Cyberbullying – agresiunea pe net e tot agresiune

Orice bloger cât de cât citit, mai ales pe subiecte de interes general, îți va spune că într-o singură săptămână este înjurat și jignit pe internet, mai mult decât a fost întreaga lui viața offline. Din păcate, lucrul ăsta nu-l pățesc doar blogerii sau doar cei care înțeleg cu ce se mănâncă mediul online, ci toată lumea.

Cuvintele dor. Rar ai să vezi persoane atât de detașate încât să nu fie atinse deloc de tirul unor comentarii negative țintite direct spre ei sau munca lor. Cât de tare te afectează ține de modul tău de a fi, cu cât ești mai nesigur pe tine cu atât te va durea mai tare, iar dacă nu e vorba de nesiguranță ci dimpotrivă, atunci efectul va fi de enervare. Cu alte cuvinte, pe orice parte a siguranței de sine stai, dacă nu ești perfect detașat, cuvintele alea te vor afecta într-un fel sau altul.

Pentru o personalitate matură și stabilă emoțional, efectele sunt trecătoare. Însă pentru o personalitate aflată încă în dezvoltare sau instabilă, forma asta de agresiune, mai ales dacă e repetată, poate duce la consecințe catastrofale. Sinucideri, traume pe viață, tulburări depresive. Între 25-40% dintre copiii de azi sunt afectați de cyberbullying, din fericire ai noștri sunt mai rezistenți decât ai lor și încă nu s-a ajuns la același nivel de tragedii.

Desenul cyberbulling arată cam așa: Continue reading

Generația comunistă trebuie să moară

Lucrurile nu merg cum trebuie în țara asta. O știu eu, o știi tu, o știm toți. Ce nu vrea să știe toată lumea este că noi, ca societate, purtăm o mare parte din vină. Că, indiferent cât de hotărât aruncăm toată responsabilitatea pe clasa politică, două lucruri rămân în picioare:

– clasa politică tot noi o alegem, o suportăm și nu o penalizăm așa cum trebuie;

– respectul față de ceilalți, lege, normalitate și bunul simț social nu depind deloc, absolut deloc, de cine ne conduce.

Și aici intervine realitatea crudă a unei societăți defecte – nu e defectă din cauza mea, a ta, a lui, ci din cauza unui mod de a gândi care ne definește ca întreg. Nu contează că eu și cu tine suntem diferiți, dacă în spatele nostru o mie gândesc așa și, indiferent cât de tare ne luptăm cu acei o mie și strigăm în gura mare că noi suntem altfel, ghici ce? Pentru societate doi dintr-o mie nu contează.

Să ne întoarcem un pic privirea spre generația comunistă – cei educați și munciți în comunism. Sunt ăia o mie de care vorbesc și, fie că-și dau seama sau nu, influențează decisiv mersul societății (la nivelul ultimului sfert de veac) cu câteva principii pe care le au în sânge: Continue reading

Simfonia tăcerii

Sau, mai pe scurt, NINJA.

Mă gândeam eu, după ce m-am uitat de vreo 4 ori la clipulețul ăsta, ce reputație proastă are FB-ul. Că e folosit ca să freci menta la serviciu, că te umple de invidie când îl vezi pe ăla prin ce vacanță a fost, că-ți expune prostia în fața lumii, că e ceva pueril, nefolositor, un fel de bârfă de mahala online.

Pentru mine e o simplă unealtă și rezultatele ei depind în totalitate de cum o folosești. De exemplu dacă-ți populezi lista numai cu prieteni apropiați și oameni interesanți, FB-ul îți oferă două chestii totalmente faine. Continue reading

Culmea culmilor

Sunt printre hipsterii ăia care nu se mai uită la televizor de ceva vreme. Nu ca spirit de protest contra măruților, capatoșilor, banciurilor sau împotriva știrilor comandate politic sau a reportajelor regizate, ci pur și simplu pentru că nu am la ce.

Filme/seriale pe care deja le-am văzut, divertisment mai prost decât pot suporta, transmisii sportive care nu bat cu ce mă interesează, știri exagerate și tragedii cotidiene prezentate scârbos ca probleme de interes național.  Nici canalele specializate pe cultură/natură nu înclină balanța – câteva emisiuni pe gustul meu, repetate luni întregi.

Să schimb canalele minute în șir doar doar oi da de ceva cât de cât interesant, să-mi mulez programul după Continue reading

De ziua ta – aplicatie pentru cadouri

De ce nu face FB-ul ăsta și ceva constructiv? Uite, spre exemplu să ne facă viața mai ușoară când vine vorba de făcut cadouri.

Cu vreo lună înainte să-i vină ziua, omul își face frumos o listă de lucruri pe care le-ar dori și o bagă în aplicație. Tu, prieten din copilărie, care vrei să-i faci un cadou fără să-ți bați creierii ce are și ce nu are sau oare ce carte ar vrea să citească, intri frumos și vezi lista.

