Prima casa – rocada

V-am povestit cum am ajuns la ideea de casă și ce repede m-am dezumflat. Au urmat săptămâni de tristețe și doliu în familie și vizitat câteva apartamente de închiriat ca să găsim ceva decent pentru când vine mutarea.

De la casă în Dorna era clar că ne luăm gândul, pentru că pe piață erau ori niște maghernițe vândute la preț triplu față de cât făceau, ori niște case faine care făceau toți banii dar erau peste puterile creditului nostru. Pe lângă oraș erau însă opțiuni dar nu se punea problema ca fetița noastră să părăsească sistemul urban (grădiniță/școală) așa că până la urmă ne-am împăcat cumva cu gândul că în fiecare dimineață, până va fi destul de mare să folosească ceva transport în comun, unul dintre noi va trebuie s-o ducă unde trebuie. Continue reading

Secretul cozonacilor din Bucovina

Lemne trosnind molcom, un miros dulce de coptură ce învăluia toată casa, penele de curcă pregătite să dea cozonacilor strălucire și bunica făcând din când în când cruce spre portița unde se încălzeau minunățiile. Amintiri legate pentru totdeauna de Paștele și Crăciunul copilăriei.

E la modă acum și foarte des declarat prin showurile culinare televizate ingredientul dragoste. Că e vorba de o salată de varză, de cartofi prăjiți sau de un șnițel, toate-s dom’le neapărat făcute cu dragoste că altfel nu ies bine.

Continue reading

Eu şi cărţile

A tot circulat pe social media, imediat după turnarea găleţilor în cap, o leapşă cu cărţi. A venit sub mai multe forme, care-s alea zece care ți-au influențat viața ori care te-au marcat cel mai mult ori care ți-au plăcut de nu se poate. A ajuns și pe la mine dar abia acum o bag în seamă, o lună-două mai târziu decât ar fi trebuit.

De citit cu adevărat am citit când eram mic, asta a fost una din părțile rele ale facultății și ale vieții rapide și pline de învățat chestii noi – nu am mai citit – abia acum, de vreun an-doi, încerc să mai găsesc timp și pentru asta. Am mai vorbit despre titluri și autori care-mi plac la nebunie, însă dacă e vorba de ce m-a influențat și ce m-a marcat atunci nu pot să enumăr cărți anume ci să vorbesc despre citit în general.

Trei-patru cărți pe săptămână, înfulecate pe ascuns la lumina transformatorului de la radio (maică-mea nu mă lăsa să citesc după 11 să nu-mi stric ochii și să nu stau prea mult), mi-au dezvoltat o grămadă de chestii care aveau să-mi folosească mai târziu în tot ce făceam.  Continue reading

Loganul, cea mai iubită și disprețuită mașină

De la nu mi-aș da loganul pe 3 bmw-uri până la n-aș conduce un logan nici dacă mi l-ar da degeaba (când omu avea o gioarsă second de pe care curgeau tablele) le-am auzit pe toate.

Trecând peste pasiunea asta exagerată pe care românii o pun mai în orice, hai să încerc o analiză la rece, ca om ce-a condus loganul peste tot și am și cu ce să-l compar, de la buburuze la suv-uri de 3 tone.

Prețul

Mai auzi câte unul cu păi mai pui 2000 și-ți iei din aia, care e de trei ori mai șmecheră. Nu, nu îți iei – pentru o mașină ieftină raportul de calitate preț la logan e imbatabil, de asta și are succes european. Echipată cu absolut tot ce se putea pe un logan, c-un motor decent de 105 CP, a mea a fost vreo 10.000 de iepuroi. Nu, dotările nu-s la cine știe ce nivel – servo-direcție, abs, geamuri electrice, inchidere centralizată, aer condiționat. Nu climă, nu scaune încălzite, nu esp (la generația actuală cică ar fi și de ăsta). Continue reading

Cum mă educă fiică-mea

Conduceam liniştit prin Dorna când dau de o intersecţie blocată de un cretin parcat fără nicio jenă chiar în răscruce, blocând unul din sensuri aşa cît să frece toate cele 4 braţe ale nodului. Buhaiul tocmai ieşea din maşină, vorbind la telefon.

În timp ce făceam manevrele de adaptare la situaţie deschid geamul şi urlu odată la el:

-Stimate domn, cum Dumnezeu v-aţi gândit să parcaţi chiar în intersecţie? Continue reading

Un băiat muncitor

Crescut de mic în tradiția mâinilor asprite de trudă, acest pilot de elicopter muncește de sare cămașa pe el de fiecare dată când rămâne la sol.

Ca 12 G2 p2

Și-apăi câte știe omul să facă… de la secerat spice aurii în lungul câmpului, la-nvârtit brazdele negre și-ntors pe dos inima pământului pentru semințe roditoare, la mânuit coasa mai ceva ca baba moarte și crăpat lemne ca vikingii de pe timpuri, nimic nu-i prea mult pentru el. Continue reading

Zău?

– Nu se poate!!!

– Hai, mă!

– Unde-s toate, parcă le-a băgat în pământ!

– Nu, nu, e prea de tot, nu mai găsesc nimic!

– AaAAAAAAAAAAAAA!

Vocea nevestei se transformase într-un șuier viperin iar din camera cealaltă se auzeau uși trântite, rafturi forțate și tropăituri nervoase din picior. Când intră la mine, îi ieșea fum pe urechi, părul îi luase foc și ochii îi luceau turbat. Continue reading

Cine ține România pe loc

”Avem conducătorii pe care-i merităm” și ”Când o să se schimbe generațiile” sunt două expresii cu care mult timp nu am fost de acord.

Ce popor e ăla care merită o șleathă de hoți, incompetenți și fără obraz, care să-și bată joc de el și să dea legi pentru buzunarul propriu? Parcă noi românii nu suntem totuși așa de răi… Și ce generații să se schimbe când toată educația post-revoluționară a aruncat la gunoi orice scară de valori și promovează șmecheria, ”descurcăreala”, ungerea roților, trecutul pe lângă lege și scurtăturile la orice?

Stând însă și analizând la rece mocirla în care noi ca popor și România ca țară ne scăldăm, ajung să văd cele două vorbe, atât de des folosite la noi, drept pline de adevăr.

”Avem conducătorii pe care-i merităm” – la noi se votează constant după pomana electorală, că e vorba de un kil de ulei și-o vodkă în satele uitate de lume, că e vorba de un spor de pensie/salariu pentru imensa masă de pensionari/bugetari, tot aia e. Continue reading

Ce îi trebuie copilului la grădiniță?

Pentru că de curând am devenit unul dintre specialiștii mondiali în domeniu m-am gândit să fac lumină pe problema în cauză:

– fiecare copil cu prosopul lui, NEAPĂRAT. Da, cumva părinții se așteaptă ca într-o baie de 2 pe 2, cu 15-20 de copii îmbulziți acolo, educatoarea să-i șteargă pe mâini pe fiecare cu prosopul lui. Siguuuuuur că da…

Soluția? Rolă de hârtie pentru șters, la care să contribuie toată lumea. Din păcate în țara unde Ponta zice că fiecare copil știe să folosească o tabletă, mai sunt încă părinți care nu-și permit să pună bani pentru hârtie și de aia iau prosop.

– fiecare copil cu săpunul lui, NEAPĂRAT. Da, cumva părinții se așteaptă – ei, ați prins ideea de mai sus. Soluția? Săpun lichid. Din păcate unii copii au mâini mai mici și unii mai mari, iar asta e motiv de-ajuns la noi să nu vrea părinții să pună bani la comun.
Continue reading