Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading

Love, Rosie – film pentru gagici

Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.

Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.

V-am zis că mi s-a părut simpatic?

Mitul mâncării sănătoase de la țărani

În ultima jumătate de secol, peste tot în lumea dezvoltată, calitatea alimentației a luat-o în jos pe o pantă cumplit de abruptă. De unde și realitatea că poți găsi mâncare nealterată chimic numai în zonele sărace.

Unde nu sunt bani se practică agricultura fără îngrășământ praf și fără soiuri modificate genetic. Pământul se pregătește cu cenușă și bălegar, semințele și răsadurile se fac din recolta trecută, iar ce iese, iese din priceperea omului și după cum vrea Dumnezeu.

De asta ne slipesc nouă ochișorii, când ne gândim la roșiile din grădina bunicii. Gustul legumei ăleia, fără adaos de nitroglicerină, coaptă de razele soarelui și de bătaia vântului, nu la lampă și nici în seră, e ceva ce se pierde prin orice metodă de grăbire și optimizare modernă.

Nu e de mirare că ne îndreptăm imediat privirea spre eternul ”la țară” când vrem să Continue reading

D’ale scriitorului

Stăteam eu așa, în fața unei prime pagini goale, căutându-mi inspirația și găsindu-mi-o mai greu, că așa e la fiecare început de carte, când vine un răvaș englezesc pe facebook.

Cică – Salut, sunt Cutărescu. Tu ești autorul Chameleon the Base? Dacă da, mulțumesc pentru o scriitură grozavă, mi-a plăcut foarte mult. Sper că o să fie și o continuare, nu-i așa?

Traducere aproximativă. Măi, nu numai că omul a citit o carte cu un autor necunoscut dar și-a mai făcut și timp să mă caute pe FB după nume și să-mi scrie că i-a plăcut. Și-apoi m-am uitat un pic peste cele două cărți publicate până acum și stau binișor:

Povestiri de sub papuc are rating 5/5 pe goodreads, nu pentru că ar fi perfectă ci pentru că își face treaba ei de carte de umor, te face să râzi și nu așa, elegant, ci în gura mare. Cel puțin la majoritatea cititorilor ăsta e efectul, iar cei care fac un efort suplimentar și îmi dau un rating pe goodreads sunt dintre ăia. Le mulțumesc cu drag.

Despre varianta în engleză nu pot să zic nimic acum, s-a pierdut Continue reading

Tată de 3 ani

Ieri, Ioana a împlinit 3 ani. De asta nu am înțeles ce e cu fâsul de pe social media cu ziua lu’ unu Hagi, când toată lumea ar fi trebuit să știe că e ziua gâzei lui tata.

Ce-am învățat eu în ăștia 3 ani de perfecțiune paternă:

1. Că sunt un rezervor nesfârșit de răbdare. Ei, nu chiar nesfărșit dar mult mai mare decât cei care mă cunosc, inclusiv eu, ar fi așteptat de la mine.

Știu că boțul ăsta de om se modelează acum exact după ce vede la părinți, iar părinții trebuie să-i ofere un model cât mai bun. Nu există prea obosit, prea ocupat, prea nervos, prea nu știu cum, când gândacul lui tata are nevoie de mine.

Antrenamentul de pescar, singurul spațiu unde eram răbdător, s-a transformat acum în ceva zilnic și încă lucrez la asta.

2. Că mi-e dor din ăla ridicol. Când auzeam un bărbat în toată firea, fâțâindu-se muierește că nu și-a văzut copilul de ieri și vai vai ce tragedie și că nu mai poate sta o zi cu noi, băieții, îmi ziceam – uite înc-un papă lapte care abia vede soarele de sub papuc, i-a zis nevastă-sa aport și acu’ caută scuze.

Probabil dorul ăsta o să mi se domolească peste câțiva ani, când și Continue reading

Cele mai sănătoase branduri de alimente?

DANONE? DANONE??? DANONE????

Se observă de la kilometri diferența dintre topul părinților și topul specialiștilor. La mine în casă, unde există una bucată specialist în domeniu, ne ferim de Danone ca de dracu’ și e la fundul fundul fundurilor listei de chestii cu care ne-am hrăni copilul.

Topul parinților consumatori arată pur și simplu puterea reclamei și a ignoranței românului, chiar când vine vorba de lucruri importante – alimentația copilului, zice la telembizor că e bun, așa trebuie să fie.

