Are dreptul banca să-ți blocheze banii?

Un prieten s-a trezit cu contul blocat la ING pentru că nu și-a actualizat informațiile din buletin. Bun, trecem peste conduita domnului în cauză și că lucrul ăsta putea fi evitat și ne gândim doar la legalitatea consecinței.

Are dreptul o bancă să-ți blocheze accesul la bani doar pentru că asta îi este permis de regulemantul ei interior și că tu îi ești client? Se întinde semnătura aia pe care o dai ca să-ți faci cont/card și peste – nu faci exact cum am stabilit noi îți tăiem accesul la bani? Continue reading

Umorul și internetul

Pisici peste pisici, faze stupide peste faze stupide, bebei care fac moace și un milion de alte lucruri care ne prezintă drept o rasă destul de ușor de mulțumit umoristic.

Trecând peste avalanșa de mâțe și crăcănați urlători, nu putem să nu recunoaștem că internetul a șers limitele umorului. Atât pe cea cantitativă, limitată la canalele clasice – ba o emisiune tv, ba un live, ba o carte – toate filtrate de industria respectivă și la care accesul era condiționat de timp, locație, bani, cât și pe cea calitativă, internetul lăsând pe oricine să spună/facă/posteze cam orice. Continue reading

Viață lungă în Bucovina

Cercetarea zonelor albastre, teritorii restrânse unde longevitatea populației este remarcabilă, răspândite care încotro și fără vreo constantă geografică definitorie, a scos la iveală că bătrânețea lungă și frumoasă (pe deplin funcțională și lucidă) e legată  cel puțin la fel de strâns de aspectul, să-i zicem cultural, al vieții comunităților respective, nu numai de mediul în care trăiesc.

Uitându-mă la aceeași generație ca cea luată în calcul în studiile prezente, îmi dau seama că România este plină de zone albastre, iar Bucovina e una dintre ele: Continue reading

Anti-tartă cu mere caramelizate

Pasul 1. Se lasă aluatul la frigider cu fix 45 de ore mai mult decât trebuia.

Pasul 2. Se caută mere exact când s-au terminat toate alea recomandate procesului în cauză și se iau niște chestii cu o cantitate infimă de gust, zero spre deloc.

Pasul 3. Se cărpește cumva aluatul ăla pe o tavă rotundă, bucățică cu bucățică, înjurând printre dinți toți strămoșii untului și făinii.

Pasul 4. Se pune niște zahăr la wok, c-așa fac super-meseriașii caramel numa la wok și se adaugă niște whiskey prost să-i dea aromă de stejar. Continue reading

N-ai voie să ai probleme mici

Afară iar e zăpadă de trei degete și vreo 3 grade, că s-a mai încălzit de dimineață…

Am mâncat ieri niște mere tari și-am tot muncit cu vârful limbii să le scot coaja dintre dinți, acum am bubă pe limbă…

Am terminat aseară primul capitol la următoarea carte, mai am încă 15…

M-am uitat pe impozite și calcule și mi-a venit rău…

*

– Aha, de asta ești posomorât și fără chef? Continue reading

1 coi pedeapsă

Dând peste o nouă mostră românească de nepăsare și delăsare la locul de muncă, cu prilejul unei vizite la service, mi-a zburat mintea peste milenii și peste mii de kilometri, la nenea Yu.

Tata lu nenea Yu era inginer și funcționar public chinez, acu câteva milenii, perioadă în care dacă venea ploaia făceau apele prăpăd – rădeau sate întregi de pe fața pământului, omorau oameni și animale cu carul și așa mai departe. Ei, pe chestia asta, împăratul zonei i-a zis scurt:

– Nea tata lu nenea Yu, ia și rezvolva problema.

– Gata, boss, se face.

– Dacă nu se face, știi ce te așteaptă.
Continue reading

Veve

Am ieșit azi în parc să văd dacă mai știu să apăs butonul aparatului, nu de alta dar în vreo 2 zile iar ninge. Așa m-am săturat de dat zăpada de pe mașină în aprilie…

Până una alta, o veve pentru cititorii noștrii mai norocoși, adică ăia care au avut mai mult de 3 zile de primăvară anul ăsta.

Pensionarii-s dracu gol

De fiecare dată când cineva spune ceva, orice, rău despre pensionari, sar o trupă de ipocriți să-ți spună că ar trebui să-i înțelegem (zic că-s ipocriți pentru că puși față în față cu un turbat octogenar nesimțit n-ar manifesta niciun strop de simpatie) pentru că au avut o viață grea și societatea îi marginalizează și sistemul își bate joc de ei și așa mai departe.

Apoi veșnicul – așa vorbești tu despre bunicii tăi, despre părinții tăi? Nesimțitule, prost crescutule (ironia…).

Primii acreditează cumva ideea că viața lungă și bătrânețea te face automat un rahat agresiv, nesimțit și de părere că după 70 de ani ai dreptul să te comporți cum vrei în societatea iar societatea e obligată să se comporte cum vrei tu. Secunzii bagă automat fisa că bunicii tăi sunt exact ca ăia despre care vorbești și, cum nimeni nu-și poate imagina bunicul așa, greșești grav.

Pentru mine lucrurile stau așa: Continue reading