Zău?

– Nu se poate!!!

– Hai, mă!

– Unde-s toate, parcă le-a băgat în pământ!

– Nu, nu, e prea de tot, nu mai găsesc nimic!

– AaAAAAAAAAAAAAA!

Vocea nevestei se transformase într-un șuier viperin iar din camera cealaltă se auzeau uși trântite, rafturi forțate și tropăituri nervoase din picior. Când intră la mine, îi ieșea fum pe urechi, părul îi luase foc și ochii îi luceau turbat. Continue reading

Cine ține România pe loc

”Avem conducătorii pe care-i merităm” și ”Când o să se schimbe generațiile” sunt două expresii cu care mult timp nu am fost de acord.

Ce popor e ăla care merită o șleathă de hoți, incompetenți și fără obraz, care să-și bată joc de el și să dea legi pentru buzunarul propriu? Parcă noi românii nu suntem totuși așa de răi… Și ce generații să se schimbe când toată educația post-revoluționară a aruncat la gunoi orice scară de valori și promovează șmecheria, ”descurcăreala”, ungerea roților, trecutul pe lângă lege și scurtăturile la orice?

Stând însă și analizând la rece mocirla în care noi ca popor și România ca țară ne scăldăm, ajung să văd cele două vorbe, atât de des folosite la noi, drept pline de adevăr.

”Avem conducătorii pe care-i merităm” – la noi se votează constant după pomana electorală, că e vorba de un kil de ulei și-o vodkă în satele uitate de lume, că e vorba de un spor de pensie/salariu pentru imensa masă de pensionari/bugetari, tot aia e. Continue reading

Ce îi trebuie copilului la grădiniță?

Pentru că de curând am devenit unul dintre specialiștii mondiali în domeniu m-am gândit să fac lumină pe problema în cauză:

– fiecare copil cu prosopul lui, NEAPĂRAT. Da, cumva părinții se așteaptă ca într-o baie de 2 pe 2, cu 15-20 de copii îmbulziți acolo, educatoarea să-i șteargă pe mâini pe fiecare cu prosopul lui. Siguuuuuur că da…

Soluția? Rolă de hârtie pentru șters, la care să contribuie toată lumea. Din păcate în țara unde Ponta zice că fiecare copil știe să folosească o tabletă, mai sunt încă părinți care nu-și permit să pună bani pentru hârtie și de aia iau prosop.

– fiecare copil cu săpunul lui, NEAPĂRAT. Da, cumva părinții se așteaptă – ei, ați prins ideea de mai sus. Soluția? Săpun lichid. Din păcate unii copii au mâini mai mici și unii mai mari, iar asta e motiv de-ajuns la noi să nu vrea părinții să pună bani la comun.
Continue reading

Romanul este prea bun

Românul este prea bun. Dacă toți ar fi ca el, țara asta ar fi un rai de civilizație, decență, curățenie și rafinament civic.

Românul este prea bun. Prea bun să fie ospătar, portar, naș, funcționar public, polițist, procuror, judecător, parlamentar, într-un cuvânt prea bun ca să fie orice. Nu e vina lui că e plătit prea puțin sau pus pe un post sub valoarea lui și nu are de ales – ori nu-și face treaba cum trebuie ori își ia singur banii pe care-i merită.

Românul este prea bun. Știe legile prea bine ca să-l pacălească cineva să le respecte și-ți explică imediat, ca un jurist desăvârșit, de ce în momentul și situația aia, lui nu i se aplică. Continue reading

Sursa ups cu super protectie și nicio întrerupere

Cam câți dintre noi n-au pierdut vreodată ore în șir de lucru din cauza unei pene de curent, unui restart de windows sau unui îngheț al programului în care lucram?

La mine recordul mondial absolut a fost de cam 20 de pagini de scenariu – că-n București nu există dom’le să se ia curentul, nu nu, niciodată bă, provincialule, care ești tu!

Când am început DK-ul și mi-a dat Mac-ul restart în primele cinci minute am zis hait, nu se poate, sigur e din cauza curentului – fapt pe deplin știut și deseori confirmat: electricitatea la munte e ca laptele de vacă, se strică repede…

Și mi-am luat ultra super sursă cu protecție să scape bestia de comp de tortura șocurilor de curent. Că pe domnul Mac l-a durut fix undeva și sunt zile când bagă 20 de restarturi de la sine, asta e partea a doua.

Chiar și așa însă pot spune că a meritat. Și-a scos ieri pârleala cu vârf și îndesat și m-a scutit de strâns cu fărașul cine știe ce componente de pe podea (cei care mă știu de tânăr înțeleg foarte bine unde bat și ce se întâmplă când ajung să-mi pierd răbdarea). Continue reading

Domnul educatoare

– Tonioooooooooooooo, Toniooooooooooo, nu mai da jucăriile jos!

