De ce e românul nesimțit?

Nu vorbesc despre aruncatul gunoaielor, bizonii din trafic, înghesuiala la coadă, lipsa de maniere în public și alte manifestări întâlnite constant și peste tot la noi. Astea sunt chestii care țin de lipsa cruntă de educație civică și faptul că poliția comunitară e plătită degeaba.

Ce ne arată cu adevărat gradul de nesimțire al românului este altceva, o reacție rar întâlnită în afara Balcanilor și care nu lasă loc de niciun fel de interpretare. Care este primul lucru pe care-l face un român (indiferent de categorie socială) când îi bați obrazul?

Se gândește la ce spui, analizează situația și eventual își cere scuze? Nu, fără absolut nicio secundă de întârziere (cât să poată înțelege ce i-ai zis sau cum stă treaba) se va porni pe grohăit:

  • dacă nu te cunoaște, va începe ”ce te bagi nesimțitule? tu altă treabă nu ai? cine ești tu mă să-mi spui tu mie? dacă-ți dau una peste gură, data viitoare nu te mai dai deștept” și de acolo va trage niște concluzii legate de vârsta, aspectul tău general și de cum îți legi șireturile, toate îndreptate spre cât de neimportant membru al societății ești față de el și cum ar trebui să-ți fie rușine că l-ai deranjat.
  • dacă te cunoaște, atunci vai și-amar! Nu contează cât e de clar c-a greșit cu ceva, îți va arunca spre tine toate chestiile cu care l-ai deranjat vreodată, indiferent de cât de penibile sunt, toată muniția pe care-o poate aduna cu indiferent cât de mare efort, infinit mai mare decât i-ar lua să zică ”am greșit, scuze”.

Și asta e culmea nesimțirii, când tu greșești și în loc să începi prin a-ți cere scuze, vii cu mârlănisme, jigniri, agresivitate și uneori chiar cu violență fizică. Iar noi, românii, asta facem zi de zi.

Vorbesc de situațiile în care nu există ceva de cerut, de dat înapoi, de lucrat, atunci când cel care-și recunoaște greșeala ar avea ceva de pierdut. De ce-i atâta de greu românului să-și ceară scuze?

Cred că din două motive: Continue reading

Red Queen – Victoria Aveyard

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Red Queen, câștigătoarea de la Debut Author.

E prima carte din top pe care o consider câștigătoare pe merit. Nu pentru că e o capodoperă a stilului sau rămâi mut în fața ideilor ci pentru că recunosc o rețetă bună, care merge unsă la un public consistent și e bine executată. Continue reading

Pasul Mestecăniș scapă de gunoi

Cu doi ani în urmă scriam despre incredibila viziune a Consiliului Judetean Suceava pentru stocarea gunoiului menajer exact pe europeana ce leagă două orașe turistice bucovinene.

Cum să pui o groapă de gunoi, chiar pe drumul unde vine lumea să se bucure de aer curat și munte verde? În tot județul nu se găsea alt loc decât chiar în pasul turistic, chiar pe europeană, ca să stea omul în spatele camioanelor cu gunoi zemos și când oprește să vadă peisajul să dea în miros de mort?

După ce proiectul a fost contestat în instanță, lucrările nu s-au oprit. Consiliul se baza încrezător pe Tribunalul Suceava și verdictul le-a fost pozitiv, nicio surpriză, chiar dacă se încălcau niște norme legale clare.

Apelul judecat zilele trecute la Cluj a scris însă altă poveste și proiectul a fost etichetat drept ilegal. BUM-BUM-BUM. E o victorie deloc lipsită de importanță a Continue reading

Rate la preot

Cu lista de salarii și pensii pentru fiecare familie din comună în față, preotul împarte contribuțiile – 200 de lei pentru unii, 400 de lei pentru ăia cu pensii mai grase. Nu vă mai spun ce înseamnă grase, că v-apucă plânsul, venitul mediu în Bucovina e jos de tot.

Popa e la a cincea sau a șasea biserică pe care o face și n-are timp de pierdut, așa își respectă instrucțiunile/canonul de mai sus și așa își dovedește chemarea creștină.

”Gândiți că aveți rata la bancă de-acum”

Nu, demult nu mai contează starea spirituală a enoriașilor, armonia din sat și puterea slujbei din altar pentru urcatul pe treptele ierarhice ale bisericii. Competența se măsoară în bani și turle.

”Și dacă nu plătiți?”

”Nu se poate, ne citește în biserică și ne face de râs. Și-apoi noi am zis că vrem biserică numai că nouă ne ajungea una mai mică, nu așa de scumpă”
Continue reading

Trigger Warning: Short Fictions and Disturbances – Neil Gaiman

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Trigger Warnings: Short Fictions and Disturbances, câștigătoarea de la Fantasy.

Neil Gaiman e un titan al literaturii fantasy și sf, autor gustat de foarte multă lume, atât critici cât și public. Scrie foarte bine – pune cuvintele unul după altul de parcă se așează singure, așa cum se atrag ele natural – și cu lucrul ăsta pare a fi toată lumea de acord.

