Impotența dacopatului

Fragilitatea, ridicolul și de multe ori absurdul raționamentelor pe care dacopații le folosesc ca să-și ridice strămoșii pe piedestal, nu mă deranjează cu absolut nimic.

Sunt născătorii civilizației, colonizatorii universului, inginerii piramidelor, i-au învățat pe romani latină? Bravo lor! Nu-s nici istoric, nici lingvist, nici cunoscător pasionat și fin al problemei ca să mă enerveze serios lipsa de obiectivitate științifică.

Ba chiar aș încuraja din toate puterile dacopatia dacă ne-ar crește ca popor:

Onoarea dacilor e  legendară? Ia să ne ținem și noi cuvântul, să nu mai umblăm cu fofârlica, să nu mai căutăm orice portiță de a da țeapă…

Au făcut Continue reading

Taboo, Frontier, Six – seriale noi

Taboo UK

Ăsta e pe farfuria lui, o gustare specială să-i spunem. Întunecat, mârâit, într-o atmosferă nămoloasă și plină de mizerie morală, sumbru și dur. Dacă ceva de genul ăsta vă pică greu la stomac nu consumați, dar asta nu înseamnă că nu e excelent realizat.

Fiul presupus mort, acum bănuit de canibalism, vrăjitorie și puteri diavolești, se întoarce la casa părintească la auzul veștii morții tatăl său. Ce iese când se bagă în afacerile familiei și se ia la trântă cu cea mai mare companie a lumii și cu coroana în Continue reading

La ce folosesc manifestațiile PSD-iste?

Cifre de toată jena pe lângă manifestațiile concurente, oameni strânși pe față de partid, plătiți și cu transport asigurat, afișe împărțite de organizatori, discursuri de să intri în pământ de rușine, un spectacol grotesc al hoției, obrazului gros și caliciei absolute.

Dacă se mai și apucă să vorbească manifestanții te-apucă râsul plânsul: unii înjură chiar conduita PSD-ului în timp ce-l susțin, alții visează soroși și binoame, alții nici nu știu pentru ce sunt acolo și ceilalți spun c-au venit că așa li s-a zis.

Te-ai putea întreba, ca om normal la cap, ce-i motivează să se umple de ridicol și să arate în gura mare pe ce și cum și-au construit toată puterea politică?

Două lucruri: Continue reading

6 cașe, bună rea credință

Cumperi un telefon de la magazinul orange și se află mai târziu că e furat. Justiția va lăsa telefonul la tine considerând că buna ta credință se prezumă și nu ai fi avut de unde să știi că dealerul orange vinde și scule furate. Proprietarul inițial al telefonului va trebui să-și recupereze paguba de la hoț.

Cumperi un telefon din fața gării de la un necunoscut care nu are acte pe el și nici încărcător. Justiția ți-l va lua, considerând că nu te apără prezumția de bună credință pentru că l-ai cumpărat în condiții dubioase. Sentința nu va reține pe niciunde că ai avut vreo legătură cu furtul și tu nu vei avea vreodată legătură cu termeni ca penal, infractor, închisoare. Ție îți rămâne să dai în judecată vânzătorul pentru cât ai plătit pe iphone.

Cumperi un telefon de la prietenul tău Gică, hoț recidivist, să-l vinzi pe olx alături de alte zece telefoane cumpărate de la Gică la preț de chilipir. Justiția ți-l ia și reține legătura evidentă și continuă dintre tine și hoț, relație de lucru. Ăla e cumpărătorul care știe că bunul e furat și e parte din ”circuitul” infracțional, fiind luat în vizor de latura penală și pasibil de închisoare.

În lipsa unei relații evidente și clare de cunoaștere a săvârșirii infracțiunii anchetate, e foarte greu să treci din Continue reading

Votul Diasporei

Cu vreun deceniu în urmă, când votul diasporei începea să-și arate potențialul și comunitățile de români de afară se activau, mi-am dat cu părerea despre cât de etic e să nu-ți asumi consecințele votului.

Pentru că așa stau lucrurile: un emigrant nu va trăi efectele votului său la fel ca un rezident. Contra-argumentele au venit sub forme variate – mai am niște proprietăți pe acolo, poate mă voi întoarce, trimit bani în țară – dar pe aceeași linie – mai am o posibilă legătură cu țara.

Legătura asta posibilă sau reală nu aducea însă niciodată emigrantul pe o poziție de egalitate cu cel care stătea aici, pur și simplu efectele votului erau directe și clare pentru cel din urmă și abia calculabile pentru cel plecat.

Etic și puterea votului ar trebui să fie diferită.

*

Și vine ultimul vot. După câteva luni de guvernare ce ne-au arătat clar ce Continue reading

PSD-ul și opoziția

Săptămâna trecută, chiar când protestele strângeau sute de mii de români în stradă, m-am uitat la tvr. Am vrut să știu cum se vede și ce se vede la televiziunea națională.

