Timp bine cheltuit

Când ești mic măsori timpul în cât mai e până la următorul lucru care îți aduce bucurie și întotdeauna trece imposibil de greu până atunci. După ce anii sar peste un prag, 25-30-35 de la individ la individ, ceasul ți se schimbă radical și începi să simți timpul că accelerează pe lângă tine – îl măsori în ce repede a trecut de la, nu cât de greu trece până la.

Cu cât se grăbește mai repede, cu atât îți dai seama că e cea mai importantă și mai neiertătoare resursă pe care o ai – nu poți s-o recuperezi odată cheltuită. Lovit de realitatea asta cruntă, încerc de ceva vreme să găsesc un set de reguli care să-mi guverneze tehnocrat zilele: REGULILE TIMPULUI BINE CHELTUIT.

1. Dacă e muncă, atunci să merite. Orice percepi ca muncă, de la meserie până la datul cu aspiratorul, trebuie să-și merite cantitatea de timp alocată. La noi e încă foarte puternică mentalitatea de om bun la toate, gospodar dom’le, fiind oarecum rușinos să nu-ți faci singur toate lucrurile pe care le poți face sau pe care poți învăța să le faci(bine, mai e componenta meseriașilor de toată jena care te poate împinge în direcția asta).

 

Și nu e vorba doar de un calcul simplu – o poate face altcineva? Mă costă mai puțin decât ce câștig eu în același timp? – ci și de importanța/beneficiile lucrului în sine.

Primăvara asta o să lucrez la grădină, un pic de sapă, un pic de hârleț, un plantat, un scos, chestii de astea. După aia o să mă Continue reading

Suntem chiar atât de tâmpiți?

Doamne, ai mei toți sunt vaccinați și totul a fost în regulă. Acum îmi dau seama cât de norocoasă am fost și ce puteau păți.” – citat aproximativ dintr-o discuție online antivaccin.

Înțelegeți? Doamna în cauză își vaccinase copiii, vaccinul făcuse exact ce medicul spusese că o să facă, nu avusese efecte secundare și-i ferise de boli și totuși, TOTUȘI, împotriva experienței ei clare, personale și directe, era total convinsă că vaccinul e rodul unei conspirații făcute să aducă autismul pe lume.

Sute de milioane de oameni care strâmbă din nas la ce spune un produs pe etichetă cred fără probleme că niște cărți care se contrazic total de la o pagină la alta, pline de chestii imposibile și lipsite de logică, sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Că nou-născutul se naște păcătos, moștenind păcatul de-acu milioane de ani, dar dacă tu te spovedești la popă, gata, s-a șters cu buretele. Că dacă te arunci în aer și iei niște oameni care nu ți-au făcut nimic cu tine, în ceruri te-așteaptă o orgie cu Continue reading

Criminalii de pe șosele

Cât e de vinovat șoferul care ucide o familie pe șosea? Și când zic vinovat, mă gândesc la perspectiva juridică asupra termenului, adică exact cea care contează în pedepsirea omului, c-a trecut vremea aruncatului cu pietre. Am povestit cât e netul de larg despre ridicolul prevederilor rutiere despre asta și acum vine și o confirmare.

Ca să vă introduc în cum gândește legea noțiunea de vinovăție, dau un exemplu foarte simplu:

O bunăciune de 22 de ani se mărită c-un moș plin de lovele, cu testicolele lungi până la genunchi, zbârcite ca mumia lui Tutankhamon și pline de negi, cărora ea, grațioasa gazelă, trebuie să le dea atenție cam zilnic.

Marea iubire pălește în timp, cam în 72 de ore așa… și inocenta frumusețe îi face guguștiucului amorez un ceai verde cu ghimbir, scorțișoară, un praf de cardamon, o linguriță de miere de tei și-un vârf de cianură. Mogulul iubăreț crapă.

Ce avem noi aici, la superba ființă de gen feminin, este cea mai grozavă formă a vinovăției – intenție directă cu glazură de premeditare. Adică mititica, să-i zicem Ileana Coasă, a știut ce rezultate o să aibă ceiuțul în cauză, le-a și urmărit, ba a mai și plănuit pentru ele.