Când lupa se mută pe conținut nu stil, consensul general mai pierde un pic din putere. Unii chiar strâmbă din nas și uită c-au și citit ceva de autor în tinerețe, atât de lipsită de zvâc li se pare acțiunea. Continue reading

Revenant, diferența dintre gusturi și argumente cretine

Pentru mine Revenant a fost, fără discuție, filmul anului 2015 și rolul făcut de Leo cel mai bun din toată cariera sa.

Astea fiind spuse îi înțeleg și pe cei cărora nu le-a plăcut sau au așteptat mai mult, tocmai pentru că știu de ce mi-a plăcut mie așa de mult și că motivele astea nu sunt general valabile:

  • cinematografie extraordinară, cadrele filmului sunt pur și simplu fabuloase, că e vorba de peisaj, de luptă sau de portret. Pentru mine și pentru cei înclinați spre arta vizuală asta contează enorm în cum simțim atmosfera unui film.

Pentru cei  care pun accentul strict pe acțiune și vizualul e un fundal pus să nu fie gol acolo, aspectul ăsta a trecut neobservat și cu el o mare parte din atmosferă. Deja s-au uitat la un film mult mai sărac decât m-am uitat eu.

  • ”mâncăm ce prindem” e una dintre vorbele cele mai dragi ale tinereții mele.

Cuprinde o invitație solidă la aventură și la eliberarea vânătorului primordial din tine și mi-a adus, mie și prietenilor, multe amintiri pline de gust și frumusețe nefiltrată. Un foc pe malul unei oglinzi alpine sub un miliard de stele, pe care sfârâie vreo doi păstrăviori, bolborosește o mămăligă și niște hribi proaspeți, o dimineață cu compot de zmeură abia culeasă sau un plonjon în apele Prutului după un șarpe de-un metru, apetisant după câteva zile de secetă culinară și multe, multe altele… Continue reading

Nu fi ca Ion, tatăl lui Messi

Pentru probă:

Deasupra mea stă viitorul Messi, cel care peste vreo 15 ani ne va aduce echipa națională pe culmile gloriei și ne va ajuta să uităm de Hagi și statuile pe care trebuie să i le ridicăm.

Talentul cere muncă imensă, altfel nu faci nimic cu el. Și băiatul e ambițios și perseverent, se antrenează zilnic, câte 2-3 ore chiar dacă e iarnă.

A nu, nu afară sau în vreo sală, ci în casă, într-o clădire unde se aude la vecini și dacă ridici tonul iar izolația e atât de absentă că pereții au ecou. Norocul face, vă dați seama ce onoare, ca puștiul să stea exact deasupra mea și antrenamentul lui să se facă practic pe tavanul meu. Continue reading

Bani din turism în Bucovina

Ani de-a rândul Bucovina a avut un procentaj excelent de absorbție a fondurilor europene, mult peste media țării și unul din lucrurile unde asta s-a văzut cel mai repede a fost turismul mic – pensiunea.

S-au ridicat pensiuni ca ciupercile după ploaie, câteva sute, de toate felurile și pentru toate buzunarele, mai puțin alea doldora – segmentul de lux a fost neglijat din motive obiective (nici tradiție în serviciile premium, nici obișnuință cu turistul doldora de bani).

Punctele forte – frumusețea și sălbăticia zonei, pitorescul de la orice pas (aerul e aer, pădurea e pădure, peisagiu e peisagiu, tradiția e tradiție) și mâncarea. Mâncarea, dom’le, era net superioară oricărei regiuni din țară, de departe (nu mă refer la tradiția culinară ci la modul în care ea se vedea la masa turiștilor – calitatea și prețul mâncării din zonă era mult peste media României). Continue reading

The Revenant și alte filme din 2015

Câteva filme de anul trecut de care-mi aduc aminte, dintr-un motiv sau altul:

  1. The Revenant – filmul anului, la distanță de kilometri de orice altceva.

Cinematografie extraordinară, joc absolut-absolut-perfect din partea lui Leo (la rolurile de genul ăsta tentația e să exagerezi trăirile, să dramatizezi la limită totul – de asta prestația mi s-a părut excelentă, nu are floricele, nu are exagerări, Leo e omul din film 100 la 100), atmosferă încărcată chiar și pe ritm lent, coloană sonoră mulată pe imagine.

Povestea e simplă, primitivă și perfect liniară de la un capăt la altul, iar eu nu am simțit nicio clipă nevoia de mai mult și asta spune destul despre cât de bine e realizat filmul.

2. Southpaw și Creed – filme cu box

Primul e foarte bine jucat (aș vrea ca cei care cârcotesc că nu-s destui negri nominalizați la Oscaruri anul ăsta, care-l propun pe omulețul din Creed, să se uite la ce înseamnă un rol adevărat în Southpaw) dar în rest nu are nimic Continue reading

Modern Romance – Aziz Ansari

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Modern Romance, câștigătoarea de la Nonfiction.

Uitându-mă prin reviewuri, observ că multă lume a luat cartea pentru că autorul e un comic de succes (are serie proaspătă pe netflix – Master of None – la care am servit un episod și mi-a ajuns, pentru mine e slăbuț tare fiind eu atât de umoristic natural :))), dar e cotat bine pe imdb) și a sperat să citească o poveste amuzantă despre aventurile burlăcești ale lui Ansari.

De fapt cartea e un studiu serios, cu câteva tușe umoristice, despre cum Continue reading