Te uiți pe ea, îți dai seama ce vrei să-i iei, apeși și rezervi cadoul. Din momentul ăla, cadoul respectiv e rezervat. Omul nu vede asta, că strică surpriza, dar restul prietenilor văd, ca să nu ia și ei aceeași chestie.

Dacă e ditamai Continue reading

Lucrurile se schimbă

Poate nu vedem schimbări majore acolo unde stăm toți cu ochii, dar ele se petrec. Tupeul marilor borfași pare neschimbat, chiar în fața valului de arestări și căile corupției par încă un mecanism invincibil, dar…

*

Discutam cu niște amici din zonă despre mărirea sprijinului financiar nerambursabil pentru tinerii ce vor să se apuce de un mic business agricol. Lucru extrem de logic și binevenit, la urma urmei pământul de bună calitate este una dntre cele mai de preț resurse ale zilelor noastre.

Recunosc și eu sunt extrem de tentat, pâmânt ieftin și curat în zonă, condiții excelente pentru agricultură de produs premium. Ei și cum vorbeam noi așa despre prețuri, condiții și alte alea, ajungem la partea cu studii – că-ți trebuie ceva cursuri pe domeniu, cum e și normal.

Mie nu-mi suna a un impediment real, că nu e vorba de nașterea lumii, ci să înveți despre tehnici agricole pe care oricum ar trebui să le folosești. Mai mult de atât, cursul pentru pus la dosar ar trebui să fie doar începutul și de acolo să bagi în tine lectură cât cuprinde despre obiectul muncii.

Ei, băieții ăștia, nu erau cele mai Continue reading

Am văzut Gray-ul

Ieri am văzut Gray-ul, mă rog, trei sferturi din el. Nu că ar fi fost prea prost, atât mi-a permis programul.

Actori simpatici și bine intrați în rol (na, la un film normal ai fi putut spune că joacă stil cizmă dar cum personajele cărții sunt chiar așa de uni-dimensionale și ridicole…), cinematografie excelentă ( tot timpul lumina pică exact unde trebuie ca să arate bine fețele, mobila, pereții, orice), muzică bună.

Cu alte cuvinte, tot ce a ținut de producție e reușit. Și asta e dovada supremă a ideii pe care am susținut-o dintotdeauna: dintr-un scenariu bun poți scoate un film reușit fără super-buget și super-producție, dintr-un scenariu prost nu poți face un film reușit nici cu mama bugetelor și tatăl regizorilor. Continue reading

Părintești și românești

Un cuplu își tatuează picioarele ca să arate la fel cu semnele din naștere ale fetiței, încercând s-o protejeze de nesiguranța și presiunea pe care o pune pe un copil ideea că e diferit de ceilalți.

Asta e partea părintească, acu vine și partea românească:

Am dat peste link pe facebook, postat de un friend român. Avea un singur comentariu care spunea în linii mari cam așa – da, da, frumos, dar mama ar trebui să se mai ducă pe la sală, uite soțul ce lucrat e și ea e plină de celulită.

Bă, de ce mama naibii ai comenta așa ceva? Nu are nicio utilitate practică, nu e ca și cum ai sfătui-o direct pe respectiva, nici nu mai vorbesc că nu are nici în clin nici în mânecă cu tema postului. Ce piți obsedată de felul cum arată ar putea veni cu așa un comentariu, te gândești tu imediat. Nu, nu piți, nu nu obsedata, ba chiar o doamnă trecută de 50 de ani… Continue reading

Câte ceva despre briți și despre noi

Nu-s eu cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre englezi, nu am stat chiar atât de mult acolo încât să devin un expert, dar oricum sunt mai potrivit pentru asta decât majoritatea românilor care fumegă acum contra lor.

De multe ori poziția mea de a nu contrazice adevărul lucrurilor rele care se spun despre români este privită ca o ridicare în slăvi a străinilor, în cazul ăsta a englezilor, cărora nu le văd petele negre. Ori nu despre asta e vorba, despre pete negre, despre vârfuri culturale, despre polul de sus sau cel de jos al unei națiuni.

Când vorbești despre cât de civilizat, dezvoltat și educat este un un neam, nu te referi la excepții de niciun fel ci la climatul general pe care îl întâlnești în țara aia și la comportamentul celor mulți, a majorității.

Da și englezii au țiganii lor (nu-s așa de tuciurii ca ai noștrii, nu operează cu atâta nerușinare pe față, dar sunt mult mai răi – în general grupările mafiote/criminale din țările dezvoltate sunt mai rele/dure decât la noi). Da și englezii au nesimțiții și bădăranii lor. Da și englezii au hoții lor, încă dinainte de a veni ai noștri. Da și englezii au șmenarii lor. Ba chiar au cartiere atât de rău-famate încât nici măcar cel mai dubios cartier al nostru nu ar intra acolo în top 10. Bătăi sălbatice, ultrași cretini, mult mai rele decât la noi.

Păi și atunci? Păi uite și atunci ce: Continue reading