Finețuri de penel

Ținea strâns de sulița scurtă.

V-am mai povestit eu de caznele scrisului bun, de respectul pe care trebuie să-l arăți penelului, despre cum văd eu un scriitor adevărat, indiferent de gen, despre măiestria în scris pe care tot o fugăresc printre litere și alte chestiuni de astea care nu interesează pe mai nimeni din afara branșei.

Azi vin c-un exemplu practic. Să-i spunem o finețe accesibilă, care o să mă ajute pe mine să pictez mai ușor imaginea despre cum se bate scriitorul, chinuit de propria-i vocație, cu caii verzi de pe pereți. Continue reading

Misfits – serial SF dement

Am primit linkul spre serial de la nașu’, om pe care-l consideram mult mai cuminte în gusturi.

Știți voi (și-acuma vorbesc cu băieții că fetele nu prea practică sportul ăsta) discuțiile alea aberante între amici care duc voit lucrurile în absurd/scârbos, doar ca să vadă până unde se poate ajunge cu niște idei nebunești, păstrând totuși un pic de logică?

Nu contează despre ce sunt, ci doar unde se ajunge cu ele. Ei, Misfits e un serial cu super-eroi. Teoretic super-eroi, adică au puteri speciale, practic sunt niște căcănari de cea mai joasă speță. Continue reading

Mamă-s mangă – Delia

Două lucruri s-au discutat în ultimele zile în online-ul românesc de prestigiu: mizilicul cu Grecia și piesa Deliei – Da, mamă.

Mulți dintre cititorii acestui segment prestigios al online-ul sunt extrem de mirați de efervescența celui de-al doilea subiect, la urma urmei nu e vreo piesă monumentală, nu răstoarnă universal muzical, e o muzicuță normală.

Așa că, am venit eu, aducătorul de lumină, să le explic fenomenul: Continue reading

Tainele pălincii

”Băiete, nu e pe pământul ăsta băutura mai bună și mai nobilă. Răchiile alea calice, făcute din grăunțe, n-o să se ridice niciodată la gustul ăsta, că poama pomilor stă sus, în soare și vânt cu păsările cerului, nu cu râmele și cârtițele glodului.

Și nici vinul, nici berea, nici vișinatele alea muierești, nu-s mai breze, chiar dacă-s scoase tot din poamă nobilă, că-s gingașe tare și-un bărbat poate să bea o vadră întreagă și să nu-l atingă deloc bucuria, apăi nu-i timp pierdut până bagi atâta apă în tine?

Țuică? Țuica-i lucrare de om leneș și avar, băiete, așa să știi. Că numa de lene și de calicie n-o treci de două ori prin foc, să iasă tare cât trebe și mai puțină da’ mai bună. S-o leși aproape tare și aproape bună, numa ca să fie mai multă, e păcat de la Dumnezeu, nu alta. Continue reading

Gânduri înalte de duminică

Browserul meu de pe Mac, s-a umflat ieri cu mândria aia în curcubeu. Adică pe bara din stânga (aia unde-ți pui bookmarkurile) și pe fundalul oricărui tab nou, era plasată mândria gay în curcubeu.

Partea proastă – nu era tot. Adicăăăă o fi fost el tot curcubeul, dar mai jos, eu pe ecran aveam numa un roziu palid, care abia se făcea un fel de portocaliu pe la finalul paginii. Mă, eu nu pot lucra cu așa cantitate de roz pe ecran, nu mă lasă masculinitatea mea debordantă. Continue reading

Niște nume

Pe drum spre Brașov. La dus.

Spălătoria de mașini – Amazon. În curte doi antreprenori se chinuiau să pună apă dintr-un bidon de 5 într-o sticluță de 0,5.

Firma de transport – Rotilă. Când am auzit reclama era să fac pană de râs.

Specialistul în grătare – Gogu Hârciogu. Hârciogii fiind renumiți pentru grătarele lor tradiționale.

La întors nimic, că era noapte și ploua de nu vedeai și nu auzeai nimic, nici nume nici altceva.

Slavă Greciei

Mă uit și mă crucesc. Nu de situația Greciei, că acolo e clară treabă – o mâna de politruci au sacrificat o țară întreagă pentru că pierdeau accesul la ciolan dacă supărau grecul de rând, prin niște măsuri de trezire la realitate – ci de comentariile pe care le văd la noi.

Îi știți pe ăia care ne explică doct cum Ceaușescu a fost un erou național și că noi am luat pâine pe cartelă și portocale la coadă pentru că numai așa (de parcă am fi cerut produse pe gratis, tată) ne puteam plăti datoria externă? Ăia în care pocnește mândria națională că ne-am plătit și nu am rămas datori nimănui în epoca de aur? Continue reading

The Salt of the Earth

Prima dată, acu multă multă vreme, am dat peste niște imagini monumentale, de ziceai că-s venite de la începuturile civilizației. Mult mai târziu am aflat de efortul restaurator al fotografului, pe dealurile copilăriei sale, devenite sterpe și uscate ca praful.

Teribil de bolnav, zicea el de la ce văzuse, s-a făcut bine oblojind mediul din care plecase, aducând înapoi pădurea și apa în ținuturile acelea. Sufletul și corpul i s-a vindecat odată cu verdele copacilor. Continue reading

Toleranță

Toleranță – atitudine îngăduitoare față de greșeli.

Eu sunt un tip tolerant, de fapt mulți dintre noi suntem toleranță. Mă deranjează însă cât de intoleranți sunt chiar cei care ne cer să fim toleranți.

Uite, eu nu consider homosexualitatea drept o chestie normală/naturală pentru că, biologic vorbind, dacă aia ar fi normalitatea noi nu am exista ca rasă. Și nu, argumentele cu – acum putem face copii în eprubetă – nu țin, pentru că nu intră în sfera biologiei rasei. Biologic lipsa de atracție față de sensul opus nu este normală. Continue reading

Critica e moartă

Zice Dorin despre cât de necesară e critica serioasă unui mediu cultural și cât de inexistentă e ea la noi. Aș putea spune totuși că e un fenomen general, care nu se oprește nici la mediul cultural și nici la granițele noastre.

La nivel global review-urile de tehnologie, făcute de profesioniști recunoscuți ai jurnalismului web, ajung să nu mai valoreze o ceapă degerată în ochii cititorilor după ce, din nou și din nou, se dovedesc comandate, plătite și neatinse de vreun gram de sinceritate. Continue reading