Islamul e o religie a săbiei

Sunt câteva grupuri de oameni pe lumea asta care mă uimesc profund. Unul dintre ele este babuinii toleranței, despre care am să mai scriu, că e o sursă inepuizabilă de perplexitate.

Ăștia sunt cei care cu orice ocazie propăvăduiesc valorile omului bun până la miez, hai să le zicem tereziene, după simbolul spiritului modern creștin (pentru români puteam să le zic arseniene).

Lucru ăsta e lăudabil, indiferent dacă e executat din dorința de a avea o imagine bună sau chiar pentru că e simțit de oamenii respectivi. Maimuțăreala, stupizenia și cretinismul nu vin din dorința de a fi bun ca pâinea caldă, că într-o lumea ideală am fi toți așa.

Babuinul se arată abia când îi vezi discursul, argumentele, fundația multor acțiuni. Atunci îți dai seama că e vorba de niște oameni scufundați într-o lipsă de cunoaștere și înțelegere a oricărui alt mod de a gândi, a oricărei diferențe culturale și mai mult, oameni la care logica și realitatea nu joacă niciun rol în procesul de gândire.

Ăștia gândesc cu sufletul și își iau pentru creier doar informațiile care îi ajută să se simtă buni și îndreptățiți la un activism distanțator de noi, restul, ăștia mai puțin buni.

Discuțiile din ultimul timp referitoare la refugiați au fost un prilej bun de manifestare. Nu mă refer la dorința de a ajuta ci la cum, cu niște informații culese de prin filmele americane (unde când e vorba de islamici, apare tot timpul, că altfel s-ar pricopsi producătorii cu ditamai procesul, elementul rebel – câțiva rătăciți acolo care vor să ucidă necredincioși cu bombica – și elementul majoritar, bun, care predică pacea și înțelegerea, ca mesaj adevărat al Coranului) scandează sus și tare cum religia asta e un fel de creștinism așa, presărat doar cu vrei doi-trei fanatici. Continue reading

Nătite

Că tot vă povesteam zilele trecute de restul pe care mi l-am dat la o plimbare printr-un zmeuriș alpin, vă mai zic și de resetul de ieri.

Sâmbăta e singura zi în care am voia să bag dulce, în demersul meu de a-mi îngriji cât de cât corpul după o anumită vârstă, ca să pot atinge suta de ani, că am multe de scris… așa că ieri am început ziua cu clătite pufoase, umplute cu dulceață de zmeură sălbatică abia trasă de pe foc.

 

Ca să le ajungă banii, românii merg în concediu să doarmă

Auzind de misterioasa maladie ce a lovit satul Kalachi din Kazahstan și face ca kalachienii să adoarmă brusc și profund pentru săptămâni întregi, mii de români au hotărât să-și facă vacanța acolo, luând cu asalt micuțele pensiuni agro-turistice din zonă.

”Păi? Nu te duci în concediu să te odihnești?”

”Doamnă, când dormi nu te costă nimic, e mai ieftin ca la all-inclusive la bulgari”

”Așa am și eu liniște cu nevasta, nici când am dus-o în Dubai n-a fost așa de cuminte”

Așa au răspuns reporterei noastre, Simona Sculatu, câțiva dintre turiștii ce așteptau la aeroport plecarea spre Kazastan.

Întrebat despre ce servicii le oferă oaspeților, primarul din Kalachi a declarat în exclusivitate doamnei Sculatu, că turiștii români beneficiază de o gamă complexă de facilități:

”Paturi de calitate superioară cu așternuturi din lână de iac și fotografi profesioniști”

”Fotografi?” Continue reading

Reset

Se întâmplă să ajung cu scrisul într-un punct în care personajul rămâne suspendat între doi pași și se uită la mine c-o moacă tâmpă și ironică în același timp – ce faci, nene, mă lași așa?

Fiecare cuvânt vine ca o piatră de rinichi și-ajung să scriu o frază pe zi doar ca s-o șterg a doua zi când o înlocuiesc cu alta, la fel de bună. Nu mi se întâmplă des dar și când e să fie, mă lovește nimicitor.

Și cu cât merge mai greu cu atât mă încăpățânez mai tare să mă lipesc de taste, patru-cinci ore fără pauză, ridicat pentru mâncat și alte chestii naturale, revenit în scaun pentru încă patru-cinci ore și așa încă o tură, până se adună vreo 13-14 ore. Continue reading

Leul și genocidul

Subiectul reacției umanității în social media este dezbătut constant și de multe ori pe un ton de reproș – unde ne e compasul și unde ne sunt valorile?

Social Media e absolut fascinantă tocmai pentru că arată reacții sincere, ieșite din tiparul lui ar trebui și nefiltrate de același proces mental care precedă un discurs în alt mediu.

De asta analizele de genul – cum vă puteți scandaliza când a crăpat un simplu leu dar nu ziceți nimic de miile de copii uciși în Siria – nu au niciun rost, pentru că reacțiile în Social Media se bazează pe un impuls sincer nu pe rațiune/logică.

Viralul este un subiect care mișcă omul într-un fel, îl bucură, îl șochează, îl distrează, nu contează cum îl mișcă ci că o face. O asemenea reacție sinceră depinde foarte mult și de dispoziția individului, de modul în care privește viața și așa mai departe. Continue reading

Prost/bun sau inteligent?

A circulat ceva vreme pe net poza cu Spielberg și-un dinozaur lângă el, făcută după model vânătoresc, ba a și stârnit isterie în două tabere diferite.

Prima tabără a fost cea a indignaților pe modelul – de ce? de ce să fii atât de crud și să omori un rinocer pentru plăcere? huoo vânătorii!

A doua tabără a fost cea care a crăpat de râs și-a arătat cu degetul spre imbecilitatea furiei primei la o poză c-un dinozaur de cinema. Continue reading

Cuibul și puiul acvilei de munte

De ani de zile frații Bodnari cutreieră pădurile Bucovinei, încercând să aducă și să păstreze pe film frumusețea sălbăticiunilor din pădurile încă bogate din munții ăștia.

Nu-s nici de la BBC și nici nu cred că au ajuns să câștige ceva din asta, o fac doar din pasiune și investesc în echipament bani câștigați muncind prin alte părți. Iar pasiunea asta se simte din plin chiar dacă prezentările nu-s extrem de cizelate și nici sculele nu-s cele mai cele, însă dragostea față de frumosul sălbatic n-are neapărată nevoie de comentarii ultra puse la punct și de lentilele cele mai cele. Continue reading

Lucian Boia – Două secole de mitologie națională

Națiunea ne leagă organic, din negurile timpului și până astăzi, iar granițele și organizarea ca stat au fost doar consecințe naturale ale stării de națiune, care au înfrânt toate obstacolele și interesele politice exterioare ca să-și găsească albia pe drept cuvenită.

Așa ne-a învățat școala despre românii ieșiți din daci și romani și despre cum dorința de unire curgea prin sângele tuturor, odată cu o conștiință națională vie și puternică.

Doar că e de-ajuns să aruncăm un ochi în jur, la toate prejudecățile și insultele pe care românii și le aruncă unul spre altul, în funcție de regiunile istorice pe care le reprezintă și iese evident la suprafață, fragilitatea și tinerețea națiunii române, precum și artificialitatea conceptului de constantă națională milenară. Continue reading

Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat. Continue reading