The girl on the train – Paula Hawkins

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi The girl on the train, câștigătoarea de la Mistery & Thriller.

Ca să vă zic drept pe mine cartea m-a scos pur și simplu din sărite așa că, fiind votată de peste 100.000 de oameni și având un rating de 4 și 5 stele de la peste 60% dintre cititori, considerați că rândurile care urmează sunt o părere crunt minoritară și pot veni din partea unuia la care cartea nu a prins. Continue reading

Argumentele pro-oierit

La orice articol sensibil, cum ar fi unul care explică cum o tradiție românească are un impact negativ asupra mediului dacă e făcută excesiv, în goana după bani, primii care vor reacționa vor fi nu tocmai cei mai deștepți și informați oameni de pe internet ci, dimpotrivă, cei care au interes și cei care-s fixați pe o idee fără să știe prea multe despre ea.

Așa s-a întâmplat și cu articolul despre oierit și cum influențează pajiștile montane. Pe scurt articolul zicea așa – modul de oierit s-a schimbat, numărul oilor s-a schimbat, motivația ciobanului s-a schimbat și toate astea fac ca impactul asupra muntelui să fie mai puternic decât altădată, iar lumea ar trebui să-și schimbe perspectiva romantică asupra ciobanului și să înceapă să privească stâna ca pe o afacere, o afacere ce trebuie reglementată corespunzător.

Un val de prostie, lături și jigniri s-a pogorât asupra blasfemiatorului de mine folosind argumente diverse. Am să vorbesc de câteva dintre ele:

  1. Ești un trădător care vrea ca poporul român să rămână fără esență, că oieritul e ocupație tradițională și doar Dumnezeu poate spune ciobanului ce să facă (nu e o ironie arogantă din partea mea, treaba cu Dumnezeu chiar e luată dintr-un comentariu). 

Nu sunt împotriva oieritului ca tradiție. Mai mult de atât, din punctul meu de vedere numărul oilor ar putea să se și tripleze dacă asta e bine pentru economia româească. Numai că triplatul ăsta nu trebuie să aibă consecințe ireversibile sau cu greu reparabile.

Oameni buni, exploatarea lemnului din pădure este tot o ocupație tradițională Acum toată lumea sare în sus când vede tiruri cu lemne pe șosea. De ce? Pentru că vedem cum ni se golesc munții și reacționăm normal. Nu putem accepta ca pentru buzunarele unei mâini de oameni să condamnă păduri întregi care ne fac aerul tuturor mai bun și muntele mai stabil, doar cu argumentul – na, lasă că se fac bani buni.

Ei dacă acu 50-100 de ani să spunem ați fi văzut cum plecau plutele la vale pe Bistrița (se legau buștenii între ei în plute masive, se făcea un lanț de plute și așa cobora lemnul la vale) ați fi făcut atac de cord. Echivalentul ar fi acum o coloană de câteva zeci de tiruri mergând pe națională. Continue reading

Eroul cioban și habarnistul de facebook

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

Oieritul modern se hrănește cu ignoranță

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

Jessica Jones și alte seriale tv noi

Jessica Jones,

de la netflix, e departe de un serial tipic cu eroi Marvel, ducând mai departe latura umană a personajelor decât au făcut-o în primul sezon din Daredevil. Așa că, în loc de o eroină atot-caftitoare și aproape zburătoare, avem un personaj deprimat, zbuciumat și fragil, la care super-puterile nu țin loc nici de personalitate, nici de căldură. Nemesisul negativ al lui Jessie este la fel de bine-construit și cam toate personajele au substanță. Continue reading

Go set a watchman – Harper Lee

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Go set a watchman, câștigătoarea de la Ficțiune.

Lumea literară a dat în clocot când s-a descoperit manuscrisul. Reacție firească de altfel, Harper Lee a câștigat un Pulitzer pentru To Kill a Mockingbird, a intrat în toate topurile posibile și a avut un impact și influență palpabilă asupra unei întregi generații și… nu a mai publicat nimic.

Așa că, pentru că astea-s vremurile în care trăim, Go set a watchman a fost promovată ca o continuare a primului roman. O minciună gogonată care a propulsat titlul pe primul loc în lista de așteptare a multor cititori și, uite-așa, bestseller. Continue reading

Codașul – fabulă la coadă

Ora 10. Banca Carpatica. Coadă de 7 oameni.

