Boyhood

Am văzut filmul ăsta cu ceva vreme în urmă și nu mi-a spus mare lucru. O curgere lentă, plăcută despre… nimic. Un copil dulce care se transformă într-un adolescent plictisitor și antipatic. Dacă aș fi încercat să găsesc vreo viață mai lipsită de scânteie și farmec decât a personajului principal, aș fi avut mari probleme.

Mare mare supriză și nu prea, Boyhood e în top filme pe anul trecut, în cărți pentru o grămadă de premii și toate astea, dacă nu ar fi un amănunt legat de producție, pentru un film banal și mediocru până-n gât.

Amănuntul este că Continue reading

On the road – Jack Kerouac

Să fie scrisă bine nu mai e, de ceva vreme, elementul vital al unei cărți de succes. De fapt succesul unei cărți, măsurat în numărul său de cititori, depinde din ce în ce mai puțin decât de bine e scrisă și din ce în ce mai mult de marketing.

E un lucru absolut normal într-o piață cu milioane și milioane de alegeri și doar o viață de om…produsele cele mai vizibile și ele extrem de multe, devin de fapt singurele alegeri practice. Iar evoluția asta nu ține doar de explozia de cărți publicate, prin edituri sau direct de către autori, ci și de mărirea imensă a plajei de cititori.

În câteva secole s-a ajuns de la circuitul elitist al cărților în aristocrația educată la cititul ca normalitate de masă. Evident standardele și principiile după care o carte e etichetă drept bună sau nu, s-au diluat teribil iar vânzările nu au în unele cazuri nicio legătură cu ele. 50 shades of gray e argumentul suprem al fenomenului. Continue reading

Halucinanta capră a vecinului

Sănătatea și educația sunt copiii schilozi ai bugetului nostru. Cum s-a prins clasa politică de ușurința cu care pot controla răbufnirile vocilor din domeniile astea și a înțeles că frica de a-și pierde slujba, că-s bani puțini dom’le la buget, e mai puternică decât dorința de a fi plătit decent, cum a făcut praf bugetele celor două sisteme.

Cum e, în condițiile în care, fără nici urmă de îndoială, personalul medical și didactic e cel mai prost plătit de buget în raport cu valoarea muncii pe care o prestează pentru societate, să auzi o asistentă medicală discutând cu ranchiună despre salariul unei învățătoare?

” Păi are 2000 de lei salariu…”

2000 de lei, cu 30 de ani vechime în spate, e o mizerie mizerabilă. Continue reading

Te doare capul

La începutul anului trecut, când am dat drumul la un PFA, mi s-a cerut să aproximez ce venituri o să am și ce impozit o să plătesc.

Că trebuie să visezi în stele și să mai și declari ce ai visat statului român, nu mi s-a părut atât de ieșit din tipare. Poate vor și ei, drăguții, să facă vreo estimare bugetară, să vadă cu ce o să construiască autostrăzi/catedrale/chestii de astea.

Când a sunat însă telefonul acu 2 ore, să-mi spună că probabil o să am niște majorări la impozitul pe care-l visasem, cumva statul a reușit din nou să mă lase perplex. Adică să plătesc penalități de întârziere pentru că nu am plătit în avans? Continue reading

The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared

de Jonas Jonasson

Scrisul curge natural, fără floricele și lasă acțiunea să fie urmărită ușor și fără niciun fel de efort. Umor dozat și sobru, pe stil britanic, foarte plăcut. Personaje haioase, imaginație din plin și totală lipsă de respect pentru istorie, toate duc la o atmosferă relaxată și lipsită de pretenții.

La un moment dat, pentru mine cel puțin, situațiile și personajele noi au devenit repetitive, fără să aducă nimic în plus, contribuind doar la lungimea cărții.

The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared – o lectură plăcută, într-un stil ieșit din tipare, de citit pentru relaxare și stare de zâmbet. 

3.5 puncte din 5.

Construindu-l pe Dumnezeu

2. După chipul și asemănarea noastră

Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră

Stăpânul pământului, singura creație făcută după tiparul creatorului și, mai mult, potențat într-o deplină libertate de acțiune prin liberul arbitru, omul este fără îndoială atins de divinul creștin în cel mai fericit mod.

Totuși, dacă ne uităm o clipă peste lunga și diversa listă de construcții divine ale umanității, găsim același tipar general la toate religiile bazate pe o ierarhie organizată și pe existența unui cler, tipar care ne conduce atât spre o inversare a creației cât și spre o ciclicitate a ei.