Două jigodii, una de la PSD, una de la ALDE, un cred că jurist (nu știu dacă era din opoziție sau neafiliat politic) și moderatoarea. De văzut am văzut un spectacol definitoriu pentru scena politică actuală:

  • la două minute după ce juristul a explicat clar și corect de ce ordonanța ar produce efecte retroactive, pentru că așa funcționează dreptul penal, una din jigodii zice că ”nu produce efecte retroactive, astea-s prostii”
  • la trei minute, se lansează ambele jigodii într-o pledoarie care duce abuzul în serviciu în ceva bagatelă făcută din greșeală, câteva zeci de lei acolo alocați aiurea din neatenție și pentru care să faci închisoare e un lucru strigător la cer de nedrept.

Moderatoarea și celălalt tip se uitau la ăștia doi fără replică. Efectiv nu-și găseau cuvintele în fața unui discurs pe cât de nesimțit pe atât de bine construit. Eu țipam la televizor, încercând să-i pun vorbele în gură ăluia, vorbe ce mi-erau atât de clare și de evidente încât nu înțelegeam cum cineva de pe planeta asta nu le are la el.

Ăsta e tabloul general al scenei politice românești: un partid adevărat,profesionist, se luptă cu niște amatori.

Cuuuuuuuum? Cum să zici de Continue reading

Pericolul real

Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să Continue reading

Cum îi mai trezim pe ăștia?

Neinformați. Needucați. Săraci. Spălați pe creier.

Toată lumea îi are, nu numai noi. În România însă segmentul ăsta are trei caracteristici speciale:

  1. loialitatea față de torționari; psd-ul, în toate formele sale, a condus țara de două ori mai mult timp decât restul partidelor împreună și totuși oamenii ăștia nu văd legătura dintre sărăcia lor lucie și lucrul ăsta.
  2. vârsta a treia; da, proporția de electorat sincer psd-ist(adică fără interes direct) e covărșitoare în favoarea bătrânilor(s-a tot bătut monedă că ultimele alegeri au arătat altceva – nu, electoratul psd luat pe cifre este dat majoritar de congruența mulțimilor asistați social, șomeri,pensionari, educație minimă).
  3. toleranța la furt, de departe cea mai urâtă caracteristică; vine din modelul comunist al furtului ca să te descurci, ajuns după revoluție medalia de onoare a ”descurcărețului”; nu pricep că sărăcia vine din furt și corupție nu din altceva.

M-am uitat cu revoltă și milă la spectacolul grotesc al ”mitingului” de susținere, la putreziciunea incredibilă afișată de susținătorii psd în media și la cinismul cu care manipulează exact oamenii de care vorbeam.

Cum îi trezim pe ăștia? Continue reading

Ce face ordonanța și de ce este neconstituțională

Foarte simplu și pentru toată lumea, în trei puncte: ce-i cu abuzul în serviciu? ce face ordonanța? de ce este neconstituțională?

1.Ce-i cu abuzul în serviciu?

În orice stat de drept abuzul în serviciu este pedepsit mai grav decât furtul. Motivul este limpede: dacă pe unul îl poți face de foame/nevoie pe celălalt îl faci dintr-o poziție de forță, plătită decent din banii cetățenilor, reprezentând statul român.

Adică furi de la cei ce te plătesc, folosindu-te chiar de serviciul pentru care cetățenii te plătesc. De asta, peste tot, pedeapsa începe mai sus decât cea pentru un amărât care fură o coajă de pâine. Este mai grav atât moral cât și ca efecte asupra administrației statului și cetățenilor lui.

Cum se face? Funcționarul cumpără pentru instituția la care lucrează creioane cu 50 de lei bucata sau vinde teren evaluat la 100 de euro metrul cu 1 euro metrul și așa mai departe. Cu alte cuvinte funcționarul folosește bani sau active publice la altă valoare decât cea reală, evident pentru ce-i ajunge lui în buzunar.

Nu sunt pansamente la spital? Vinetele pentru cantină sunt luate la de zece ori prețul pieții? Abuz în serviciu. Se întâmplă peste tot în România de Continue reading

România adormită

Acum două zile ne-am trezit în singura țară din lume unde furtul comis de funcționarii publici este permis de lege. De două zile România curată plânge, strigă, iese în stradă sau își face bagajele cu inima țăndări.

Cealaltă Românie, cea adormită, dă din umeri și face ce a făcut întotdeauna: înghite, cască și se întoarce pe partea cealaltă. E vorba de România care după aproape douăzeci de ani de guvernare PSD încă nu a făcut legătura între sărăcia ei, mizeria spitalelor, averea potlogarilor și cine i-a condus în timpul ăsta.

Este România lui ”lasă, maică, că toți fură”. Cum ai ieșit din afara orașelor mari, asta e România majoritară. Cea pe care o văd acum în Vatra Dornei și-n satele din jur. De ce e așa?

Cum au ajuns Continue reading