Cum ar arăta refugiatul român?

Nu sunt pentru primitul cu brațele deschise a refugiaților, este evident că pe termen scurt o infuzie de cultură radical diferită nu poate crea decât probleme masive și este la fel de evident că fanaticii lor sunt mult mai răi decât ai noștri (și cine susține altceva, dând exemple care nu au nicio legătură cu religia/cultura, e idiot).

Dar:

Pentru numele lui Dumnezeu ce au de-a face lucrurile de mai sus cu isteria creată de niște secvențe în care refugiații sunt îmbrăcați de firmă sau sunt agresivi cu forțele de ordine?

Ia gândiți-vă o singură secundă la o chestie simplă: acum câteva luni Putin intra peste noi și România devenea teatru de război. Câți dintre noi am fi încercat să ne punem familiile în siguranță, ducându-le în vest? Mulți foarte mulți. Continue reading

Românii și conținutul premium

Au trecut în jur de 8 ani de când mi-am luat vacanță de la scris scenarii, mi-am împachetat sculele, cortul, prietenii și banii pe care-i aveam și-am plecat timp de vreo 7-8 luni prin toată țara, să facem un fel de Top Gear de pescuit.

De câțiva ani tot auzeam cârcotelile pescarilor români că nu au la ce să se uite, că toate emisiunile sunt filmate pe ape private, ticsite de pește, că n-au aventură, realitate, umor, că toate materialele sunt niște publicități plictisitoare. Și așa era, eu făceam parte din public și aveam exact aceeași părere.

Așa că ne-am pornit noi să facem ceva diferit, dacă tot era cererea uriașă și furibundă. A ieșit o minune de 12 episoade, exact opusul emisiunilor care rulau la noi pe televizoare, plină de aventură, umor, auto-ironie, ape sălbatice și pești vai de ei – 22 de specii prinși în nu știu câte stiluri și tehnici diferite de pescuit. Într-unul din episoade, filmat 3 zile pe o cale ferată, la 40 de grade, atacați de șobolani și țânțari, aveam chiar un monolog în semi-delir de la căldură. Continue reading

Patriotism din vorbe goale

Moartea tribunului a pus pe tapet cum nu se poate mai bine o realitate care continuă să scufunde societatea românească la un sfert de secol de la revoluție: la noi patriotismul stă în vorbe goale.

Cu asta defilează românul în viața de zi cu zi și cu asta votează românul în zilele de alegeri.

Tot românul înjură hoția, pilele, în general mersul șontâc al sistemului nostru, dar când îl avantajează pe el, se unge până la gât exact cu lăturile de care era scârbit în general.

Măcar românul e consecvent și aplică aceeași rețetă cu cei de care-și leagă speranțele, atâta vreme cât înjură ce sau pe cine trebuie, merită susținere, vot și spume la adresa celor din tabăra adversă: Continue reading

Halucinantul funcționar român

Amicul meu C are obiceiul să ia câte prostioare de prin lumea largă, prostioare care vin cu poșta. Sătul de zecile episoade cu încurcături și livrări melcești s-a dus omul să schimbe ceva, că nu se mai putea.

Am oameni la licență care abia așteaptă să aibă proiecte de soft, hai să vă facem noi unul gratis cu tot ce vă trebuie ca să nu mai scrieți cu pixul peste tot, să nu mai încurcați adresele, pachetele, să nu mai pierdeți timpul aiurea. Ba să recunoască și codul de pe pachet dacă are, ca să nu mai scrieți deloc.

Aaaaa… nuuuuu… pentru asta trebuie să vorbim la București…

Dacă pe viitor se-apucă poșta să vrea un progrămaș de genul asta, cam câte milioane de euro va da statul unei firme de IT, după o licitație deschisă și corectă? Continue reading

Culoarea mării românești

Ioana se joacă în nisip și, din 10 în 10 secunde, aruncă scârbită câte un muc de țigară într-o parte, încercând să-și facă un castel fără ornamente din industria tutunului.

Doi metri mai încolo o boxă bubuie ultimele hituri și face ca orice conversație de pe plajă să se poarte cu Hă? Hă? semne și urechi făcute pâlnie.