– Unde-i mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, de ce nu mai vine mamaaaaaaa!?!

– Nu vreauuuuuuuuuuuu, nu vreauuuuuuuuuuuuuu, vreau acasăăă!

– AAAAAAaaaa, unde-i bunu, unde-a plecat bunu!?!

Urlete, răgete, plânsete, jucării aruncate, războaie pentru o mașinuță. Dintre toți parcă doi băieți sunt cei mai obraznici și singurii violenți. Unul dintre ei nu vorbește dar smulge tot ce vrea și dacă nu îi convine ceva dă cu pumnul.

Duo-ul ăsta dinamic pică în grija domnului educatoare, de restul au grijă doamnele. E bun, se vede că are pregătire nu glumă, maniacii ninja îi mănâncă din palmă, fetițele vin la el să le îmbrace păpușile și să le repare brățările, iar doamnele îl privesc cu drag ca pe un înger protector.

Numai el știe ce e în sufletul lui… Continue reading

Aventuri cu raci fierti

Să fie vreo 20 de ani de când am mâncat ultima dată raci și cum vreo două săptămâni am stat în telefoane, mailuri și sms-uri căutându-i pe nemernici pentru o scenă din Dracula’s Kitchen (după ce am încercat zadarnic să-i prindem noi), mi se făcuse o poftă cât casa de mare.

Într-o vineri noapte, doi saci plini ochi cu carcaleți cleștoși au ajuns, după vreo zece ore de drum, în Vatra Dornei. I-am debarcat în cadă (spre bucuria fetiței care a avut la ce să se uite a doua zi – Uite, tati, cum sforăie racii! ) și am plecat să le fac rost de oaie, c-așa era gândită scena.

Spre seara celei de-a doua zile eram pe malul unei bălți cumplit de murdare, în care Dani se vedea ca nu are absolut niciun chef să se bage (deși făcuse lucruri mult mai dure și mai potențial dureroase în timpul filmărilor de până atunci), cu oaia umflată cu fân și racii lângă ea.

– Vlaaaaaaaddddd, am văzut ceva sărind în lac.

– Dani, ăsta e semn bun, nu e așa de letală apa pe cât pare (arăta de parcă erau mlaștinile de lângă Mordor).

– Da mă, da avea blană! – ochii dilatați de groază spuneau totul.

M-apuc de pus racii și ne dăm în curând seama Continue reading

Unelte

Uneltele nu fac cât costă ci fac cât produc, de asta mie mi-e mult mai ușor să dau bani pe ceva cu care lucrez decât pe ceva ce mă ajută doar tangențial la muncă sau deloc.

Cu toate astea când vine vorba de scris, ceea ce aș putea face și cu un pix și-o hârtie, nu prea ma împinge sufletul la cheltuială. Laptopul pe care am scris 3 cărți și care mi-a servit drept principală sursă de câștig în ultimul an jumătate e o panaramă low-end de la Lenovo.

Cât mai mic și cât mai ușor, dar nu ultrabook că alea, comode și mai mare dragul să lucrezi pe ele, sunt scumpe rău. Cât mai fără figuri și fără performanțe ca să nu-i scadă bateria repede (cu cât rezistă mai mult fără priză cu atât pot să scriu și eu mai liber). Așa au sunat criteriile de achiziționare.

M-am pricopsit un s205 pentru care era prea mult să ruleze un youtube în 720 că-i murea procesorul, dacă deschideam prea multe ferestre în broser făcea pe rănitul și așa mai departe. Stătea peste 4 ore fără baterie și rula word-ul fără probleme, ideal ce mai.

Și uite așa am dus-o fericiți împreună un pic peste 2 ani. În timpul ăsta, forjat în focurile creației, chinuit de inspirația mea titanică, lenovuțul a început să se încălzească din ce în ce mai tare (ce-i drept nici nu l-am deschis vreodată să-l curăț), a crăpat la toate balamalele, ba chiar a început să joace imaginile pe ecran ca-n matrix, cu joc lateral și pâlpâituri multiple.

– Cum adică? Pe ăsta ții tu cartea și imaginile??? Continue reading

Gotham, Scorpion – seriale noi toamnă 2014

Știți cum seria Batman tot are flashuri cu momentul în care părinții lui Bruce sunt uciși în fața lui și apoi sare înainte până la bărbatul Wayne care rupe și bate? Ei, serialul Gotham începe în același moment dar nu mai sare nicăieri ci o ia încetișor de acolo…

Pinguinul, Cat-woman, Jeff Gordon, toți sunt tinerei și departe încă de personajele pe care le știm cu toți. O idee interesantă și un prim episod bine realizat, regie și joc solid, atmosferă nu atât de Continue reading