Dacopatia – Dan Alexe

Dacopatia – O bijuterie de carte. 5 stele din 5, fără rezerve.

Despre ce:

E greu să nu observi (nu de alta, dar începi să-i vezi apostolii peste tot) efervescența crescândă a curentului despre care vorbește Dan Alexe. De la daci a pornit totul, dacii sunt buricul universului, latina, piramidele și secretele universului, toate-toate au fost date umanității de către daci.

Ce suntem noi dacă nu niște daci mai noi? Da, românii sunt poporul ales și motorul umanității. E plin online-ul de adepți și propăvăduitori înfocați ai unor aberații fără urmă de suport logic sau istoric și, partea cu adevărat sinistră, mulți nu vin din sfera – patru clase și-o sticlă de săniuța, să muncim mai cu spor.  Continue reading

Tradiții confirmate

Se răpune stejarul numai înainte de nopțile cu lună plină – asta știe orice meșter adevărat de porți maramureșene.

E lumea plină cu tot felul de semnificații mistice și religoase, superstiții care dau un anumit ritual, ritm și ordine în făcutul lucrurilor așa cum trebuie. De ce ar trebui să dai jos stejarul din care o să faci stâlpul porții, numai și numai dacă-n noaptea aia o să fie lună plină?  Continue reading

Cum de sunt mai scumpe fructele românești?

Decât să iau de la hoții ăștia din piață mai bine iau de la supermarket. Cum, dom’le, adică ăștia le aduc in Spania, din Congo, din Titikaka și ale noastre de-aici de peste deal, sunt mai scumpe? Dă-i dracu de nesimțiți.

Nu, problema adevărată nu e că-s scumpe ci că-s prea ieftine. Țăranul sadea, nu antreprenorul agricol, ci țăranul țăran le vinde foarte ieftin, mult prea ieftin ca să o ducă bine și să-și poată face viața mai ușoară și munca pământului mai atractivă pentru cei ce se uită la el, mai tineri.

Un produs crescut și copt natural, la soare, este normal să fie substanțial mai scump decât o producție grăbită, plină de chimicale și ajutor la coacere din motive extrem de ușor de înțeles – este mai sănătos pentru organism și este mult mai bun la gust. Continue reading

Cadou pentru pisică

Din ciclul – auzi în gură?

Maică-mea are o mâță. Mâța aia e ai mai a dracu’ mâță de pe fața pământului și decât să ajungi cu ea într-un spațiu mic, mai bine te bagi în cușcă cu ursul.

Cu pisica aia demonică într-o cutie de carton, a coborât la mașină maică-mea vineri, când urma s-o transportez la casa bunicilor, pentru o perioadă de relaxare la grădină.

Nici nu am plecat bine de pe loc că mâțanul a evadat in cutia de carton făcând-o bucăți cu ghearele și a început să-și facă numărul prin mașină – din fericire numai pe bancheta din spate, acolo unde stătea și stăpâna. Continue reading

Bea cu ISIS

Cum are si la noi, Cola a avut aceeasi smecherie cu “bea cu Cutarescu” si prin alte tari. Prin alte tari, Isis e un nume, asa gen Vasile.

Na, atat le-a trebuit americanilor. Gata, boicotati Cola! Nu beti cu Isis.

Ce înseamnă să fii bun în ceea ce faci?

Merge brici instalația pe care ai montat-o? Arată fabulos mașina pe care ai vopsit-o? Se întâmplă la fel cu majoritatea lucrurilor care ies din mâna ta de meseriaș? Gata, ești bun. Dacă rezultatul muncii corespunde unui standard stabilit în domeniu, înseamnă că ești un profesionist bun.

Ecuația e foarte simplă când rezultatul muncii se vede pe ceva funcțional, unde standardul de apreciere e foarte clar și practic. Când însă munca produce altfel de rezultate, unde valoarea nu e dată de merge sau nu merge, lucrurile devin un pic mai complicate.

Să luăm de exemplu pictorii. De unde știe un pictor dacă e bun sau nu? O pictură nu are un scop practic, să-i dai drumu și să vezi dacă ai făcut bine. Trebuie validată cumva, apreciată de alții, indiferent de părerea autorului. Continue reading

Egalitate!

Strigă victorioasă la copacul pe care-l deranjase cu jetul:

– Daaaaaa! Din picioare, deșteptule! Nu credeai că-s în stare de asta, nu? Băiiii ofilitule, tot ce poate face un bărbat pot și eu!

Și apoi băgă plasticul înapoi în poșetă, lângă biscuiții digestivi.

Lupta

”Eram amândoi flăcăi, eu și frate-miu, tineri și proști ca niște cățelandri abia înțărcați de la țâță. Când am auzit buciumul de peste munte, ne-am zvârlit pe cai și duși am fost la oaste, să ținem piept turcului, să nu ne ia păgânii pământul de sub picioare.

Ne-adunase ura față de blestematul de turc de prin toate văile și colțurile ținutului, tare mulți dintre noi cu caș la gură, că nu luptasem niciodată și nici măcar nu văzusem vreo bătălie. Oșteni adevărați erau o mână de oameni, adunați de la cetate și niște răzeși mai bătrâni, care mai trecuseră prin sabie, restul eram toți niște mucoși cu mâinile neatinse de sânge.

I-am așteptat după un tinov întins pe toată valea. Acolo ne-au zis căpitanii c-o să se împotmolească și-o să-ncetinească valurile turcești și numa’ o să-i pălim ca pe niște mâțe plouate, de-o să-i punem la pământ rând după rând.

Eram atât de tineri și proști c-am luat-o ca pe-o joacă, ca pe-o încăierare între flăcăi cu ochii pe aceeași fată, după vreo horă-ncinsă-n fapt de seară. Îi așteptam pe turci cu zâmbetul pe buze, îmbătați cu povești de vitejie auzite în jurul focului. Continue reading

Ce-i trebuie unui scriitor ca să reușească?

Adică să fie citit de o milionime de cititori cu toată gloria și bănetul care vin din asta.  Asta înseamnă pentru un scriitor să reușească. Bineînțeles, poate să zică că scrisul e răsplată suficientă, că arta se face pentru artă și dacă știe că a scris ceva genial, îi ajunge. De zis poate să zică, de crezut însă, nu crede nici el.

Bun. Ia să vedem care e rețeta.

Cu mult mult mult timp în urmă, rețeta era foarte simplă. Trebuia doar să știi să scrii. Atât de puțini erau cei care să știe să facă lucrul ăsta, încât era de-ajuns.

Apoi au apărut editurile și astea hotărau ce cărți ajung pe piață. Așa că să scrii nu mai era de-ajuns, trebuia să scrii bine, la standardele vremurilor respective. Nu conta foarte mult despre ce scriai dar textul trebuia să treacă la capitolul calitate de ochii vigilenți ai editorilor. Continue reading