O lume complicată

Trăim în cea mai complicată lume pe care a văzut-o vreodată omenirea.

  1. Cu triburi rămase în afara evoluției de mii de ani și cu societăți atât de prinse de civilizația modernă încât încep să-și nege instinctele primare, tinzând spre o non-sexualitate comodă.
  2. Cu atei și agnostici care nu mai simt nevoia protecției unei puteri divine care să le conducă destinul și cu practicanți religioși rămași la nivel de evul mediu, gata să-și paveze drumul spre rai cu sângele celorlalți.
  3. Cu un mediu incredibil de propagare a informației care deschide simultan porțile unei dezinformări agresive, în masă.
  4. Cu progrese incredibile ale tehnicii medicale și cu militanți împotriva vaccinului și medicației ca rele generale.
  5. Cu oameni care încearcă să salveze planeta individual și corporații care distrug resursă după resursă.
  6. Cu educație de cel mai înalt nivel, în orice domeniu, disponibilă gratuit sau ieftin dar cu analfabetism funcțional extins și culura clasică în cădere.

Continue reading

Rușine, Black Friday

De 3 zile tragediile și teroriștii au fost înlocuiți de internauții noștri cu un val de furie naționalistă de Black Friday.

Să le fie rușine! Să tacă din gură și să nu mai anunțe reduceri dacă n-au stocuri pentru toți!Niște țepari, dom’le!Nu așa se face, păi Amazonu’…

Fără să intrăm deloc în noțiuni comerciale (cine face reducerile, ce stocuri aprobă producătorii, ce se întâmplă dacă faci stoc masiv și nu vinzi) aș avea și eu niște întrebări și observații de bun simț. Continue reading

Oameni și oameni

Cei care îndeamnă și acum la toleranță, după atâtea dovezi sângeroase de barbarie groaznică ale Islamului, cei care se pun între gloata dornică de răzbunare și musulmani, cei care încă văd pornirile ucigașe drept niște accidente întunecate și nu o definiție a unei religii rămasă în Evul Mediu, ăștia sunt viitorul luminos al omenirii.

Dacă va ajunge să fie toată ca oamenii ăștia, omenirea își va merita în sfârșit odele care i-au fost ridicate de-a lungul timpului iar lumea va fi curată de războaie, mizerie, ură, foamete.

Din păcate e foarte greu să văd așa un viitor prea curând, tocmai pentru că exact oamenii ăștia sunt, în naivitatea și bunătatea lor, ca niște miei la tăiere, iar genul de societate condus pe principiile lor este, pentru gândirea bolnavă și agresivă, ca iaurtul cald pentru bacterii.

Războiul nu se câștigă cu miei iar ăsta e, că ne place sau nu să credem, un război. Continue reading

Societatea civilă are nevoie de lobby, educație și jucători

  1. Lobby

Se fac liste cu neica-nimeni sau vedete în posturi cheie, fără să se țină cont de pregătirea sau experiența în domeniu. Ți-ai dat cu părerea despre ceva, ai scris o scrisorică deschisă tinerilor? Tudor Chirilă prim-ministru.

”Pfffff”, pufnesc superiorii cu picioarele pe pământ, ”Ia uite la ăștia ce idioți, fraieri, uite pe cine propun” aruncă pragmaticii.

Da, nu așa ar trebui să funcționeze gândirea colectivă, dar e de mirare și e de condamnat? De la cei 10 mii de specialiști (sau 50.000 că nu mai știu câți erau) ai Convenției Democratice, până la ministru de finanțe harvardist, tot ni s-au fluturat în față specialiști. Au căzut pe rând în fața unor examinări care de care mai banale. Iar ăștia au fost ăia puțini, că miniștri cu palmares real în spate nu prea am avut., ba chiar cred că-s mai multe cazurile de inginer la educație decât de oameni real calificați pentru post.

