere total diferit și vine cu o serie de vampiri, așa cum ar trebui ei să fie, dracu gol, urâți cu spume, răi până-n măduva oaselor.

În afară de asta, parcă vrând să le ofere o alternativă celor care strâmbă din nas că zombii n-ar trebui să se miște pentru că le lipsește proteina, sau că nu știu ce monstru n-ar avea cum să sară atât de sus pentru că are picioare scurte, construiește vampirismul în cauză ca pe un virus complex plecat de la un vampir original despre care nu știm prea multe de la început. Cu alte cuvinte o arde științific.

Bine jucat, bine făcut, destule senzații tari și tensiune, bun dom’le bun.

Cum mi-a luat poliția carnetul pe bune și aiurea în același timp

Drum perfect drept, perfect plat, vizibilitate 800m-1km, în afara localității. În față aveam un X5 cu o doamnă la volan care avea stilul ăla cumplit de a freca nervii mașinii din spate – frână până la 50-60 înainte oricărei curbe, indiferent cât de ușoare erau și apoi accelerat rapid înapoi la 80, că mai sus nu urca.

Mergeam după ea de câțiva kilometri buni, drumul fiind plin de curbe și cu linii drepte scurte, de nu aveam unde să trec. Când văd cum se deschide în față aproape 1km de drum drept și liber, apăs pedala, mă duc până aproape de sută (nici nu a fost nevoie să trec peste) și depășesc.

50 de metri mai încolo, sare dintr-un spațiu viran pe care tronau niște tiruri domnul polițist. Depășisem pe linie continuă și pedeapsa era clară – permisul suspendat.  Continue reading

Justiția lui Băsescu sau Justiția Noastră – Tu ce crezi?


Până nu demult ne uitam din băncile noastre de simpli cetățeni la o clică de indestructibili cu averi uriașe și tupeu pe măsură prinși într-un spectacol de grandomanie și dispreț trufaș pentru noi, ăia pe care ne furau de fapt în fiecare zi.
Spectacolul ăsta se juca cu din ce în ce mai multe personaje până când am ajuns să ne resemnăm că trăim într-o țară de furat și cu asta ba asta. Ei, de ceva vreme încoace, miraculos și de-a dreptul incredibil după atâția ani de somn adânc, justiția începe să dea jos de pe scenă superstarurile corupției.

De bucurat ne bucurăm toți cei din băncile de care vorbeam mai devreme însă până la urmă ce s-a întâmplat de a început să funcționeze mecanismul ăsta atât de important într-un stat de drept? Continue reading

Sfânta rudă și Moise de Suceava

Eram cu 12 ani mai tânăr și aveam treabă la poliția județeană, biroul de acte-înmatriculări și alte alea legate de circulație. Nu mai știu despre ce era vorba, doar că aveam dosarul sub braț, nu știu câte chitanțe plătite în total altă parte a orașului și o dispoziție de mormânt (mi se spusese ce mă așteaptă).

Vreo sută de oameni, veniți de la 5 dimineața, înghesuiți într-o sală neîncăpătoare și pentru jumătate dintre ei, sufocați, transpirați, cu nervii întinși la maxim de încetineala cu care se mișcau cele două ghișee, își apărau locul cu o ferocitate demnă de un cârd de leoaice.

Doamne-ferește să fi pășit fără să vrei un centimetru în fața cuiva ca-ți rupeau capul pe loc.

Eu ajunsesem pe la amiază și eram abia în cadrul ușii de la intrare. La fiecare Continue reading

Ne trebuia o poză cu păstrăv

Ne trebuia pentru mărețul nostru proiect gastronomic o poza c-un păstrăv și cum eu sunt, acolo unde se poate, pentru chestiile originale și pe bune (ceea ce Dani a văzut și când a fost vorba de lacrima de mesteacăn și când am încercat să prind păstrăv în apă înghețată și când ne-am dus la raci de două ori fără succes) am hotărât că vreau un pistruiat indigen nu de la piață.

Pus aparatul pe gât, borseta cu năluci la șold, lanseta în mână și-am purces pe un pârâu dumnezeiesc de frumos pentru orice pescar de clasă. L-am luat și pe Dani că tocmai l-am făcut pescar legitimat și de câteva săptămâni se tot lăuda ca e neîntrecut în arta asta. Acuma mie mi se pare raiul pe pământ să reușești să prinzi pe un curs de apă atât de dificil, unde trebuie să-ți folosești toată tehnica din dotare și pe care simți că l-ai biruit într-o luptă titanică nu purtată din scaun la umbreluță. Continue reading