Printre șezlonguri se plimbă un tuciuriu burtos care taie bilete la fel de amabil ca băieții cu skijetu și banana, toți cu mers șmecheresc și gata să-și transforme rânjetul în flegmă și palme peste cap. Ăsta-i profilul celui care lucrează plaja românească, singurul care se poate descurca cu românul care are drepturi peste drepturi și nicio obligație, că doar e în concediu pe banii lui. Continue reading

Intră, frate! – aplicație de portbagaj

Am simțit nevoia aplicației Intră, frate în Praktiker, chiar zilele trecute. Mă uitam la un balansoar cu 3 locuri pentru un prieten și tot încercam să-mi dau seama dacă-mi intră cutia aia cât toate zilele în mașină.

Ia să fi avut o aplicație cu care să pozez cutia, să selectez modelul de mașină și să-mi spună dacă Intră, frate sau Unde vrei s-o bagi, nu știi că ai Matiz? ca să nu trebuiască să car 19 kile până la mașină și apoi să mă chinui să le găsesc poziția ideală pe bancheta din spate, de preferința una care să mă lase să închid ușile…

Evident, pe lângă dacă încape sau nu, să-mi calculeze și poziția în care o face și să mi-o deseneze frumos cu roșu în schița mașinii.

Islamul e o religie a săbiei

Sunt câteva grupuri de oameni pe lumea asta care mă uimesc profund. Unul dintre ele este babuinii toleranței, despre care am să mai scriu, că e o sursă inepuizabilă de perplexitate.

Ăștia sunt cei care cu orice ocazie propăvăduiesc valorile omului bun până la miez, hai să le zicem tereziene, după simbolul spiritului modern creștin (pentru români puteam să le zic arseniene).

Lucru ăsta e lăudabil, indiferent dacă e executat din dorința de a avea o imagine bună sau chiar pentru că e simțit de oamenii respectivi. Maimuțăreala, stupizenia și cretinismul nu vin din dorința de a fi bun ca pâinea caldă, că într-o lumea ideală am fi toți așa.

Babuinul se arată abia când îi vezi discursul, argumentele, fundația multor acțiuni. Atunci îți dai seama că e vorba de niște oameni scufundați într-o lipsă de cunoaștere și înțelegere a oricărui alt mod de a gândi, a oricărei diferențe culturale și mai mult, oameni la care logica și realitatea nu joacă niciun rol în procesul de gândire.

Ăștia gândesc cu sufletul și își iau pentru creier doar informațiile care îi ajută să se simtă buni și îndreptățiți la un activism distanțator de noi, restul, ăștia mai puțin buni.

Discuțiile din ultimul timp referitoare la refugiați au fost un prilej bun de manifestare. Nu mă refer la dorința de a ajuta ci la cum, cu niște informații culese de prin filmele americane (unde când e vorba de islamici, apare tot timpul, că altfel s-ar pricopsi producătorii cu ditamai procesul, elementul rebel – câțiva rătăciți acolo care vor să ucidă necredincioși cu bombica – și elementul majoritar, bun, care predică pacea și înțelegerea, ca mesaj adevărat al Coranului) scandează sus și tare cum religia asta e un fel de creștinism așa, presărat doar cu vrei doi-trei fanatici. Continue reading

Nătite

Că tot vă povesteam zilele trecute de restul pe care mi l-am dat la o plimbare printr-un zmeuriș alpin, vă mai zic și de resetul de ieri.

Sâmbăta e singura zi în care am voia să bag dulce, în demersul meu de a-mi îngriji cât de cât corpul după o anumită vârstă, ca să pot atinge suta de ani, că am multe de scris… așa că ieri am început ziua cu clătite pufoase, umplute cu dulceață de zmeură sălbatică abia trasă de pe foc.

 

Ca să le ajungă banii, românii merg în concediu să doarmă

Auzind de misterioasa maladie ce a lovit satul Kalachi din Kazahstan și face ca kalachienii să adoarmă brusc și profund pentru săptămâni întregi, mii de români au hotărât să-și facă vacanța acolo, luând cu asalt micuțele pensiuni agro-turistice din zonă.

”Păi? Nu te duci în concediu să te odihnești?”

”Doamnă, când dormi nu te costă nimic, e mai ieftin ca la all-inclusive la bulgari”

”Așa am și eu liniște cu nevasta, nici când am dus-o în Dubai n-a fost așa de cuminte”

Așa au răspuns reporterei noastre, Simona Sculatu, câțiva dintre turiștii ce așteptau la aeroport plecarea spre Kazastan.

Întrebat despre ce servicii le oferă oaspeților, primarul din Kalachi a declarat în exclusivitate doamnei Sculatu, că turiștii români beneficiază de o gamă complexă de facilități:

”Paturi de calitate superioară cu așternuturi din lână de iac și fotografi profesioniști”

”Fotografi?” Continue reading