Am o listă lungă de proiecte utile societății în birou, iar la loc de cinste printre ele se află un site destinat produselor alimentare de larg consum, care să fie testate prin experimente de bun simț (cum ar fi, în cazul iaurturilor, lăsatul afară și observatul evoluției culturii din interior) sau trimise la laboratoare (dacă în spatele site-ului se adună la un moment dat și fonduri).

Și care să aibă topuri clare, anuale, pentru tot ce se mănâncă pe rupte la noi. Măcar să știe omul ce bagă în gură, dintr-o sursă obiectivă. În loc de atâtea asociații cuțu-cuțu mai bine s-ar face una care să se ocupe pe bune de așa ceva.

sursă info

Cel mai enervant lucru la politicienii hoți

Dacă i-ai auzit vreodată vorbele lui Vântu, știi cam ce e prin capul paraziților ăștia care-au supt averi imense din banul public – au făcut-o pentru că sunt mult mai deștepți decât restul, genii ale speculei, atinși de IQ-uri sclipitoare. Și-apoi îl auzi spunând cum în loc să aducă țigări cu portbagajul de dacie aducea cu tirurile. GENIU, BĂ, GENIU!

Ăsta e cel mai enervant lucru la mogulii ăștia: că-s proști de put. Că ăștia proști și cu tupeu au făcut munți de bani și au făcut praf startul economic al țării după revoluție. Că nu le-a trebuit decât să mute furtul ăla de croitoreasă, care-și mai punea un chilot pe ea când ieșea din fabrică, la un nivel mai mare. Când toți umblau după bani, toți se transformaseră în capitaliști peste noapte, nu-ți trebuia nici un gram de viclenie să treci ca prin unt de organele statului. Doar să le lași și lor un chilot, atât.

Astea-s presupuneri, invidiosule! Or fi, dar sunt confirmate de comportamentul acestor geniali după ce Continue reading

Taxa TVR pentru firme

Te uiți, nu te uiți, ai ochi, n-ai ochi, plătești. E obligația ta de cetățean să ții această valoroasă televiziune națională în picioare, s-o ajuți să producă materiale neatinse de vulgarul și kitch-ul prezent pe sticlele comerciale. Bun.

Mă, daț și dacă ești firmă trebuie să plătești? Firma n-are nici ea ochi, da nici măcar persoană nu e, la ce să se uite. Are angajați… păi și ăia nu plătesc separat? Daaaa, dar se uită la televizor în altă parte. Aha.

Păi și când e vorba de o firmă fără angajați cu sediul social într-un apartament în care e plătită deja taxa? Meh.

Boyhood

Am văzut filmul ăsta cu ceva vreme în urmă și nu mi-a spus mare lucru. O curgere lentă, plăcută despre… nimic. Un copil dulce care se transformă într-un adolescent plictisitor și antipatic. Dacă aș fi încercat să găsesc vreo viață mai lipsită de scânteie și farmec decât a personajului principal, aș fi avut mari probleme.

Mare mare supriză și nu prea, Boyhood e în top filme pe anul trecut, în cărți pentru o grămadă de premii și toate astea, dacă nu ar fi un amănunt legat de producție, pentru un film banal și mediocru până-n gât.

Amănuntul este că Continue reading

On the road – Jack Kerouac

Să fie scrisă bine nu mai e, de ceva vreme, elementul vital al unei cărți de succes. De fapt succesul unei cărți, măsurat în numărul său de cititori, depinde din ce în ce mai puțin decât de bine e scrisă și din ce în ce mai mult de marketing.

E un lucru absolut normal într-o piață cu milioane și milioane de alegeri și doar o viață de om…produsele cele mai vizibile și ele extrem de multe, devin de fapt singurele alegeri practice. Iar evoluția asta nu ține doar de explozia de cărți publicate, prin edituri sau direct de către autori, ci și de mărirea imensă a plajei de cititori.

În câteva secole s-a ajuns de la circuitul elitist al cărților în aristocrația educată la cititul ca normalitate de masă. Evident standardele și principiile după care o carte e etichetă drept bună sau nu, s-au diluat teribil iar vânzările nu au în unele cazuri nicio legătură cu ele. 50 shades of gray e argumentul suprem al fenomenului. Continue reading