Pentru societate, doamna Coasă, care pentru bani este în stare să se mărite c-un zbârciog și să-l omoare calculat, e extrem de periculoasă. Asta înseamnă ca pedeapsa va merge spre mulți ani petrecuți la mititica, pentru a feri alți naivi moguli de soarta crudă și pentru a-i da destul timp de reflecție și reabilitare văduvei.

O bunăciune de 22 de ani, să-i ziceam Maria Cocean, e voluntară la azilul comunei în timpul liber. Când un nou recrut, 83 de ani, frumos ca lepra, intră pe porțile sanatoriului, vrând să-l facă să se simtă iubit, Maria noastră îi face un ceai cu măr verde, trandafir și-o foaie de ceapă.

Moșul e alergic la trandafir. Nu a spus nimănui asta, nu-i apare în fișă, ba a mai și băut din ceai de poftă, deși știa cu ce e făcut. Ghinion mare pentru graficele de performanță ale azilului, moșul crapă în prima zi.

Maria Cocean e responsabilă de deces, însă nu are conform legii nicio formă de vinovăție pedepsibilă. Cea mai ușoară ar fi culpa fără prevedere, adică omul nu-și dă seama de ce efecte ar putea să aibă fapta lui, deși ar fi trebuit să le prevadă – ori nimeni nu avea de unde să prevadă alergia la trandafir a moșului, dacă nu se știa de ea.

Pentru societate, Maria Cocean, voluntara noastră, nu prezintă absolut niciun pericol și orice fel de pedeapsă nu ar servi la absolut nimic.

 

Ei, de asta conceptul de vinovăție și formele ei sunt atât de prezente în legislația penală, pentru că important din punctul ăsta de vedere nu e să pedepsești după rezultatul faptei ci după pericolul pe care îl reprezintă făptuitorul pentru societate.

Să mutăm discuția la șmecherii șoselelor.

Nu e prima dată când spun că legislația rutieră e ridicol de permisivă și calcă în picioare principii penale. Cândva, acum o mie două sute treizeci și trei de ani, când se mergea numai cu căruța cu roți pătrate, s-a convenit că accidentele se întâmplă toate din culpă.

Asta e o formă a vinovăției în care omul ori își dă seama de ce efecte poate să aibă fapta lui dar crede aiurea că nu se vor întâmpla, ori nu-și dă seama de ele deși ar fi trebuit.

Și uite-așa, orice accident, indiferent cât de grav și cu câte victime se lăsa, merge direct la pedeapsa pentru culpă, de multe ori aia cu suspendare. Nu sunt și nu am fost de acord niciodată cu asta, mi se pare o clasificare ridicol de largă.

Vedeți voi, dacă un individ cu discernământ se apucă să tragă cu mitraliera pe deasupra unui chioșc de mici din oaie, fără să vrea să nimerească pe nimeni, dar împușcă vreo doi de la o mansardă aflată mai încolo, nn-o să pornească nimeni procesul de la ideea de accident ci de la cea de omor. Chiar dacă idiotul și-a zis că nu rănește pe nimeni, că doar nu țintește vreun om anume.

Cumva însă când spulberi un pieton pe trecere, pe roșu, cu o chestie de două tone jumătate ce merge cu o sută de kilometri pe oră, pornim de la ”păi… păi… doar n-a vrut…”.

*

Cred cu tărie că, la fel ca în cazul Coasă vs Cocean, sunt grade de vinovăție diferite chiar într-un accident și scuza culpei ”știu că mergeam cu suta în fața grădiniței dar nu am crezut că chiar atunci copii de pe trotuar o să treacă pe trecere” nu ar trebui să funcționeze când gradul de pericol și probabilitatea  unui rezultat cumplit sunt aproape de maxim.

Hai să vedem niște ipotetice.

Gelu Tembelu știe că vecinul de la parter îi iubește nevasta de fiecare dată când Continue reading

Bășini elitiste

1%. 

Testele date în joacă, testele date în serios, cele cinci-șase sute-o mie de pagini citite într-o noapte și turnate a doua zi la examen de parcă le-aș fi avut în față, toate fără vreun antrenament dedicat(da, te poți antrena atât pentru teste de inteligență cât și pentru capacitatea de memorare), direcțiile variate în care sunt capabil de înțelegere, nuanțele de raționament, toate astea m-au pus în ăia 1% de pe glob. Bineînțeles vorbim de vârsta la care creierul rulează fin, 18-24.

