CSI Cyber – serial nou crime 2015

Pe mine CSI-ul nu m-a prins, niciuna din milioanele de variante, deși parcă prima era decentă și perfect urmăribilă dacă-ți venea în fața ochilor. Restul, după aceeași rețetă, erau construite onorabil, cu un puternic caracter central și gașca de pe lângă, toți unu și unu.

Regie și actori ok, intrigă oarecum previzibilă, multă crimonologie că doar despre asta e – asta e rețeta CSI.

Cum e Cyber-ul în ecuația asta? Vai, cum e. Un raperas care are câte o expresie facială de desen animat pentru orice replică pe care o spune, o regie ce vin cu prim-planuri tensionate când nu e absolut nici o urmă de tensiune în aer, niște cazuri trase de păr și așa mai departe. Continue reading

Război, spaime și oameni

O lume în care poți să călătorești oriunde, până și în spațiu. O lume în care poți fi auzit peste continente. O lume în care tehnologia a devenit atât de ieftină încât poți face filme în spatele blocului, cu camera personală. O lume în care libertatea de creație și de exprimare e fantastică.

O lume care se luptă cu poluarea, cu cancerul, cu hiv-ul, cu îmbătrânirea. O lume care încearcă să se autoeduce, să devină mai curată, mai milostivă, mai bună. O lume din ce în ce mai conștientă de responsabilitatea de a-și ajuta zonele rămase în urmă. O lume din ce în ce mai orientată spre lumină.

O lume în care economia, consumul, nivelul de trai, sunt lucrurile care contează pentru societate mult mai mult decât apartenența la o nație sau la un spațiu anume.

Cam ăsta e tabloul care domină lumea civilizată de azi, pentru mine ca om normal din mulțimea de oameni normali.

În contextul ăsta pot înțelege multe: Continue reading

Nu se poate așa ceva

Citeam eu o carte despre hacking și social engineering și la un moment dat vorbea autorul despre cum trebuie să intri perfect în rol ca să-ți iasă figura (nu vă speriați că mă reprofilez, doar citesc mult despre marketing în ultima vreme și asta atinge tangențial domeniul).

Și zice, dom’le, omul să ne uităm la Brad Pitt în Legendele Toamnei, ca să apreciem ce înseamnă un rol bine jucat (nici acum nu vă speriați, nu am de gând să zic că a jucat prost). Atât de bine a intrat Pitt în pielea personajului ăla egoist și iresponsabil încât soția autorului nu l-a putat suporta ani de zile după aia.

Am închis cartea în șoc.

Nici acum nu știu ce găsesc mai deranjant – Continue reading

Powers – serial nou SF 2015

Atmosfera serialului e total diferită față de producțiile holywoodiene obișnuite cu super-eroi, puteri speciale și alte chestii la fel de cool. Povestea e mai întunecată și mai tensionată decât majoritatea iar regia aduce o patină de indie în joc.

Personajul central e un polițist din brigada Powers (de se ocupă de infracțiunile comise de cei cu puteri), fost super-erou de mare angajament care și-a pierdut puterile în mijlocul unui masacru executat de alt puternic, fost camarad de gașcă. Complicat din prima și dintr-a doua că, după trei episoade, tot nu știu exact ce vor să facă ăia răi. Continue reading

Cea mai bună comedie din ultimii 5 ani – Iadul Bucatarilor 2

La primul sezon m-am uitat vreo 2-3 episoade și atât am rezistat, absolut fiecare element al emisiunii de la alegerea concurenților, la calitatea filmării și până la atmosfera show-ului, fiind absolut jalnic.

Nu știu pe care omuleț din juriu l-am auzit că au învățat din greșelile trecute și că nu le mai repetă, așa că mi-am zis să servesc primul episod din sezonul al doilea, să văd cu ce se mănâncă. Continue reading

Cyberbullying – agresiunea pe net e tot agresiune

Orice bloger cât de cât citit, mai ales pe subiecte de interes general, îți va spune că într-o singură săptămână este înjurat și jignit pe internet, mai mult decât a fost întreaga lui viața offline. Din păcate, lucrul ăsta nu-l pățesc doar blogerii sau doar cei care înțeleg cu ce se mănâncă mediul online, ci toată lumea.

Cuvintele dor. Rar ai să vezi persoane atât de detașate încât să nu fie atinse deloc de tirul unor comentarii negative țintite direct spre ei sau munca lor. Cât de tare te afectează ține de modul tău de a fi, cu cât ești mai nesigur pe tine cu atât te va durea mai tare, iar dacă nu e vorba de nesiguranță ci dimpotrivă, atunci efectul va fi de enervare. Cu alte cuvinte, pe orice parte a siguranței de sine stai, dacă nu ești perfect detașat, cuvintele alea te vor afecta într-un fel sau altul.

