Dă și mia!

În toată lumea, cei 1 la sută, norocoșii care au ajuns în vârful piramidei financiare, sunt priviți cu antipatie. La urma urmei invidia e omenească și parcă e puțin nedreaptă o distribuție a viselor atât de copleșitor în favoarea unora, când sunt și atâția alții care muncesc la fel de mult, la fel de bine…

Ca la noi însă, din nou ca la nimeni. Pentru că la noi marea majoritate a ăstora 1% nu au absolut nici cea mai mică valoare și nici cel mai mic merit, în afară de șmecherie furăcioasă și neobrăzăcioasă. Continue reading

Mad Max Fury Road

Filmul e deosebit, nu zic că-i de bine sau de rău ci doar că e diferit total de orice film de acțiune văzut până acum. Citisem înainte de vizionare că nu se pune accentul deloc pe poveste, că personajul principal abia leagă două cuvinte și că e o doză de adrenlină pură.

Știam toate astea și tot m-a luat prin surprindere. Hai s-o punem altfel – eu beau cam 1 litru de cola la jumătate și ceva dintr-un film, la ăsta abia am băut 250 ml. Pur și simplu nu am avut timp destule momente de respiro să duc paiul la gură. Dacă la un film de acțiune normal, momentele tensionate țin 3-5 minute și vin cam la un sfert de oră, aici a fost exact invers – ”punctele” culminante țineau un sfert de oră (sau așa păreau să țină, că nu m-am uitat la ceas) și momentele dintre erau atât de scurte că nu apucai să-ți tragi sufletul. Continue reading

De la coadă

Trag ieri o fugă până la farmacie, să scot familia din capcana unor dureri profunde de gât dătătoare de tuse vulcanică. Inaintea mea erau trei doamne cu hârțogăraie de completat, rețete de înțeles, semnături de dat și așa mai departe, așa că m-am relaxat și pregătit pentru câteva minute bune de așteptare.

După ceva vreme intră EA. Ea din generația de aur. Generația de aur, adică cea care a scos România din epoca de piatră, a construit blocuri, a inventat respectul și politețea în societate, curentul electric și banana la ziar.

Se uită nemulțumită la scenă, ridică dezaprobator din sprâncenele trase cu creionu, strânge din buzele rujate și mă fixează câteva secunde. Eu eram singurul element mai tânăr din compoziția cozii, eu eram cel care-i furam timpul pe nedrept.

O văd cum se fofilează, discret ca un ninja în roz, pe o linie paralelă cu mine, cât să fie un pic mai aproape de tejghea. Apoi așteaptă, complet liniștită. Continue reading

Dracula’s Kitchen la Bookfest Bucuresti 2015

cartea Dracula's Kitchen la bookfest

Opreste lumea in loc. Cam asta e cu Dracula’s Kitchen la Bookfest.

PS. Si ca sa nu vorbim numai despre ea, va mai spun asa:

Cu vreo 10 minute in urma a intrat o doamna in stand, a tras un ochi spre Povestiri de sub papuc si pac a luat-o. A intrebat Dani, vazandu-i reactia extrem de iute, daca stia dinainte de carte.

“Nu, dar cum am vazut titlul, m-am gandit la sotul meu…”

Sunt scriitor

Am fost scriitor de când am învățat să scriu. Tot timpul aveam de așternut câteva litere în plus față de ce era nevoie, o serie cu un dulău dat dracu care împărțea dreptate pe străzi și o versiune de terminator neaoșă prin generală, niște poeme demonice de ți se ridica părul pe ceafă în liceu și multe, multe rânduri scrise doar ca să fie scrise.

Asta e chemarea scriitorului, să scrie chiar dacă nu-i folosește la nimic, să scrie pentru că așa îi cere pana, să scrie fără public și fără altă ambiție decât cea de a scrie frumos, să scrie pentru scris.

Așa am ajuns să scriu bine, cu mii de rânduri puse pe hârtie fără să le vadă nimeni și mii de rânduri pe care le-au văzut doar câțiva. Niciodată nu m-a învățat nimeni nimic despre scris și totuși m-au învățat atâția, nu am avut nici un profesor, nici măcar un singur sfat pentru asta, dar am avut o mie de modele, toată biblioteca copilăriei. Continue reading

De ce nu respectăm poliția rutieră?

1. Pentru că nu-și face treaba.

Traficul e plin de dobitoci care te omoară cu zile, forțând depășiri și tăind benzi cu șmecherie, plini de cretini care cred că simpla semnalizare le dă prioritate și așa mai departe. La absolut orice drum dai peste ei și nu e deloc o întâmplare, pur și simplu știu că nu li se întâmplă nimic și conduc așa până omoară pe careva.

Faptul că poliția stă cu radarul la ieșirea din localitate sau acolo unde e linie continuă pe un kilometru de drept, nu înseamnă că își face treaba, ci doar că își face un plan de amenzi fără să elimine și să educe șoferii cu adevărat periculoși.

O dată la 6 luni iese și amendează șmecheria prin oraș, de ne bucurăm cu toții. Ar trebui să o facă o dată pe săptămână. Iar să prindă un dobitoc care te forțează în șanț, pe porțiuni de șosea unde se merge tare, e un fenomen la fel de rar la noi ca aurora boreală. Continue reading

Dracula’s Kitchen

O poveste despre bucate românești, despre timpuri îndepărtate, despre locuri și oameni, despre obiceiuri pline de farmec. Un an de scris și de fotografiat din Delta Dunării până-n inima Bucovinei, o aventură printre tradiții și gusturi venite din negura vremii, o întoarcere spre spiritul românesc autentic. O carte liberă de zbuciumul zilei de azi.

4 aruncat faina m

Dracula’s Kitchen adună între coperți aventurile unui tânăr naufragiat pe ținuturile valahe(în partea de fantasy), o colecție de rețete tradiționale, de la storceagul căzăcesc din Deltă la pasca sfințită din Bucovina(în partea de rețete) și peste o sută de fotografii. Continue reading