Orice fel de religie și orice fel de construcție divină stă în picioare și rezistă timpului atâta vreme cât este a celor mulți, trăgându-și seva din numărul și convingerea adepților. O anume arhitectura divină trebuie deci să corespundă așteptărilor, să fie credibilă pentru o anumită populație, într-un anumit timp și spațiu, pentru a putea prinde rădăcini și forță.

La începuturile conștiinței umane, când orice manifestare naturală violentă căpăta conotații divine și forța/lupta/crima erau singurele monede viabile în ierarhia socială, arhitectura divină mergea spre dumnezei sângeroși, cruzi, lacomi de sânge și capabili de pedepse îngrozitoare. Continue reading

Vorbitul la telefon ca hobby

Nu-l înțeleg. Sunt atâtea jmiliarde de lucruri pe care le poți vedea și urmări azi din fotoliu, încât pur și simplu nu pricep de ce ți-ai petrece timpul vorbind despre nimic la telefon.

Îți plac mâțele? Ia de-aici un catralion de pisici pe youtube. Îți plac documentarele despre sconși sau bombe atomice? Ia de-aici niște mii de clipuri/filme/texte despre sconși atomici. Dintotdeauna ai visat să construiești rachete, oale de lut sau flori din hârtie? Pac, cincisprezece mii de tutoriale la un clic. Limbi străine? La fel. Cărți, articole, texte? Infinite. Fotografie? Miliarde de miliarde. Artă? De toate felurile. Continue reading

De prin București

Să începem cu vita de la Red Angus care m-a dat pe spate. Mi-au executat un medium-rare ca la carte și imediat ce-am râșnit un pic de sare peste bucata de friptană, gustul a devenit absolut absolut perfect. Foarte bun și pe deplin recomandabil.

Am luat a doua zi și-un burger dar nu prea există comparație. Deși vita din burger e făcută și ea excelent, îi lipsesc niște condimente – nu poți face carnea tocată la fel de neutră ca o friptură că nu are același efect, iar celelalte componente ale burgerului nu sunt destul de puternice ca să aromatizeze/condimenteze carnea. Chifla veche și sfărmicioasă. Cartofii și sosul pe baza de usturoi foarte buni.

Cheescake-ul cu lămâie extra-super-excelent.

Continue reading

CFR-ul adormit

Nu că aș avea ceva împotriva aerului vintage sau că nu mi-ar conveni aerul austriac și tapițeria brodată, dar parcă totuși aș prefera altceva. Mai ales că e vorba de un tren important, principal să-i spunem, de traversează țara de la nord la sud și mai ales că suntem în 2015.

Adică nu vreau neapărat să facă 600 de km în 3 ore, dar parcă nici în 10 nu e tocmai ok. Iar ăsta e vagon de dormit, adică cea mai cu moț chestie pe care ți-o poate oferi trenul respectiv. Ăla principal, de leagă nordul de sud, nu orice mocăniță dintre 2 sate.

Am mai mers și pe la europeni mai breji decât noi cu trenuri care nu erau chiar strălucitoare și mai lăsau ceva aer prin balamalele scărțăitoare ale ușilor. Da alea erau trenuri de cătun, nu din astea serioase. Și nici măcar alea nu erau mai bătrâne decât mine. Continue reading

Duo de zile mari

Azi și mâine, stăpâna casei e în deplasare cu serviciul și eu am rămas singurel cu mititica. S-a mai întâmplat o singură dată până acum și Vai Vai ce tragedie a fost… la plecare nevasta a început să plângă, copilul a percutat imediat că e un eveniment de o tristețe inimaginabilă și a început și ea și… uite-așa mi-a lăsat-o, de ziceai că tocmai mi-au deportat autoritățile nevasta și noi am rămas ai nimănui.

În mod normal e momentul în care masculul intră în panică de gradul zece, îl iau fiori pe șina spinării și se uită cu niște ochi pierduți la ceas și calculează câte secunde mai sunt până se întoarce ființa supremă, atot-stăpânitoarea forței părintești. Numai că dată trecută am salvat situația rapid, punând un filmuleț cu noi la mare, de-am potolit lacrimile cât nuca de pe obrajii micuței – ți-e dor de mami deja? ți-o arată tati imediat. Continue reading