Pentru o personalitate matură și stabilă emoțional, efectele sunt trecătoare. Însă pentru o personalitate aflată încă în dezvoltare sau instabilă, forma asta de agresiune, mai ales dacă e repetată, poate duce la consecințe catastrofale. Sinucideri, traume pe viață, tulburări depresive. Între 25-40% dintre copiii de azi sunt afectați de cyberbullying, din fericire ai noștri sunt mai rezistenți decât ai lor și încă nu s-a ajuns la același nivel de tragedii.

Desenul cyberbulling arată cam așa: Continue reading

Generația comunistă trebuie să moară

Lucrurile nu merg cum trebuie în țara asta. O știu eu, o știi tu, o știm toți. Ce nu vrea să știe toată lumea este că noi, ca societate, purtăm o mare parte din vină. Că, indiferent cât de hotărât aruncăm toată responsabilitatea pe clasa politică, două lucruri rămân în picioare:

– clasa politică tot noi o alegem, o suportăm și nu o penalizăm așa cum trebuie;

– respectul față de ceilalți, lege, normalitate și bunul simț social nu depind deloc, absolut deloc, de cine ne conduce.

Și aici intervine realitatea crudă a unei societăți defecte – nu e defectă din cauza mea, a ta, a lui, ci din cauza unui mod de a gândi care ne definește ca întreg. Nu contează că eu și cu tine suntem diferiți, dacă în spatele nostru o mie gândesc așa și, indiferent cât de tare ne luptăm cu acei o mie și strigăm în gura mare că noi suntem altfel, ghici ce? Pentru societate doi dintr-o mie nu contează.

Să ne întoarcem un pic privirea spre generația comunistă – cei educați și munciți în comunism. Sunt ăia o mie de care vorbesc și, fie că-și dau seama sau nu, influențează decisiv mersul societății (la nivelul ultimului sfert de veac) cu câteva principii pe care le au în sânge: Continue reading

Simfonia tăcerii

Sau, mai pe scurt, NINJA.

Mă gândeam eu, după ce m-am uitat de vreo 4 ori la clipulețul ăsta, ce reputație proastă are FB-ul. Că e folosit ca să freci menta la serviciu, că te umple de invidie când îl vezi pe ăla prin ce vacanță a fost, că-ți expune prostia în fața lumii, că e ceva pueril, nefolositor, un fel de bârfă de mahala online.

Pentru mine e o simplă unealtă și rezultatele ei depind în totalitate de cum o folosești. De exemplu dacă-ți populezi lista numai cu prieteni apropiați și oameni interesanți, FB-ul îți oferă două chestii totalmente faine. Continue reading

Culmea culmilor

Sunt printre hipsterii ăia care nu se mai uită la televizor de ceva vreme. Nu ca spirit de protest contra măruților, capatoșilor, banciurilor sau împotriva știrilor comandate politic sau a reportajelor regizate, ci pur și simplu pentru că nu am la ce.

Filme/seriale pe care deja le-am văzut, divertisment mai prost decât pot suporta, transmisii sportive care nu bat cu ce mă interesează, știri exagerate și tragedii cotidiene prezentate scârbos ca probleme de interes național.  Nici canalele specializate pe cultură/natură nu înclină balanța – câteva emisiuni pe gustul meu, repetate luni întregi.

Să schimb canalele minute în șir doar doar oi da de ceva cât de cât interesant, să-mi mulez programul după Continue reading

De ziua ta – aplicatie pentru cadouri

De ce nu face FB-ul ăsta și ceva constructiv? Uite, spre exemplu să ne facă viața mai ușoară când vine vorba de făcut cadouri.

Cu vreo lună înainte să-i vină ziua, omul își face frumos o listă de lucruri pe care le-ar dori și o bagă în aplicație. Tu, prieten din copilărie, care vrei să-i faci un cadou fără să-ți bați creierii ce are și ce nu are sau oare ce carte ar vrea să citească, intri frumos și vezi lista.

Te uiți pe ea, îți dai seama ce vrei să-i iei, apeși și rezervi cadoul. Din momentul ăla, cadoul respectiv e rezervat. Omul nu vede asta, că strică surpriza, dar restul prietenilor văd, ca să nu ia și ei aceeași chestie.

Dacă e ditamai Continue reading