Nu e ceva ce mi-a plăcut să cred despre mine, e realitatea dată de statistică și de rezultate. De fiecare dată când mă poziționez conform datelor astea palpabile, fără să le declar, de undeva vine automat reproșul.

Arogant! Elitist! Cine te crezi! Da’ ce, eu îs mai prost?

Puțini au o problemă cu un munte de om care spune că e mai puternic decât ei. Puțini au o problemă cu un model sau actor care spune că e mai frumos. Cumva însă e jignitor, nefiresc, de neiertat, de nepermis, ca altu să fie mai deștept.

Nu contează că tu defilezi mândru prin viață cu sloganul ”noi muncim, nu gândim”, ferească sfântu să-ți spună unu că el gândește mai repede, mai profund, mai complet. Tu poți să crezi că ești cel mai bun la pus gresia în baie, că asta faci de 20 de ani și vrei să o pui de fiecare dată cum trebuie, dar să nu auzi că altul și-a folosit capul la maxim tot 20 de ani pentru ce avea de făcut și asta îl face să fie mai bun la gândit decât tine. NUUUUU, e un nesimțit arogant.

Culmea ridicolului e alta. Nu începi o Continue reading

Victime peste tot

Peste tot numai victime.

Nu infractori. Nu prost educați. Nu analfabeți funcțional. Nu jigodii fără caracter. Nu, doar victime.

Toți au stat cu pistolul la tâmplă în fiecare zi și la fiecare alegere din viața lor și nu au nicio vină pentru nimic ce le merge prost și pentru niciun rău făcut altora.

Pe ideea asta mă urechea o doamnă când am îndrăznit s-aduc eroul național al zilelor trecute, proaspăt câștigător al unui maraton inuman, într-o discuție lipsită de laude spumoase.

”Dacă nu înțelegi că Tibi e o victimă…”

Ba, până și subiectul discuției, în cuvintele lui:

un glonte rătăcit, tras fără intenţia de omor pe cineva, lovise un agent de pază”, ”Traseul unui glonte iată, îţi poate modifica destinul.”

Înțelegi? Glontele ăla, c-a luat-o pe unde nu trebuia, îți poate modifica destinul, nu degetul care a apăsat pe trăgaci și mintea ce i-a spus s-o facă. Măi, să fiu al naibii, dacă murea omul ăla cam glontele era de vină că… s-a rătăcit.

Nu scriu despre Tiberiu, numai victimă nu-ți spune voința omului ăsta. Scriu despre Continue reading

Banii sunt răspunsul

La viața în România. Nu un răspuns perfect, dar destul cât să-ți facă mizeria suportabilă:

Sistemul de sănătate e moarte curată. La modul serios, te duci să-ți operezi un deget, poți să mori în câteva săptămâni pradă unor infecții de care nu te scapă nici dracu’. Din cauza asta stau de ani de zile fără ligamente la un genunchi, condițiile în care mi-am operat meniscul m-au speriat îngrozitor.

Răspunsul? Bani. Avem alternative private decente, exterioare mafiei spitalicești, cu personal care nu te scuipă din ochi dacă-l pui să-și facă treaba. Ligamentoplastia o să fie la privat sau deloc.

Sistemul de educație e tortură și imbecilizare. Nu numai că nu te învață să gândești și nu încurajează performanța și creativitatea, dar reușește să atace decisiv curiozitatea elevului și orice înclinație spre analiză individuală.

Răspunsul? Bani. Școli și programe private, ori europene, cursuri online și așa mai departe.

E adevărat că poți învăța singur și-ntr-un coteț de gâini dacă vrei – era valabil când trebuia să cauți cărți în bibiliotecă și anticariate și e de o mie de ori mai ușor acum cu internetul. Totuși, să ceri unui copil să-și facă numărul de ore cerut de un sistem putrezit și apoi să mai bage studiu individual, e nerealist și uneori chiar dăunător pentru majoritatea dintre ei. Nu mai vorbesc de abuzuri, jigniri și alte alea.

Nu mai poți cu nivelul de nesimțire al vecinilor, al lipsei de educație în spațiu comun, al mârlăniei, bădărăniei balcanismului puturos?

Răspunsul? Bani. Proprietate destul de largă cât să nu-ți picure apa de la vecin în fundație și să nu-i auzi boncăluitul manelist. Vacanțe dese în locuri care se te încarce și să te vindece de otrava pe care o aduni aici.

