Kiss the Water – the art of fly fishing

E mai mult despre arta de a lega muște artificiale și despre un artizant desăvârșit al acestui meșteșug, recunoscut pentru asta până și de casa regală britanică. Fascinația și profunzimea pescuitului cu muscă pe râu sălbatic se împletește cu câte un episod din viața legendarei Megan Boyd.

Plăcut, dar un pic prea sobru pentru gustul meu, probabil din cauza cinematografiei folosite. Cel puțin pentru mine, nu a reușit să aducă în prim plan și bucuria pe care Continue reading

Gray în sus, Gray în jos, cu toate cele 50 de umbre

Cartea:

Multe, multe lucruri ne învață pe noi, aspiranți la marele succes literar, 50 shades of Gray.

Primul ar fi că nu e nevoie să scrii foarte bine ca să ai succes, nici măcar nu e nevoie să scrii decent, la naiba, nici măcar nu e nevoie să nu scrii absolut mizerabil.

Și da, indiferent de părerea criticilor, sau a oricărui om care a citit o carte adevărată în viața lui, 50 shades of Gray e un succes de proporții mitice. Citit în 52 de limbi, adaptat pentru marele ecran, subiect de știri și pe buzele tuturor cel puțin un an de zile, nu e nevoie să zici mai multe.

Lucrul ăsta se extinde asupra personajelor, intrigii, ideilor, imaginației. Se pare că niciuna din chestille astea nu e absolut necesară.

Al doilea e că dacă vrei să fii citit poți să scrii liniștit pentru public și să ignori complet lumea literară bună și standardele ei. Nu e însă așa de simplu cum pare, însă e cheia succesului pe bază de recomandare între prieteni. 50 shades a țintit comunitatea perfectă pentru așa ceva – femei sărite de 30, măritate, probabil plictisite și cu un gol în stomac și o vulnerabilitate completă când vine vorba de romanță și sex din pasiune. Continue reading

Aruncă vina pe cine trebuie

Unul din lucrurile la care ne pricepem extraordinar de bine noi, ca popor în general, este să ne grăbim la aruncatul vinii pe cineva. Graba asta, plus plăcerea pe care ne-o dă plasatul vinii chiar pe unul din participanții la discuție (că altfel unde-ar fi farmecul), duce la situații amuzante în care autorul boacănei devine, printr-un miracol al logicii, individul care se afla acolo și atât.

Sute de discuții pe marginea traficului în care autorul moral este arătat cu degetul uneori mai tare decât autorul legal al accidentului. În primul rând nu există așa ceva, legea fiind destul de cuprinzătoare, așa că autorul unui accident, adică ăla din vina căruia s-a petrecut, este în același timp și legal și moral.

Șoferul care ți-a intrat ție pe contrasens, tu l-ai ferit și ai intrat în stâlp, iar el a plecat mai departe fără nicio zgârietură, este autorul accidentului. Și legal și moral și cum vreți voi, că nu există nicio probă și nu o să pățească nimic, nu îl face mai puțin vinovat legal.
Continue reading

Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading

Love, Rosie – film pentru gagici

Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.

Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.

V-am zis că mi s-a părut simpatic?

Mitul mâncării sănătoase de la țărani

În ultima jumătate de secol, peste tot în lumea dezvoltată, calitatea alimentației a luat-o în jos pe o pantă cumplit de abruptă. De unde și realitatea că poți găsi mâncare nealterată chimic numai în zonele sărace.

Unde nu sunt bani se practică agricultura fără îngrășământ praf și fără soiuri modificate genetic. Pământul se pregătește cu cenușă și bălegar, semințele și răsadurile se fac din recolta trecută, iar ce iese, iese din priceperea omului și după cum vrea Dumnezeu.

De asta ne slipesc nouă ochișorii, când ne gândim la roșiile din grădina bunicii. Gustul legumei ăleia, fără adaos de nitroglicerină, coaptă de razele soarelui și de bătaia vântului, nu la lampă și nici în seră, e ceva ce se pierde prin orice metodă de grăbire și optimizare modernă.

Nu e de mirare că ne îndreptăm imediat privirea spre eternul ”la țară” când vrem să Continue reading

D’ale scriitorului

Stăteam eu așa, în fața unei prime pagini goale, căutându-mi inspirația și găsindu-mi-o mai greu, că așa e la fiecare început de carte, când vine un răvaș englezesc pe facebook.

Cică – Salut, sunt Cutărescu. Tu ești autorul Chameleon the Base? Dacă da, mulțumesc pentru o scriitură grozavă, mi-a plăcut foarte mult. Sper că o să fie și o continuare, nu-i așa?

Traducere aproximativă. Măi, nu numai că omul a citit o carte cu un autor necunoscut dar și-a mai făcut și timp să mă caute pe FB după nume și să-mi scrie că i-a plăcut. Și-apoi m-am uitat un pic peste cele două cărți publicate până acum și stau binișor:

Povestiri de sub papuc are rating 5/5 pe goodreads, nu pentru că ar fi perfectă ci pentru că își face treaba ei de carte de umor, te face să râzi și nu așa, elegant, ci în gura mare. Cel puțin la majoritatea cititorilor ăsta e efectul, iar cei care fac un efort suplimentar și îmi dau un rating pe goodreads sunt dintre ăia. Le mulțumesc cu drag.

Despre varianta în engleză nu pot să zic nimic acum, s-a pierdut Continue reading

Tată de 3 ani

Ieri, Ioana a împlinit 3 ani. De asta nu am înțeles ce e cu fâsul de pe social media cu ziua lu’ unu Hagi, când toată lumea ar fi trebuit să știe că e ziua gâzei lui tata.

Ce-am învățat eu în ăștia 3 ani de perfecțiune paternă:

1. Că sunt un rezervor nesfârșit de răbdare. Ei, nu chiar nesfărșit dar mult mai mare decât cei care mă cunosc, inclusiv eu, ar fi așteptat de la mine.

Știu că boțul ăsta de om se modelează acum exact după ce vede la părinți, iar părinții trebuie să-i ofere un model cât mai bun. Nu există prea obosit, prea ocupat, prea nervos, prea nu știu cum, când gândacul lui tata are nevoie de mine.

Antrenamentul de pescar, singurul spațiu unde eram răbdător, s-a transformat acum în ceva zilnic și încă lucrez la asta.

2. Că mi-e dor din ăla ridicol. Când auzeam un bărbat în toată firea, fâțâindu-se muierește că nu și-a văzut copilul de ieri și vai vai ce tragedie și că nu mai poate sta o zi cu noi, băieții, îmi ziceam – uite înc-un papă lapte care abia vede soarele de sub papuc, i-a zis nevastă-sa aport și acu’ caută scuze.

Probabil dorul ăsta o să mi se domolească peste câțiva ani, când și Continue reading