Ai noștri are voie

E fascinantă toleranța românului la orice când e vorba de ai lui. Chestii pentru care ar fi în stare să calce în picioare și să facă moarte de om, nu mai vorbim de spume verbale, sunt dintr-odată nimicuri dacă le face unul de-al lui.

Că e vorba de familie, de echipa preferată, de partidul susținut, merg toate.

Viol? Îs de-ai noștri!

Blat? Îs de-ai noștri!

Corupție? Îs de-ai noștri. Continue reading

Cărți care schimbă lumea?

– Să moară toți castraveții unchiului dacă nu scriu o capodoperă! – am declarat eu hotărât în mijlocul unei discuții, la un pahar de cocktail, în urbea brașoveană.

Percepția generală pe care o lasă scriitorii români contemporani, inclusiv tinerele speranțe răsfățate de sistemul laudei în cerc, este că singurul lor scop este să arate cât de profundă, complexă, lipsită de prejudecăți și tabu-uri le este gândirea.

Nu se uită prea mult la cât de bine stăpânesc cuvintele, la poveste, la subiect, astea-s pe planul doi – dacă ies bine, dacă nu, nu-i bai, dar asta, cu cât de deosebiți și profunzi sunt, e obligatorie.

De asta când a auzit cuvântul respectiv – capodoperă – Dorin a dat dezaprobator din cap, văzând și la mine meteahna de care vorbesc. Eu însă folosisem termenul cum folosește online-ul cuvântul geniu, adică aiurea.

Nu, nu din aia care schimbă lumea, ci o carte foarte bună pe nișa ei, cu succes de critică și de casă.

Carte care schimbă lumea? 

Da, au fost o grămadă, pe vremea când cititul era o ocupație nobilă, îndeletnicire a castei conducătoare. Atunci ideile unei cărți, fie ea de filosofie, istorie, strategie sau beletristică, puteau schimba radical guvernări, politică diplomatică și așa mai departe, prin simplul fapt că influențau factorii de decizie, puțini dar puternici.  Continue reading

Zoo – serial nou

Pentru că e cu unul dintre anonimii care-mi sunt simpatici, am zis să servesc primul episod. Mi-a plăcut atmosfera și stilul, mai mult decât spune nota de pe IMDB, dar ideea este extrem de directă și nu știu ce ar putea scoate din ea pe termen lung – animalele de pradă devin conștiente de forța speciei și se hotărăsc să dea jos vârful lanțului trofic, adicălea pe noi. Continue reading

Pay per view

Ieri a fost finala WImbledon, unul din evenimentele majore ale sportului mondial. Eu am vrut cu disperare să o văd, că nu mai știu când și dacă o să mai prindă Federer finala asta și să încerce să bată recordul de titluri acolo.

Trecem peste faptul că pe bătrânul Federer mi l-a tocat mărunt asasinul sârb și ne oprim asupra lucrului cu adevărat important – nu am putut să o văd. N-am digi, n-am RDS (deci n-am nici digi online) și orice alt stream am încercat (ba cu înregistrări dubioase sau cu pluginuri virusate) până la cel BBC (care a mers bine exact până în setul 2) nu m-am putut bucura de spectacol. Continue reading

Sugălău, pămpălău și pupincurist

Dacă tot ne întoarcem ochii spre generația tânără și BAC, am și eu un text de analizat:

5. Nu fi invidios pe ăla deștept din clasă.
De obicei, o să aibă oportunități mai mari decât tine la facultate sau după, dar o să rămână un sugălău pămpălau și pupincurist, lingău la cur de profi, cam cum e și acum. Și când termină, o să culeagă ciuperci în Danemarca, sau ceva. Peste zece ani n-o să îl vezi lucrând pe 231597 de dolari la Microsoft, la petreceri cu staruri porno sau de braț cu vreo târâtură din familia Kardashian. Ăla e caracterul, cu ăla moare. E book-smart, nu life-smart. Știe doar ce i se impune să știe, ce e obligat să învețe, din cărți, studii și analize. Pe hârtie e doctor docent. În realitate, n-o să fie în stare să-și dea un nenorocit de var pe perete.” Continue reading

Fuck humanity, I’m me!

M-am uitat ieri la Insurgent, am citit comentariile de la Cine este Europa și cumva mi-a venit în minte și Brave New World.

Și-apoi mi-au venit în cap și alte zeci de filme, distopii, articole, despre cam același lucru – lumi net superioare, dacă e să ne uităm rece la ele, vinovate de un păcat fatal, peste care noi nu putem să trecem.

Lumi fără războaie, lumi fără foamete, lumi fără invidie, lumi fără masacre, lumi pur și simplu mai bune dacă e să luăm suferința și egocentrismul, mai bine zis lipsa lor, drept un indicator de mai bine. Tot timpul lumile astea sunt prezentate și receptate ca bolnave, inumane, rele și neapărat li se introduce pe undeva un substrat negativ pentru a motiva un erou să le înfrunte, spargă, schimbe. Continue reading

Finețuri de penel

Ținea strâns de sulița scurtă.

V-am mai povestit eu de caznele scrisului bun, de respectul pe care trebuie să-l arăți penelului, despre cum văd eu un scriitor adevărat, indiferent de gen, despre măiestria în scris pe care tot o fugăresc printre litere și alte chestiuni de astea care nu interesează pe mai nimeni din afara branșei.

Azi vin c-un exemplu practic. Să-i spunem o finețe accesibilă, care o să mă ajute pe mine să pictez mai ușor imaginea despre cum se bate scriitorul, chinuit de propria-i vocație, cu caii verzi de pe pereți. Continue reading

Misfits – serial SF dement

Am primit linkul spre serial de la nașu’, om pe care-l consideram mult mai cuminte în gusturi.

Știți voi (și-acuma vorbesc cu băieții că fetele nu prea practică sportul ăsta) discuțiile alea aberante între amici care duc voit lucrurile în absurd/scârbos, doar ca să vadă până unde se poate ajunge cu niște idei nebunești, păstrând totuși un pic de logică?

Nu contează despre ce sunt, ci doar unde se ajunge cu ele. Ei, Misfits e un serial cu super-eroi. Teoretic super-eroi, adică au puteri speciale, practic sunt niște căcănari de cea mai joasă speță. Continue reading