De sub papucul nevestei

Democraţie – sistem ce se bazează pe dreptul la opţiune. Intr-o căsnicie democraţia este sistemul în care ai opţiunea să vrei exact ce spune nevastă-ta”

Oglindă– dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi dacă nu o reflectă e vai şi amar de fundu‘ tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar şi o îmbătrâneşti într-un an cât alţii-n zece. Porcule!”

Poşetuţă – sac fără fund în care se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele:medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de Continue reading

The Romanians are coming – Vin țiganii peste regină

M-am uitat aseară la primul episod al seriei britanice ”The Romanians are coming” și cam asta mi-a dat:

1. Primele minute sunt cu țigani în sus și tigani în jos și nicăieri nu se face vreo diferență între țigani și români. Știu că sunt voci (de exemplu asta) care, de undeva dintr-un plan superior al existenței noastre muritoare, ne bat obrazul că ar trebui să ne vedem de ale noastre și nu să ne ofensăm cu orice prilej.

În parte au dreptate – românii sar ca mușcați de cur din orice motiv și cu orice prilej și de multe ori asta le macină timpul și energia în așa hal, de uită să facă și altceva. Mai mult de atât, pot să spun clar și răspicat din experiență personală, că până și în țara scorțoșilor englezi, dacă-ți vezi de treabă și aduci ceva în plus acolo unde ești, n-ai nici o problemă de integrare.

Dar la fel de clar este și că etnia țigănească este total diferită de a noastră. Altă cultură, alte obiceiuri, altă înțelegere a legii, știm cu toți despre ce e vorba și nu e numai în capul nostru, romii au devenit o problemă europeană. Ei, în momentul în care eu sunt etichetat drept țigan, startul meu într-o țară europeană nu va porni de la zero ci de la -100. Iar asta, oricum ai întoarce-o, nu e fair-play. Ești bun, reușești să treci linia și de la -100 dar asta nu face startul din spate ok și e motiv legitim de strâmbat din nas și înjurat printre dinți.

2. Primul episod este trist. Trist la modul cel mai serios. Personajele urmărite sunt vai mama lor și zău dacă nu m-au întors pe dos. Cum să pleci într-o țară străină fără să rupi o boabă din limba de acolo și fără să ai nimic aranjat, nici măcar cazare pentru mai mult de o săptămână?

Dacă nu înțelegi nici măcar ”ridică mâna stângă”, cam cum vrei să treci de un interviu de angajare sau să lucrezi după instrucțiuni?

Ești tentat să te enervezi – bine, mă, da parcă i-au ales pe sprânceană, ce naiba, nu puteau să urmărească și ăștia vreo două cazuri mai normale? Chiar au luat ultimele două boabe din păstaie?

Din două motive, nu.

Ca om de televiziune trebuie să alegi un subiect care interesează și care să aibă impact asupra publicului țintă. Englezul nu e speriat de o mână de licențiați bine pregătiți, vorbitori fuenți de limbă engleză, care vin peste ei ci de hoarda de imigranți a căror primă grijă este să primească asistență socială și apoi să prindă și ei ceva de muncă pe firmituri (asta dacă nu aleg alte activități productive).Din punctul ăsta de vedere, să spunem mersi că nu au ales să urmărească o ceată de cerșetori că aveau de unde.

Iar al doilea motiv este că Continue reading

Cărți și hârtie

Este universal cunoscut că sunt un fan înfocat al kindle-ului și al cărților digitale. Avantajele practice sunt imense: spațiu de stocare zero, acces imediat la aproape orice carte vrei (bine, nu în română), portabilitate maximă și bibliotecă la purtător.

Dacă vrei să citești, să consumi cărți ca pe aer (pfuai ce bine mi-ar fi prins e-book-urile pe vremea când și eu o făceam), un reader digital este fără nicio urmă de îndoială alegerea potrivită.

Dacă nu ești însă acolo, la vîrsta sau la momentul în care devorezi cărți pe nemâncate, atunci citești ca să Continue reading

Kiss the Water – the art of fly fishing

E mai mult despre arta de a lega muște artificiale și despre un artizant desăvârșit al acestui meșteșug, recunoscut pentru asta până și de casa regală britanică. Fascinația și profunzimea pescuitului cu muscă pe râu sălbatic se împletește cu câte un episod din viața legendarei Megan Boyd.

Plăcut, dar un pic prea sobru pentru gustul meu, probabil din cauza cinematografiei folosite. Cel puțin pentru mine, nu a reușit să aducă în prim plan și bucuria pe care Continue reading

Gray în sus, Gray în jos, cu toate cele 50 de umbre

Cartea:

Multe, multe lucruri ne învață pe noi, aspiranți la marele succes literar, 50 shades of Gray.

Primul ar fi că nu e nevoie să scrii foarte bine ca să ai succes, nici măcar nu e nevoie să scrii decent, la naiba, nici măcar nu e nevoie să nu scrii absolut mizerabil.

Și da, indiferent de părerea criticilor, sau a oricărui om care a citit o carte adevărată în viața lui, 50 shades of Gray e un succes de proporții mitice. Citit în 52 de limbi, adaptat pentru marele ecran, subiect de știri și pe buzele tuturor cel puțin un an de zile, nu e nevoie să zici mai multe.

Lucrul ăsta se extinde asupra personajelor, intrigii, ideilor, imaginației. Se pare că niciuna din chestille astea nu e absolut necesară.

Al doilea e că dacă vrei să fii citit poți să scrii liniștit pentru public și să ignori complet lumea literară bună și standardele ei. Nu e însă așa de simplu cum pare, însă e cheia succesului pe bază de recomandare între prieteni. 50 shades a țintit comunitatea perfectă pentru așa ceva – femei sărite de 30, măritate, probabil plictisite și cu un gol în stomac și o vulnerabilitate completă când vine vorba de romanță și sex din pasiune. Continue reading

Aruncă vina pe cine trebuie

Unul din lucrurile la care ne pricepem extraordinar de bine noi, ca popor în general, este să ne grăbim la aruncatul vinii pe cineva. Graba asta, plus plăcerea pe care ne-o dă plasatul vinii chiar pe unul din participanții la discuție (că altfel unde-ar fi farmecul), duce la situații amuzante în care autorul boacănei devine, printr-un miracol al logicii, individul care se afla acolo și atât.

Sute de discuții pe marginea traficului în care autorul moral este arătat cu degetul uneori mai tare decât autorul legal al accidentului. În primul rând nu există așa ceva, legea fiind destul de cuprinzătoare, așa că autorul unui accident, adică ăla din vina căruia s-a petrecut, este în același timp și legal și moral.

Șoferul care ți-a intrat ție pe contrasens, tu l-ai ferit și ai intrat în stâlp, iar el a plecat mai departe fără nicio zgârietură, este autorul accidentului. Și legal și moral și cum vreți voi, că nu există nicio probă și nu o să pățească nimic, nu îl face mai puțin vinovat legal.
Continue reading

Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading

Love, Rosie – film pentru gagici

Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.

Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.

V-am zis că mi s-a părut simpatic?