Votul Diasporei

Cu vreun deceniu în urmă, când votul diasporei începea să-și arate potențialul și comunitățile de români de afară se activau, mi-am dat cu părerea despre cât de etic e să nu-ți asumi consecințele votului.

Pentru că așa stau lucrurile: un emigrant nu va trăi efectele votului său la fel ca un rezident. Contra-argumentele au venit sub forme variate – mai am niște proprietăți pe acolo, poate mă voi întoarce, trimit bani în țară – dar pe aceeași linie – mai am o posibilă legătură cu țara.

Legătura asta posibilă sau reală nu aducea însă niciodată emigrantul pe o poziție de egalitate cu cel care stătea aici, pur și simplu efectele votului erau directe și clare pentru cel din urmă și abia calculabile pentru cel plecat.

Etic și puterea votului ar trebui să fie diferită.

*

Și vine ultimul vot. După câteva luni de guvernare ce ne-au arătat clar ce Continue reading

PSD-ul și opoziția

Săptămâna trecută, chiar când protestele strângeau sute de mii de români în stradă, m-am uitat la tvr. Am vrut să știu cum se vede și ce se vede la televiziunea națională.

Două jigodii, una de la PSD, una de la ALDE, un cred că jurist (nu știu dacă era din opoziție sau neafiliat politic) și moderatoarea. De văzut am văzut un spectacol definitoriu pentru scena politică actuală:

  • la două minute după ce juristul a explicat clar și corect de ce ordonanța ar produce efecte retroactive, pentru că așa funcționează dreptul penal, una din jigodii zice că ”nu produce efecte retroactive, astea-s prostii”
  • la trei minute, se lansează ambele jigodii într-o pledoarie care duce abuzul în serviciu în ceva bagatelă făcută din greșeală, câteva zeci de lei acolo alocați aiurea din neatenție și pentru care să faci închisoare e un lucru strigător la cer de nedrept.

Moderatoarea și celălalt tip se uitau la ăștia doi fără replică. Efectiv nu-și găseau cuvintele în fața unui discurs pe cât de nesimțit pe atât de bine construit. Eu țipam la televizor, încercând să-i pun vorbele în gură ăluia, vorbe ce mi-erau atât de clare și de evidente încât nu înțelegeam cum cineva de pe planeta asta nu le are la el.

Ăsta e tabloul general al scenei politice românești: un partid adevărat,profesionist, se luptă cu niște amatori.

Cuuuuuuuum? Cum să zici de Continue reading

Pericolul real

Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să Continue reading

Cum îi mai trezim pe ăștia?

Neinformați. Needucați. Săraci. Spălați pe creier.

Toată lumea îi are, nu numai noi. În România însă segmentul ăsta are trei caracteristici speciale:

  1. loialitatea față de torționari; psd-ul, în toate formele sale, a condus țara de două ori mai mult timp decât restul partidelor împreună și totuși oamenii ăștia nu văd legătura dintre sărăcia lor lucie și lucrul ăsta.
  2. vârsta a treia; da, proporția de electorat sincer psd-ist(adică fără interes direct) e covărșitoare în favoarea bătrânilor(s-a tot bătut monedă că ultimele alegeri au arătat altceva – nu, electoratul psd luat pe cifre este dat majoritar de congruența mulțimilor asistați social, șomeri,pensionari, educație minimă).
  3. toleranța la furt, de departe cea mai urâtă caracteristică; vine din modelul comunist al furtului ca să te descurci, ajuns după revoluție medalia de onoare a ”descurcărețului”; nu pricep că sărăcia vine din furt și corupție nu din altceva.

M-am uitat cu revoltă și milă la spectacolul grotesc al ”mitingului” de susținere, la putreziciunea incredibilă afișată de susținătorii psd în media și la cinismul cu care manipulează exact oamenii de care vorbeam.

Cum îi trezim pe ăștia? Continue reading

Ce face ordonanța și de ce este neconstituțională

Foarte simplu și pentru toată lumea, în trei puncte: ce-i cu abuzul în serviciu? ce face ordonanța? de ce este neconstituțională?

1.Ce-i cu abuzul în serviciu?

În orice stat de drept abuzul în serviciu este pedepsit mai grav decât furtul. Motivul este limpede: dacă pe unul îl poți face de foame/nevoie pe celălalt îl faci dintr-o poziție de forță, plătită decent din banii cetățenilor, reprezentând statul român.

Adică furi de la cei ce te plătesc, folosindu-te chiar de serviciul pentru care cetățenii te plătesc. De asta, peste tot, pedeapsa începe mai sus decât cea pentru un amărât care fură o coajă de pâine. Este mai grav atât moral cât și ca efecte asupra administrației statului și cetățenilor lui.

Cum se face? Funcționarul cumpără pentru instituția la care lucrează creioane cu 50 de lei bucata sau vinde teren evaluat la 100 de euro metrul cu 1 euro metrul și așa mai departe. Cu alte cuvinte funcționarul folosește bani sau active publice la altă valoare decât cea reală, evident pentru ce-i ajunge lui în buzunar.

