Pui la ceaun românesc

O găteală simplă și primordială, fără sosuri de soia și alte încâlceli de astea de te doare capul, ce rumenește puiul întreg și-l lasă fraged pe dinăuntru.

Iei puiul și-l freci bărbătește cu sare și piper și-apoi îl lași la odihnă în timp ce sprijini un ceaun pe foc mic și torni în el untură fără măsură. Când începe să bolborosească, îneci puiul în ea și-l lași acolo până se rumenește. Continue reading

Ponta câștigătorul României trecute, Iohannis exemplul României viitoare?

Victor Ponta a câștigat alegerile pe un segment clar al populației. Peste 61 de ani, studii primare, mediul rural. Ăștia sunt votanții la care Ponta a avut peste 50%, de fapt a avut mult mai mult, învingând clar. Cu cât media de vârstă scade și studiile cresc cu atât procentul lui Victor scade mai dramatic.

Cifrele astea se potrivesc de minune cu cele ale nostalgicilor comuniști, incapabili să înțeleagă democrația, incapabili să reziste tentațiilor reducerilor la tigăi dar ținând pe perete, lângă pat, tabloul cu Ceaușescu.

S-a vorbit cu ură lunile astea între cele două părți ale electoratului și nu puțini dintre votanții lui Ponta s-au simțit jigniți când li se bătea obrazul că votează la fel cu analfabeții. Cifrele însă pictează destul de clar:

Oameni care nu au liceul și nici profesionala. Oameni din mediul rural, din cele mai sărace zone ale țării. Oameni ieșiți la pensie. Cu alte cuvinte oameni care nu produc mai nimic pentru economia țării, care nu sunt interesați nici cât negru sub unghie de fiscalitate, impozite, infrastructură, oameni care în marea lor majoritate sunt ieșiți din circuitul economic. Continue reading

De frică

Fiind extrem de clar în opțiunea mea politică și susținând furibund un candidat, ceea ce în general nu prea e stilul meu, am fost întrebat dacă am vreun interes personal. Nu, nu-s implicat de niciun fel în politică și renunțarea la tonul meu de scârbă generală la adresa clasei politice a venit de frică.

Da, de frică. Ce a demonstrat PSD-ul și Ponta în câteva luni este de-a dreptul înspăimântător și asta fără să aibă toate pârghiile care le trebuie. Continue reading

De ce-l votez pe Iohannis

În ultimele două săptămâni am tot explicat de ce motivele pentru care lumea îl votează pe Ponta sunt imbecile și cum nu stau, pe rând, în picioare. Un exercițiu inutil de altfel, electoratul pontist fiind presărat mai degrabă cu pereți decât cu urechi. Daca vre’i s[ trece’i direct la concluzie ea ar suna cam asa: cu Iohannis pot sa fiu naiv la Ponta nu este omeneste posibil.

Am făcut însă lumea curioasă să afle motivele din spatele votului meu pentru Iohannis și mi se pare corect să le expun și pe astea. Începem logic cu ce vreau eu de la un președinte, nu acum, ci ce am vrut de când mi-am dat primul vot:

– un președinte care să mă reprezinte în spațiul public așa cum o presupune onoarea funcției

– un președinte care să nu își folosească mandatul bătându-se cu opoziția partidului din care a venit

– un președinte care să nu încalce constituția băgându-se acolo unde puterea lui ar trebui să se oprească

– un președinte care să orienteze discuțiile interne și externe spre mediul economic pentru că acolo suferă România.

Eu nu vreau și nu am vrut niciodată un justițiar, un rege medieval care să facă totul, un Vlad Țepeș venit să ne salveze. Eu vreau un președinte care să se comporte așa cum îi stă bine unui șef de stat, care să aibă ca prioritate problemele majore ale statului din momentul respectiv și pe care să le rezolve nu el ci moderând forțele politice. Continue reading

2 pentru Romania

2 pentru Romania – Cei doi candidați văzuți prin obiectivul camerei, ochii familiei și vecinilor, în două documentare de o oră lungime. Departe de a mă da pe spate calitatea și profunzimea lor, mă gândesc ca valul admirativ ce le descrie drept documentare eveniment vine din două motive.

Primul ar fi că media românească este atât de jegoasă și de compromisă politic încât o apariția unei producții curate e într-adevăr un eveniment.

Al doilea ar fi că fiecare se bucură și vede ce vrea în materialele astea.

Susținătorii lui Ponta văd un băiat tânăr, capabil și înfipt de mic, cu o ascensiune rapidă și pe deplin meritată. Ceilalți văd un parvenit clasic, oportunist fără scrupule care s-a folosit de politică pentru a ajunge mai repede și mai sus decât ar fi putut-o face prin meserie.

Susținătorii lui Iohannis văd un om serios, gospodar, cumpătat, care a făcut bine tot ce și-a propus să facă, respectat de toți cei care îl cunosc și decorat de nemți. Un om intrat în politică nu ca să ajungă sus ci ca să facă treabă. Ceilalți îl văd un molâu, bun de primar dar fără vână de politician, fără emoție, fără suflet, un robot antipatic.

De reținut ca amândoi aveau succes la femei, unul din postura de macho activ dus la discotecă să agațe, celălalt reținut dar arătos ca o stea de cinema la care veneau gagicile singure.