Asta-i coadă? își zice Codașul. Păi eu am stat după 300 la coada de portocale din ’79 la -15 grade…

Ora 11.Banca Carpatica. Coadă de 5 oameni până la el și de 5 oameni după el.

Doi pe oră? Dacă stătea Einstein la coada asta acum aveam teleportare.

În spatele Codașului e Descurcărețul. Descurcărețul nu are răbdare să stea să aștepte degeaba atâta vreme, așa că-l bate amabil pe umăr și șoptește fermecător că iese un pic, să-și rezolve o treabă la magazin și vine repede.

Na, ce să zică Codașul? Doar nu poate să-i zică la om ce să facă în timpul lui, nu?

Ora 11.45. Banca Carpatica. Coadă de 4 oameni. Au rezolvat 2 dar a intrat unul în față, c-avea fonduri aprobate și procedura începută de dimineață.

Descurcărețul se întoarce. Își ia locul la coadă în spatele Codașului, pufnind că ce naiba merge așa de încet. Se fâțâie de pe-un picior pe altul vreun sfert de oră și apoi iar îl bate amabil pe umăr.

”Mă duc să-mi iau o cafeluță că nu mai rezist”

Ce să-i zică Codașul? Să nu-și ia omul cafeluță? Continue reading

O lume complicată

Trăim în cea mai complicată lume pe care a văzut-o vreodată omenirea.

  1. Cu triburi rămase în afara evoluției de mii de ani și cu societăți atât de prinse de civilizația modernă încât încep să-și nege instinctele primare, tinzând spre o non-sexualitate comodă.
  2. Cu atei și agnostici care nu mai simt nevoia protecției unei puteri divine care să le conducă destinul și cu practicanți religioși rămași la nivel de evul mediu, gata să-și paveze drumul spre rai cu sângele celorlalți.
  3. Cu un mediu incredibil de propagare a informației care deschide simultan porțile unei dezinformări agresive, în masă.
  4. Cu progrese incredibile ale tehnicii medicale și cu militanți împotriva vaccinului și medicației ca rele generale.
  5. Cu oameni care încearcă să salveze planeta individual și corporații care distrug resursă după resursă.
  6. Cu educație de cel mai înalt nivel, în orice domeniu, disponibilă gratuit sau ieftin dar cu analfabetism funcțional extins și culura clasică în cădere.

Continue reading

Rușine, Black Friday

De 3 zile tragediile și teroriștii au fost înlocuiți de internauții noștri cu un val de furie naționalistă de Black Friday.

Să le fie rușine! Să tacă din gură și să nu mai anunțe reduceri dacă n-au stocuri pentru toți!Niște țepari, dom’le!Nu așa se face, păi Amazonu’…

Fără să intrăm deloc în noțiuni comerciale (cine face reducerile, ce stocuri aprobă producătorii, ce se întâmplă dacă faci stoc masiv și nu vinzi) aș avea și eu niște întrebări și observații de bun simț. Continue reading

Oameni și oameni

Cei care îndeamnă și acum la toleranță, după atâtea dovezi sângeroase de barbarie groaznică ale Islamului, cei care se pun între gloata dornică de răzbunare și musulmani, cei care încă văd pornirile ucigașe drept niște accidente întunecate și nu o definiție a unei religii rămasă în Evul Mediu, ăștia sunt viitorul luminos al omenirii.

Dacă va ajunge să fie toată ca oamenii ăștia, omenirea își va merita în sfârșit odele care i-au fost ridicate de-a lungul timpului iar lumea va fi curată de războaie, mizerie, ură, foamete.

Din păcate e foarte greu să văd așa un viitor prea curând, tocmai pentru că exact oamenii ăștia sunt, în naivitatea și bunătatea lor, ca niște miei la tăiere, iar genul de societate condus pe principiile lor este, pentru gândirea bolnavă și agresivă, ca iaurtul cald pentru bacterii.

Războiul nu se câștigă cu miei iar ăsta e, că ne place sau nu să credem, un război. Continue reading