Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să Continue reading