Argumentele pro-Ponta sunt tâmpite

Cum vorbeam eu așa despre electoratul lui Ponta că e prost mi s-au ofensat niscaiva prieteni care nu-s proști. Și nu-s, când e vorba de sensul general, când vine vorba de sensul de votant prost sunt pe același nivel ca baba Tanța care-l votează pe Ponta pentru ca Iohannis mănâncă copii, nu e ortodox și pentru că 1 kil de făină și unul de ulei.

Sunt în aceeași oală pentru că argumentele pro-Ponta sunt efectiv tâmpite și cine votează pe baza unui argument idiot intră în aceeași turmă, indiferent care este respectiva idioțenie de argument – uleiul sau cine știe ce filosofie.

Luăm câteva pe rând:

1. Justiția. Să intre Băsescu, Udrea și restul din gașca asta la pușcărie. Da, orice român de rând vrea să meargă justiția cum trebuie și să-i vadă la răcoare pe toți îmbogățiții peste noapte din banii noștri. Continue reading

De ce n-am votat cu Macovei și de ce contez pe votanții ei

Electoratul lui Macovei este cel mai inteligent și educat segment din alegerile astea, mult peste media electoratului român în general. Și spun asta uitându-mă peste cine știu eu ca a votat așa dintre cunoscuții mei și la modul în care votanții ei au făcut alegerea asta.

– au răspuns la o campanie susținută majoritar online pe bază de voluntariat. Da, să nu fii influențat de gurile de tun media, de noroiul din campania electorală tradițională, să cauți activ o soluție și să te implici în promovarea ei sunt semne clare de educație;

– au votat și susținut pe baza de principiu un candidat cotat cu șanse foarte mici. Da, să faci asta, conștient că mai mult transmiți un mesaj nou și legitimezi o idee decât alegi un președinte e și ăsta semn de educație de tip nou.

– au votat o femeie. Față de Udrea pe care au votat-o toate femeile care s-ar fi visat puternice și elegante (nu râdeți, ăsta e argumentul principal al votantelor lui Udrea – e prezentabilă) electoratul lui Macovei, o ”băbuță” ofilită, e în principal masculin iar la români și ăsta e un semn de educație și inteligență. Pentru bărbatul românul clasic  să vezi soluție pentru funcția asta într-o femeie e aproape de neconceput. Continue reading

Rețete pentru bucătari

E plin online-ul ăsta românesc de bloguri culinare, reviste gastronomice și genii în bucătărie. Nu e numai la noi efervescența asta ci și afară, gătitul a devenit pur și simplu șic/cool/interesant/artă în ultimii ani. La noi însă, păi se putea altfel?, sfera asta culinară are o particularitate care o face cu totul și cu totul deosebită.

Eu gătesc de dinainte de masterchef, hell’s kitchen și devenirea bucătarilor chefi și vedete, la un nivel de mâncărică pentru suflețelul meu și al celor apropiați. Cu alte cuvinte, n-oi fi știind eu multe, dar nici începător nu-s.

Știți cum vine un dulap demontat făcut la noi? Simplu, părțile componente și un desen cu dulapul gata. Știți cum vine un dulap de la IKEA? Simplu, părțile componente și o grafică pe 15 pagini cu fiecare șurub și piesă numerotată și milioane de detalii despre fiecare etapă de montare.

Știți cum sunt scrise rețetele în onlineul nostru culinar? Cam cum vine desenul cu dulapul deja montat.

– se pun urzicile la fiert. În câtă apă se pun, frățică? Eeeee, vezi tu. Și câte urzici, nene? Juma de pungă. Continue reading

Cum îți duci copilul la grădiniță în 5 pași sau mai mulți

Pasul 1: Îți crești copilul fără ajutor din partea bunicilor sau oricărui altcuiva, așa că nu-și petrece nicio zi fără părinți până la 2 ani jumătate. Să vezi ce te va ajuta asta când îl vei duce la grădiniță, grozav de tare nu alta…

Pasul 2: Începi din primăvară să-i explici cât de frumos va fi să se joace cu mulți copii și cele mai multe jucării și să învețe cântecele/poezele, până copilul nu mai are răbdare să vină odată toamna și să meargă în sfârșit la grădiniță. Perfect, te-ai scos, o să fie incredibil de bestial să ai liniște în casă câteva ore.

Pasul 3: O îmbraci frumos-frumos, îi dai ghiozdănelul buburuză, o iei tu de o mână și maică-sa de cealaltă și o duci la grădi. O lași emoționat cu ceilalți copii, toți bucuroși și cu ochii mari, abia așteptând să încingă o joacă și ieși repede dintre părinți, că parcă ți-a intrat ceva în ochi și-apoi bărbat ești nu gelatină, să te vadă lumea lăcrimos. Continue reading

Prima casa – rocada

V-am povestit cum am ajuns la ideea de casă și ce repede m-am dezumflat. Au urmat săptămâni de tristețe și doliu în familie și vizitat câteva apartamente de închiriat ca să găsim ceva decent pentru când vine mutarea.

De la casă în Dorna era clar că ne luăm gândul, pentru că pe piață erau ori niște maghernițe vândute la preț triplu față de cât făceau, ori niște case faine care făceau toți banii dar erau peste puterile creditului nostru. Pe lângă oraș erau însă opțiuni dar nu se punea problema ca fetița noastră să părăsească sistemul urban (grădiniță/școală) așa că până la urmă ne-am împăcat cumva cu gândul că în fiecare dimineață, până va fi destul de mare să folosească ceva transport în comun, unul dintre noi va trebuie s-o ducă unde trebuie. Continue reading