Și atunci? De ce ni se pare atât de amuzant? Nu cumva uităm care e cu adevărat problema în cazul celor care ne conduc?

Încrederea. Continue reading

Sand – Hugh Howey

Gen – science fiction.

Stil – bun, deși greoi pe alocuri 4/5.

Idee – nouă pentru mine 4/5.

Ritm – natural, acțiune din plin dar fără suprasaturație, pauze de liniștire bine alese 5/5.

Personaje – solid construite cu destul substrat ca să-ți dea impresia că le știi/înțelegi 5/5.

Final – clar și logic, însă abrupt și te lasă cu sentimentul că punctul ar fi trebuit să fie mai încolo 3/5. Continue reading

Cel mai aspru critic de artă

Dintotdeauna artiștii s-au plâns de critici. Și pe bună dreptate, în marea lor majoritate criticii fiind niște artiști eșuați, care dacă nu pot să facă s-au gândit să critice, că asta parcă nu necesită nici la fel de multă muncă și talent.

În ziua de azi însă lucrurile au ajuns totuși prea departe. Oricine, da chiar oricine se crede critic, până și femeile de serviciu. Din ce în ce mai des, ele își arată clar și aspru punctul de vedere, mai dur decât orice alt fel de critic.

În Italia, o femeie de serviciu aruncă la gunoi o cameră întreagă cu artăContinue reading

Oprea, parul din ochi

Când mă uit la ce revoltă furibundă s-a stârnit împotriva lui Oprea, m-apucă râsu-plânsu.

Guvernul, parlamentul și premierul ăsta au schimbat Codul Penal ca să se protejeze. Nu există o încălcare mai gravă a ordinii de drept decât asta, NU EXISTĂ ceva mai mârșav decât să sabotezi justiția schimbând chiar legea de care se folosește.

Acum au refuzat crearea unei agenții care să confiște/execute silit averile corupților – dacă întrebi orice român, ORICE român, care-ar fi primul lucru de dorit în cazul corupților ar răspunde – confiscarea averilor. Practic au zis nu dorinței tuturor românilor. Continue reading

Aferim

În sfârșit am văzut și eu mult lăudatul Aferim, auzisem atâtea lucruri bune despre el că mi-era și frică să mă uit. Filmul este despre doi bounty-hunters, tată și fiu, ce recuperează un gipsy gigolo, vinovat de indiscreții cu nevasta Godfatherului.

La fel ca și cu o melodie românească, trebuie să vorbim despre el în contextul filmelor românești (mă bușește râsu-plânsu când dacă zici că-ți place o melodie românească sar cunoscătorii să-ți spună că nu se compară cu integrala Creedence – mă băieți, nici muzica nici cinematografia nu sunt acolo, e ridicolă comparația): Continue reading

Stephen King despre cum să-ți faci meseria – ”On writing”

În ”On Writing, A memoir of the Craft” Stephen King vorbește despre scris, însă foarte mult din ce zice se poate aplica la orice meserie.

  1. Să ai o ușă pe care s-o închizi.

Pentru scriitor, un spațiu în care să nu fie deranjat din lumea imaginară pe care o pune pe hârtie este absolut obligatoriu. Să nu ai o ușă care să te izoleze complet de lumea exterioară face din scris un chin, cerneala curge în picături dureroase iar personajele și atmosfera îți fug din minte la fiecare câteva minute, alungate de realitate neblocată de nimic.

Eu știu pe pielea mea, faptul că nu am o cameră în plus îmi taie o carte pe an și mă fură de idei la cea la care lucrez.

Să-ți asiguri condițiile ideale de lucru este o necesitate pentru orice profesie. E greșit să te gândești la investiția în asta ca la un moft, ca la un plus de comoditate – să-ți faci treaba ușor nu e numai mai comod dar îți crește randamentul, un randament crescut te face pur și simplu mai bun în meseria ta, iar mai bun înseamnă până la urmă mai mulți bani. Continue reading