Nu sunt pansamente la spital? Vinetele pentru cantină sunt luate la de zece ori prețul pieții? Abuz în serviciu. Se întâmplă peste tot în România de Continue reading

România adormită

Acum două zile ne-am trezit în singura țară din lume unde furtul comis de funcționarii publici este permis de lege. De două zile România curată plânge, strigă, iese în stradă sau își face bagajele cu inima țăndări.

Cealaltă Românie, cea adormită, dă din umeri și face ce a făcut întotdeauna: înghite, cască și se întoarce pe partea cealaltă. E vorba de România care după aproape douăzeci de ani de guvernare PSD încă nu a făcut legătura între sărăcia ei, mizeria spitalelor, averea potlogarilor și cine i-a condus în timpul ăsta.

Este România lui ”lasă, maică, că toți fură”. Cum ai ieșit din afara orașelor mari, asta e România majoritară. Cea pe care o văd acum în Vatra Dornei și-n satele din jur. De ce e așa?

Cum au ajuns Continue reading

Ordonanțele, presiunea străzii și calculul la rece

PSD-ul are Parlamentul și Guvernul, puterea legislativă și executivă, adică pot da și aplica legi fără vreun obstacol coerent. Nu, nici președintele, nici referendumul nu pot bloca o lege care are parlamentul și guvernul în spate.

Principalii jucători ai PSD-ului au dosare masive de corupție și se îndreaptă spre închisoare, pierderea unei părți substanțiale din ce au furat și, foarte important, pierderea puterii politice(ce înseamnă asta? studiu de caz – Adrian Năstase).

Cu alte cuvinte: RUINĂ.

1.Trecerea ordonanțelor de aministie/grațiere înseamnă pentru ei salvarea de la înec. Repet, au toate uneltele legale să le treacă.

2. Pentru țară, aceleași ordonanțe înseamnă dezastru. Înseamnă nu numai perpetuarea corupției care a ținut România într-o stare mizerabilă față de ce potențial avea după revoluție ci și reducerea justiției la o cârpă fără putere.

Înseamnă întărirea aceluiași sistem bazat pe pile, incompetență, șpagă, mușamalizare. Înseamnă aceleași spitale jegoase și fără Continue reading

Televiziunea și votantul PSD, mariajul perfect

De o parte avem niște oameni care mint pentru bani.

Nu e vorba de nicio nuanță, de niciun crez sau ideologie, mint pentru securitatea financiară pe care le-o dă jobul. Piața de media din România e mică, săracă și pur și simplu oamenii ăștia nu au încredere în valoarea lor profesională cât să-și caute un loc de muncă mai curat.

Asta la nivel de jos/mijloc, unde intră postacii semi-analfabeți, specialiștii social media, producătorii de emisiuni de duzină.

Dacă vorbim de vârfurile de lance, vedetele cu brand personal situația e diferită, la ei nu e vorba de locul de muncă ci de cât câștigă. În mod normal salariul unei fețe pe sticlă e direct proporțional cu venitul din reclame pe care-l aduce postului, iar suma asta nu va fi niciodată la fel de mare ca cea plătită pentru minciună/manipulare. Când miza este libertatea, păstrarea puterii, păstrarea averii, ești foarte generos cu omul care-ți duce bătăliile, nu mai gândești ca patron în termeni de afacere ci de supraviețuire.
Continue reading

Ori suntem golani, ori nu suntem…

E limpede că mediul online românesc este mai agresiv decât media europeană cu apă caldă și că majoritatea textelor de succes se viralizează pe nervi/contre/supărări/înjurături/etc.

Cea mai puternică motivație pe care o are internautul român este să arate cât e el de tare/informat/curajos față de cel la care comentează. Ca să fii creator de conținut în asemenea mediu este deosebit.

Până aici pot înțelege, urmașii dacilor și romanilor sunt inteligenți și războinici prin definiție, așa că e normal să pornească la război pe net cu orice ocazie posibilă. Partea a doua a bătăliei mă bulversează un pic, mai ales dacă iau în considerare originea nobilă de care abia am amintit.

În cazul, foarte rar ce-i drept, în care comentatorul nu are dreptate lucrurile merg cam așa: Continue reading

La ce nu-s buni nemții

X-ulescu: Și-a dat duhu’ troaca, nu mai am ce-i face, se strică de patru ori pe săptămână, mă lasă în mijlocul drumului…

Y-ulescu: Și? Îți iei alta?

X-ulescu(cu amar în voce): Îmi iau, că nu pot fără mașină… știi și tu cât sunt de activ.

Y-ulescu: Da, da,toată ziua pe drumuri. Și ce-ți iei?

X-ulescu: Păi, un logan. Are Z-ulescu și nu i-a schimbat decât uleiu prima sută de mii.

Y-ulescu: Logan? Hă, hă, aia-i mașină? Ia-ți, băi, ceva adevărat nemțesc, alea-s mașini nu cutiile noastre.

X-ulescu: N-am bani eu de nemțească… crezi că nu Continue reading