Se moare pe șosele într-un ritm fruntaș european pentru că poliția rutieră nu-și face deloc treaba, prea ocupată să dea amenzi la punct fix?

Răspunsul? Bani. Mașină gama premium, destul de sigură cât să-ți mărească șansele de supraviețuire în caz că intră cun nenorocit în tine, avion, tren la vagonul de dormit.

Vrei să faci ceva pentru locul unde trăiești? Să te implici local, fără să te intereseze vreun folos personal? Greu, practic imposibil, orice fel de inițiativă e o Continue reading

Impotența dacopatului

Fragilitatea, ridicolul și de multe ori absurdul raționamentelor pe care dacopații le folosesc ca să-și ridice strămoșii pe piedestal, nu mă deranjează cu absolut nimic.

Sunt născătorii civilizației, colonizatorii universului, inginerii piramidelor, i-au învățat pe romani latină? Bravo lor! Nu-s nici istoric, nici lingvist, nici cunoscător pasionat și fin al problemei ca să mă enerveze serios lipsa de obiectivitate științifică.

Ba chiar aș încuraja din toate puterile dacopatia dacă ne-ar crește ca popor:

Onoarea dacilor e  legendară? Ia să ne ținem și noi cuvântul, să nu mai umblăm cu fofârlica, să nu mai căutăm orice portiță de a da țeapă…

Au făcut Continue reading

Taboo, Frontier, Six – seriale noi

Taboo UK

Ăsta e pe farfuria lui, o gustare specială să-i spunem. Întunecat, mârâit, într-o atmosferă nămoloasă și plină de mizerie morală, sumbru și dur. Dacă ceva de genul ăsta vă pică greu la stomac nu consumați, dar asta nu înseamnă că nu e excelent realizat.

Fiul presupus mort, acum bănuit de canibalism, vrăjitorie și puteri diavolești, se întoarce la casa părintească la auzul veștii morții tatăl său. Ce iese când se bagă în afacerile familiei și se ia la trântă cu cea mai mare companie a lumii și cu coroana în Continue reading

La ce folosesc manifestațiile PSD-iste?

Cifre de toată jena pe lângă manifestațiile concurente, oameni strânși pe față de partid, plătiți și cu transport asigurat, afișe împărțite de organizatori, discursuri de să intri în pământ de rușine, un spectacol grotesc al hoției, obrazului gros și caliciei absolute.

Dacă se mai și apucă să vorbească manifestanții te-apucă râsul plânsul: unii înjură chiar conduita PSD-ului în timp ce-l susțin, alții visează soroși și binoame, alții nici nu știu pentru ce sunt acolo și ceilalți spun c-au venit că așa li s-a zis.

Te-ai putea întreba, ca om normal la cap, ce-i motivează să se umple de ridicol și să arate în gura mare pe ce și cum și-au construit toată puterea politică?

Două lucruri: Continue reading

6 cașe, bună rea credință

Cumperi un telefon de la magazinul orange și se află mai târziu că e furat. Justiția va lăsa telefonul la tine considerând că buna ta credință se prezumă și nu ai fi avut de unde să știi că dealerul orange vinde și scule furate. Proprietarul inițial al telefonului va trebui să-și recupereze paguba de la hoț.

Cumperi un telefon din fața gării de la un necunoscut care nu are acte pe el și nici încărcător. Justiția ți-l va lua, considerând că nu te apără prezumția de bună credință pentru că l-ai cumpărat în condiții dubioase. Sentința nu va reține pe niciunde că ai avut vreo legătură cu furtul și tu nu vei avea vreodată legătură cu termeni ca penal, infractor, închisoare. Ție îți rămâne să dai în judecată vânzătorul pentru cât ai plătit pe iphone.

Cumperi un telefon de la prietenul tău Gică, hoț recidivist, să-l vinzi pe olx alături de alte zece telefoane cumpărate de la Gică la preț de chilipir. Justiția ți-l ia și reține legătura evidentă și continuă dintre tine și hoț, relație de lucru. Ăla e cumpărătorul care știe că bunul e furat și e parte din ”circuitul” infracțional, fiind luat în vizor de latura penală și pasibil de închisoare.

În lipsa unei relații evidente și clare de cunoaștere a săvârșirii infracțiunii anchetate, e foarte greu să treci din Continue reading